Pictor Marina Capaţîna

Rămăsesem cu autobiografia în momentul în care am câştigat Concursul de pictură “Sport”, din Atlanta, SUA.

Cronologic, suntem în anul 1996, clasa a VI, se apropiau Sfintele Sărbători de Paşti şi apăruse cu câteva săptămâni chiar înainte de Paşti, acest concurs de pictură, sponzorizat de Mitropolia Moldovei.

Pregătire de Paşti

Bineînţeles că lucrarea originală nu o mai am, dar spre marea mea bucurie, am rămas cu un extras dintr-un ziar, pe care l-am descoperit într-o zi şi l-am păstrat cu cea mai mare grijă până acum.

A fost o surpriză foarte plăcută când mi-am văzut pictura tipărită pe paginile acelei reviste.

Acum, după atâţia ani, îmi aduc aminte de acele momente fericite în care mi-a fost înmânată diploma chiar de Mitropolitul Moldovei.

Mă simt atrasă de această lucrare, probabil pentru că are o atmosferă aparte şi îmi aduce aminte de pregătirile familiei mele, alături de bunicii mei (care din păcate, nu mai sunt în viaţă) pentru Sfintele şi Luminoasele Sărbători de Paşti.

Părinţii m-au dat la şcoală foarte devreme, aveam încă 5 ani şi eu deja eram în clasa I.
Mama fiind de naţionalitate ucraineană nu ştia o boabă de limba română, şi astfel în familie mai mult se vorbea în rusă.

Inevitabil când a venit toamna şi trebuia să mă duc la şcoală, m-au dat la cea rusă. Trăiam pe atunci la bunica, mama tatălui meu, care avea o casă mare şi frumoasă şi, cel mai important, aproape de şcoala mea, de fapt, şcoala generală în care a învăţat şi tatăl meu, lucru ciudat, întrucât bunicii erau moldoveni get-beget. Probabil că aşa erau timpurile când a învăţat tatăl meu, şcolile române fiind destul de puţine la număr.

Am învăţat în acea şcoală rusă nici mai mult, nici mai puţin, primele 2 clase. Nu îmi aduc aminte mare lucru, pentru că eram prea mică. Dar când m-au mutat ai mei în şcoala română, am fost nevoită să merg iar în clasa a II, pentru că, au considerat ei, mi-ar fi fost prea greu în clasa a III neştiind deloc limba.

Eu cred că au avut dreptate, pentru că toată clasa a II am fost numai ochi şi urechi ca să înţeleg “chineza” în care îmi vorbea învăţătoarea. Dar, toate au intrat pe făgăşul lor, când în a III am început să leg şi eu nişte propoziţii. Tot atunci, când m-au mutat în şcoala română, am început să învăţ în paralel şi la Şcoala de Arte Plastice din Chişinău “Sciuseva”. Au fost primii paşi pe care i-am făcut în domeniul picturii, dar şi anii în care am obţinut primele premii. Cel mai important pentru mine a fost premiul pe care l-am câştigat la concursul organizat de fundaţia română “Salvaţi copii!”, “Planeta verde”. Mi-au acordat premiul II şi o călătorie în România. Prima întâlnire cu România. Din păcate nu am nici o poză din acea excursie, dar amintirile au rămas.

Nici nu mi-am imaginat vreodată că voi ajunge să trăiesc aici…