Am inceput inscrierile pentru cursurile de arta: Lista cursuri

Articole cu eticheta ‘busturi’

Istoria Sculpturii in Antichitate si Preistorie

Istoria sculpturii se refera la evolutia acestui gen artistic de la inceputul istoriei omenirii. Sculptura ca forma artistica de-a lungul timpului a suferit o multitudine de transformari, modificandu-se de la o perioada la alta si schimbandu-se genuri, stiluri, viziuni asupra sculpturii in ce cele mai multe cazuri fiind implicate religia si politicul, ce se manifestau in aceeasi perioada.

Din cadrul cultelor antice au ramas numeroase dovezi ale sculpturii ca forma de manifestare artistica, apoi crestinismul si catolicismul adopta si apar cerinte de tipul reprezentarilor sculpturale in diverse tehnici cu imaginea lui Hristos si a Fecioarei, dar si alte scene religioase. In cazul budismului se poate discuta despre o multitudine de variante reprezentand statuete infatisand-ul pe Buddha.

Arta din perioada preistoriei

Exista dovezi ale unor obiecte gasite in sapaturi care fac trimitere la fertilitatea feminina, ceea ce sugereaza faptul ca actul procreativ era asociat unei ideei de natura metafizica in antichitate si preistorie. Templele din Mesopotamia au devenit centre importante religioase industriale politice si culturale ale oraselor.

Sumerenii sunt iventatorii rotii olarului, ai plugului rotii carului, dar si ai scrierii. In jurul anului 3.000 i.Hr apar statuetele si stelele cu caracter votiv. Tot acestei epoci ii apartin si statuile ce-i reprezinta pe regi ca mesageri ai zeilor.

Cultura si civilizatia Arcadiana, Asiriana si Babiloniana din Mesopotamia au ajuns sa fie strans intrepatrunse. Palatele conducatorilor asirieni si babilonieni erau decorate cu basoreliefuri si sculpturi monumentale.

In China dinastiei Shang a fost o prima perioada de inflorire culturala in secolul II-lea i.Hr. Neputand fi afectata de influentele externe, arta chineza si-a dezvoltat timp de 4.000 de ani propriul stil.

Cea mai faimoasa opera de arta fiind o comanda din dinastia imparatului Qin, au fost realizati 10.000 de calareti si razboinici, aceasta opera constituie o marturie a inaltului nivel atins in arta chineza.

Statuia in marime naturala a imparatului Djaser marcheaza inceputurile sculpturii in regatul vechi al egiptului antic, in jurul anului 2.600 i.Hr. De-a lungul secolelor dinastiile Egiptului, ale celor trei regate: cel vechi, cel mijlociu, cel nou, au patronat crearea a nenumarate sculpturi, picturi murale si basoreliefuri.

Sculptura in antichitate

Daca ar fi sa situam perioada de inceput a sculpturii aceasta ar fi considerata in paleoliticul superior intre 40.000-10.000 i.Hr. De la homo-sapiens avem lasate numeroase dovezi artistice pe peretii pesterilor, care au fost decorate cu scene din viata de zi cu zi, cu motive animaliere, de vegetatie cele mai des intalnite fiind scenele vanatoresti si cele de lupte. Acestia reproduceau imaginile reale pe care apoi le desenau, gravau sau modelau in sculpturi de mici dimensiuni.

Incepand cu secolul XII-lea, i.Hr incepe un lent proces de dezvoltare a unor noi culturi si civilizatii. Apar intalniri cu Orientul Mijlociu si cu Egiptul ce au oferit stimuli in asigurarea continuitatii unui stil grecesc independent in arta si arhitectura.

Stilul grecesc antic a contribuit la dezvoltarea culturii printr-o viziune proprie asupra artei, fara a avea influente externe. Ca prime subiecte au fost temele mitologice, o sursa inepuizabila. Odata cu dezvoltarea artei ceramicii apar diverse motive, siluete si un decor initial limitat la geometrizari pe suprafetele vaselor ceramice.

Aristocratii politici erau idealizati prin portretizarea in sculptura. Primele statui in marime naturala ale unor figuri masculine Kouros si feminine Kore au fost create in perioada orientalizarii. Incepe punerea accentului pe realizarea figurilor dupa un canon al proportiilor si studiul anatomic si pe o miscare a intregului corp.

Multitudinea lucrarilor de arta ne sunt astazi adresate, acestea proiectand imagini istorice lasand ca fiecare dintre receptori sa-si imagineze propriile viziuni asupra trecutului.

Istoria sculpturii din perioada Babiloniana, pana in Imperiul Roman

  • Arta in perioada Babiloniana – IV î.Hr. şi VI î.Hr.
  • Sculptura in Epoca pietrei – mileniul al IV-lea i.Hr
  • Sculptura in Mesopotamia – mileniul al IV-lea – secolul al VI-lea
  • Epoca Bronzului – mileniul al IV-lea i.Hr
  • Arta Cicladelor in Sculptura – 3000-1100 î.Hr
  • Arta imperiului timpuriu in China – 1550 i.Hr – 220 d.Hr
  • Sculptura in Egiptul antic – 5.000 î.Hr
  • Perioada Arhaica in Sculptura – 800 î.Hr.– 480 î.Hr
  • Antichitatea Clasica – 3000 î.Hr
  • Perioada Augustana – 202 i.Hr-96 d.Hr
  • Sculptura in Imperiul Roman – 27 î.Hr. – 395 d.Hr.

Arta in perioada Babiloniana – (IV î.Hr. şi VI î.Hr )

Termenul de sculptura a fost definit inca de acum 4.000 ani. In sculptura, materia prima de baza in care se sculpta a fost: bazaltul, gresia, alabastrul. Decorul era realizat prin insertii unde se atasau materiale pretioase ca aurul, alabastru si cuprul.

Figurile umane erau reprezentate cu ochii mari, privirea fixa si barbiile lungi.

Sculptura babiloniana se remarca prin vitalitate, masivitate si o bogata imaginatie. Leii, taurii inaripati cu cap de om erau reprezentati ca si aparatori ai palatelor importante. Se remarca multitudinea de basoreliefuri, reprezentari scenice vanatoresti, batalii sau festivitati.

Sculptura asiriana a fost celebra pentru basoreliefurile ce glorifica popoarele lor. In secolul VII i.Hr, au demonstrat cum drama si miscarea pot fi redate in piatra.

Sculptura in Epoca pietrei- (40.000-10.000 i.Hr)

Aceasta perioada este prima dintre cele trei epoci şi este împărţită în trei perioade: paleoliticul, mezoliticul, neoliticul.

Importanta ca de altfel toate perioadele antichitatii unde s-au gasit lucrari statuare realizate din fildes sau “roci moi” care au supravietuit pana tarziu.

Au fost descoperite animale si siluete feminine, simbol al fertilitatii. In neolitic apare arta ceramicii. Pe langa ceramica s-a descoperit si arta metalului, ipsosul si marmura. Toate aceste materiale au dus la simplificarea efortului fizic si in domeniul constructiilor.

Intre anii 40.000-10.000 i.Hr in epoca pietrei, au fost gasite cele mai vechi forme sculptate din lume realizate din fildes de mamut. Homo-sapiens omul, fiind cel care a reprezentat lumea animaliera cu propria viziune adesea reprezenta scene la care lua parte zilnic. Realiza figuri robuste si adesea lipsite de trasaturi faciale, reprezentand divinitati feminine de tip Venus fiind des intalnite, sau forme abstracte din cultura Magdaleniana. Homo-sapiens reprezenta miscarea animalelor, maimutelor si bizonilor. Toate aceste reprezentari au fost gasite pe zidurile pesterilor.

Sculptura in arta Mesopotamiana- (mileniul al IV-lea – secolul VI-lea)

Adesea in arta mesopotamiana formele ca si sculpturile erau reprezentate sub forme cilindrice sau cubice. Regii isi decorau palatele cu reliefuri si sculpturi de mari dimensiuni. Erau prezente reliefurile de diferite marimi si stele de argila folosite in diverse reprezentari, acestea erau preferate in arta Sumer. Majoritatea zidurilor aveau basoreliefuri sculptate în fildeș. Sculpturile erau de dimensiuni mari si forme cubice iar ochii personajelor erau reprezentati cu o minutie impresionanta. Arta sculpturii in piatra a glifelor a aparut odata cu aparitia sigiliilor cilindrice.

Sigiliul cilindric este o piatră cilindrică mică, gravată pentru a-şi imprima forma prin presare pe argila umedă. A apărut pentru prima dată în 3400-2900 î.Hr. şi este considerat una dintre cele mai deosebite realizări artistice din Mesopotamia.

Epoca Bronzului – (mileniul al IV-lea i.Hr)

Lucrarile acestei epoci stau la baza credintei religioase, primitive. Aceasta este o epoca a artei bijuteriilor si a podoabelor intr-o mare masura oferite apoi drept ofranda zeitatilor.

Decoratiunile in abundenta si ornamentele erau gasite pretutindeni in aceasta perioada. Se realizau lucrari din materiale pretioase ca aurul si argintul. Figurile umane si antropomorfe erau si ele prezente, uneori pareau ca se aseamana cu sculpturile Greciei antice.

Arta cicladelor in sculptura – (3000-1100 î.Hr )
Aceasta arta a aparut in Creta, in Epoca bronzului. In diferite palate au fost gasite sute de vase din lut ce aveau ca decor insertii si scrieri. Erau reprezentate zeitati cu mainile incrucisate de diferite marimi si forme. A fost una din primele civilizatii din Grecia. In insulele cicladice au fost create sculpturi din marmura de mici dimensiuni. A existat o perioada de idolatrizare a personajelor din marmura ce reprezentau zeitati.

Arta imperiului timpuriu in China – (1550 i.Hr – 220 d.Hr)

Arta chinezeasca si-a pastrat valorile caracteristice aproape 4.000 ani fara influente externe notabile. In China, in epoca de aur sub dinastia Shang in jurul anului 1550 i.Hr, au fost realizate multe vase de bronz, artistice dedicate activitatilor religioase. Intreaga suprafata a vasului era decorata. Ornamentele erau rotunjite, iar formele figurative au capatat cu timpul un caracter organic si dinamic. A existat o productie de sculpturi animaliere intr-un stil simplu si natural.

Sculptura in Egiptul antic – (5.000 î.Hr )

Civilizatiei egiptene i se poate asocia primul stil artistic care poate fi definit in istoria sculpturii. Egiptenii au avut reguli stricte si rigide de executie a formelor si a reprezentarilor umane. Operele fiind de natura sociala sau religioasa, astazi se pot indentifica cu usurinta.

Arta egipteana a fost destinata faraonilor. Un rol important l-au avut religia, dar si ritualurile pregatirii pentru lumea de dincolo. Aceasta arta a fost destinata exclusiv divinitatii. Faraonii erau reprezentati in piatra in tehnicile basoreliefului printr-o postura rigida si puternic schematizate formele corpului. Picioarele si corpul erau reprezentate din profil, dar bustul si ochii erau vazuti frontal. Toate acestea aveau proportii colosale si erau ciopliti in materiale foarte dure. Egiptenii foloseau materiale precum: piatra, marmura, granitul si lemnul.

O tema importanta in arta egipteana o constituie Sfinxul. Sfinxul de la Gizeh fiind cea mai mare sculptura a antichitatii. In aceasta arta dedicata in totalitate zeilor gasim monunente de tip sarcofag si portrete ale faraonilor. In timpul dinastiei a XVIII, sculptura egipteana atinge apogeul in arta basoreliefului.

Perioada arhaica in sculptura – (800 î.Hr.– 480 î.Hr )

Tipice pentru aceasta perioada sunt figurile antropomorfe Kouros si Kore. Aceste sculpturi erau utilizate in temple, ca ofrande votive aduse zeilor sau ca ornament funerar. Statuile Kouros aveau ca model tineri aristocrati a caror educatie includea si competitiile sportive la care se participa fara imbracaminte. Sculpturile acestei arte reprezentau sfincsi, personaje masculine si feminine, dar si razboinici.

Antichitatea clasica – (cca 3000 î.Hr )

Clasicismul timpuriu cu stilul sau precis si sever a reusit sa depaseasca rigiditatea perioadei arhaice, aceasta arta a incercat sa se apropie cat mai mult de o realitate a subiectelor tratate. Scenele de cele mai multe ori infatisau personaje in miscare, oferind prospetime corporalitatii.

Clasicismul tarziu a exploatat libertatile tehnice si de executie, castigate cum se poate observa in toate lucrarile finisate cu o mare perfectiune.

O celebră capodoperă a antichităţii este “Laocoon şi fiii săi”, strangulați de șerpii de mare trimiși de Poseidon.

Perioada Augustana – (202 i.Hr-96 d.Hr)

Octavian, devenit Augustus, a fost cel care a adoptat un stil clasic asemanator celui grecesc, cea mai mare parte a artei a constat in reprezentarile de busturi ale imparatilor si reliefuri cu scene politice in stilul clasic. Acest tip de sculptura apare pe tot cuprinsul imparatului Augustus.

Se cultiva un stil clasic iar pe cuprinsul teritoriului se impun construirea monumentelor si sculpturilor in tehnicile reliefului. Aceasta perioada a fost caracterizata prin scene ale unor adunari si aglomerari sau reprezentari ale unor interioare importante.

Sculptura in Imperiul Roman – (27 i.Hr – 395 d.Hr)

In aceasta perioada se dezvolta unele stiluri in arta, specifice stilului greco-roman, faimos pentru busturile, reliefurilor istorice si sarcofagele cu reliefuri.

Arta romana prin lucrarile in relief a tins sa serveasca unor scopuri politice.

Se urmarea modelarea dupa canoanele clasice, proportii si simplitate.

Tehnica sculpturala a basoreliefului a avut ca principal scop consemnarea, prin intermediul scenelor narative, a evenimentelor importante din istoria romana, indeosebi luptele, victoriile, faptele de vitejie ale unor imparati si conducatori de armate.

Basoreliefurile se intalnesc pe arcuri de triumf, altare, temple, sanctuare, sarcofage.

Unul dintre cele mai celebre basoreliefuri decoreaza Altarul Pacii din Roma, care este inconjurat de o incinta rectangulara din marmura, decorata cu doua benzi suprapuse de basoreliefuri. Se intalnesc motive decorative: frunze si muguri de acant, ciorchini de struguri, pasari iar cel superior infatiseaza o procesiune, precum personaje mitologice si alegorice.

Prin cucerirea Greciei, Roma a fost umpluta de statui grecesti, iar artistii greci si italieni au lucrat impreuna dand nastere sculpturii greco-romane.

Genul portretului se dovedeste a fi cel mai original, caracterizandu-se prin cautarea expresiei si asemanarii cu fiecare model.

Sculptura romana pastreaza un echilibru intre realism si idealizare.