Istoria sculpturii se refera la evolutia acestui gen artistic de la inceputul istoriei omenirii. Sculptura ca forma artistica de-a lungul timpului a suferit o multitudine de transformari, modificandu-se de la o perioada la alta si schimbandu-se genuri, stiluri, viziuni asupra sculpturii in ce cele mai multe cazuri fiind implicate religia si politicul, ce se manifestau in aceeasi perioada.

Din cadrul cultelor antice au ramas numeroase dovezi ale sculpturii ca forma de manifestare artistica, apoi crestinismul si catolicismul adopta si apar cerinte de tipul reprezentarilor sculpturale in diverse tehnici cu imaginea lui Hristos si a Fecioarei, dar si alte scene religioase. In cazul budismului se poate discuta despre o multitudine de variante reprezentand statuete infatisand-ul pe Buddha.

Arta din perioada preistoriei

Exista dovezi ale unor obiecte gasite in sapaturi care fac trimitere la fertilitatea feminina, ceea ce sugereaza faptul ca actul procreativ era asociat unei ideei de natura metafizica in antichitate si preistorie. Templele din Mesopotamia au devenit centre importante religioase industriale politice si culturale ale oraselor.

Sumerenii sunt iventatorii rotii olarului, ai plugului rotii carului, dar si ai scrierii. In jurul anului 3.000 i.Hr apar statuetele si stelele cu caracter votiv. Tot acestei epoci ii apartin si statuile ce-i reprezinta pe regi ca mesageri ai zeilor.

Cultura si civilizatia Arcadiana, Asiriana si Babiloniana din Mesopotamia au ajuns sa fie strans intrepatrunse. Palatele conducatorilor asirieni si babilonieni erau decorate cu basoreliefuri si sculpturi monumentale.

In China dinastiei Shang a fost o prima perioada de inflorire culturala in secolul II-lea i.Hr. Neputand fi afectata de influentele externe, arta chineza si-a dezvoltat timp de 4.000 de ani propriul stil.

Cea mai faimoasa opera de arta fiind o comanda din dinastia imparatului Qin, au fost realizati 10.000 de calareti si razboinici, aceasta opera constituie o marturie a inaltului nivel atins in arta chineza.

Statuia in marime naturala a imparatului Djaser marcheaza inceputurile sculpturii in regatul vechi al egiptului antic, in jurul anului 2.600 i.Hr. De-a lungul secolelor dinastiile Egiptului, ale celor trei regate: cel vechi, cel mijlociu, cel nou, au patronat crearea a nenumarate sculpturi, picturi murale si basoreliefuri.

Sculptura in antichitate

Daca ar fi sa situam perioada de inceput a sculpturii aceasta ar fi considerata in paleoliticul superior intre 40.000-10.000 i.Hr. De la homo-sapiens avem lasate numeroase dovezi artistice pe peretii pesterilor, care au fost decorate cu scene din viata de zi cu zi, cu motive animaliere, de vegetatie cele mai des intalnite fiind scenele vanatoresti si cele de lupte. Acestia reproduceau imaginile reale pe care apoi le desenau, gravau sau modelau in sculpturi de mici dimensiuni.

Incepand cu secolul XII-lea, i.Hr incepe un lent proces de dezvoltare a unor noi culturi si civilizatii. Apar intalniri cu Orientul Mijlociu si cu Egiptul ce au oferit stimuli in asigurarea continuitatii unui stil grecesc independent in arta si arhitectura.

Stilul grecesc antic a contribuit la dezvoltarea culturii printr-o viziune proprie asupra artei, fara a avea influente externe. Ca prime subiecte au fost temele mitologice, o sursa inepuizabila. Odata cu dezvoltarea artei ceramicii apar diverse motive, siluete si un decor initial limitat la geometrizari pe suprafetele vaselor ceramice.

Aristocratii politici erau idealizati prin portretizarea in sculptura. Primele statui in marime naturala ale unor figuri masculine Kouros si feminine Kore au fost create in perioada orientalizarii. Incepe punerea accentului pe realizarea figurilor dupa un canon al proportiilor si studiul anatomic si pe o miscare a intregului corp.

Multitudinea lucrarilor de arta ne sunt astazi adresate, acestea proiectand imagini istorice lasand ca fiecare dintre receptori sa-si imagineze propriile viziuni asupra trecutului.

Cultura cicladică

Cultura cicladică – a fost dezvoltată în zona insulelor cicladice (Marea Egee). Aici se confecționează lucrări din ceramică (vasele fiind ornate cu motive rectangulare), argint și marmură. Apare frecvent nuditatea feminină cu brațele încrucișate pe piept sau în poziția întins, probabil sugerând trecerea în lumea de dincolo, deoarece au fost găsite în morminte. Mai apar și imagini cu muzicanți, un exemplu în acest sens fiind un cântăreț la liră datat prin 2000 î.Hr. De asemenea, într-un mormânt din Keros (Grecia), s-au descoperit statuete reprezentând muzicanți datate în perioada 2750 – 2700 î.Hr. Apogeul acestei civilizații a fost atins în prima fază a epocii bronzului.

Cultura minoică

Cultura minoică – atinge maximul de înflorire în al doilea mileniu î.Hr, când cea cicladică decade. Sculptura acestei perioade constă în statuete și sigilii din piatră semiprețioasă. Una dintre cele mai renumite sculpturi este cea reprezentând o zeiță ținând câte un șarpe în ambele mâini, găsită la Knossos, datând din 1.600 î.Hr. Atât în sculptură, cât și în pictură este frecventă reprezentarea taurilor, precum și a toporului cu două tăișuri, probabil o reprezentare a sacrificiului.

Cultura miceniană

Cultura miceniană – înflorește către sfârșitul epocii bronzului în zona Greciei continentale. Un exemplu în acest sens este “Poarta Leilor” din Micene (în jurul lui 1.400 î.Hr.). Printre alte exponate reprezentative putem enumera: măști funerare, cupe de aur ornate cu tauri, etc. Au fost descoperite numeroase obiecte ceramice, acestea avand o importanta cultura in prelucrarea lutului, multe obiecte au fost gasite in tot bazinul mediteranean. Cele mai importante au fost ceramica protogeometrica, apoi geometrica..

Cultura Boian

Cultura Boian – a fost descoperita inca din neolitic dupa cultura Hamangia in anii 5.000 i.Hr. Aceasta cultura a ocupat suprafata estica pe teritoriul Dobrogei de astazi, in directia Marii Negre. Primele vestigii au fost descoperite in jurul anului 1867 in judetul Brasov, sub forma obiectelor ceramice. Ceramica acestei culturi este sub forma de vase, obiecte antropomorfe care au un caracter al cultului. Decorul obiectelor este realizat prin linii simetrice excizate incrustrate apoi cu diverse pamanturi de culoare alba (huma, var). Cultura a avut mai multe perioade in domeniul ceramicii de la realizarea vaselor de uz comun ca de exemplu: borcane, vase cu borduri aplicate, pana la mici siluete feminine asezate in picioare de natura antropomorfa.

Civilizatia sumeriana

Civilizatia sumeriana – cunoscuta ca fiind cea mai veche civilizatie de pe pamant isi are originile la inceputul istoriei umane. Aceasta civilizatie a facut parte din poporul Mesopotamian, unde asezarea ei geografica se afla pe teritoriul Irakului de astazi. Sumerenii foloseau argila, piatra si bronzul pentru confectionarea obiectelor casnice dar si celor sculpturale. Fiind primii care au inventat scrisul, au lasat cele 7 tablite sacre cu explicatii realizate in tehnica basoreliefului,  cu diverse reprezentari ale celor 7 zile ale creatiei. Toate scenele de natura cultului religios avand legatura cu diverse zeitati, de asemenea si scrierile erau reprezentate prin tehnica ciopitului in piatra.

Cultura cucuteni

Cultura cucuteni –  dateaza din neolitic (5500-2750) i.Hr, dovada stau la baza numeroasele sapaturi arheologice de pe teritoriul Romaniei. Civilizatia cucuteni a fost raspandita in sud-est-ul Transilvaniei si Moldova, avand ca durata de existenta aproximativ doua milenii. Aceasta a evoluat constant avand o buna organizare si activitati in mai multe domenii. Astazi civilizatia cucuteni fiind cunoscuta in special pentru arta ceramicii. Acest tip de ceramica fiind unic in europa, foarte spectaculos datorita rafinamentului, tehnicii de realizare, diverselor forme  si decorului unic al vaselor.  Au fost realizate vase de diferite dimensiuni de la obiecte mici pana la amfore uriase unde adesea se pastra cenusa membrilor. Acestea aveau in special intrebuintari casnice. Pe langa vasele cu intrebuintari, au fost realizate o varietate de forme animaliere de mici dimensiuni si figurine feminine cu volume robuste semn al fertilitatii feminine.  Decorul obiectelor ceramice fiind simplu pana la complex dar unic, varia de la insertii si incizii la un decor coloristic, ce avea ca simbol principal spirala in mai multe variante.  Obiectele ceramice erau decorate cu o gama restransa de culori rezumandu-se la numai trei: rosu, negru si alb. Aceste culori erau obtinute din diverse pamanturi naturale.

Astazi, aceste vase cu decorul specific sunt reproduse si expuse la diversele targuri cu specific traditional. Sunt raspandite in muzeele de arta si contribuie la o  buna documentare ce atesta populatia de pe teritoriul preistoric in spatiul carpato-danubiano-pontic.