Sculptura gotica se regaseste in mare masura pe fatadele bisericilor si este reprezentata prin statui-coloane imaginand siluete de regi si profeti cu aspect imobil, fete austere, trupuri fara solduri si umeri.

La inceputul secolului XIII, sculptura se anima, figurile sunt juvenile, vestimentele au falduri ample. Elementele caracteristice ale stilului gotic sunt: bolta pe ogive, arcul butant (sprijinind in exteriorul edificiului presiunea laterala a peretilor) si un tip de ornamentatie cu totul nou, care nu se mai supune unei traditii.

Spre deosebire de stilul romanic, în care personajele erau stilizate, abstractizate, create din forme unghiulare, cu aparență expresionistă, în sculptura perioadei gotice secolul al XII-lea până în secolul al XV-lea se revine la formele naturale, se studiază mai bine vestimentația și formele anatomice, sculptura capătă animație, figurile sunt copilaresti, vestimentatia bogata in falduri ample iar drapajele căzând în mod natural.

Atitudinile sunt mai autentice, fizionomiile au expresii studiate care denotă o analiză psihologică.

Perioada gotica a fost foarte bine reprezentata prin catedrale si biserici importante din perioada medievala, începând cu secolul XII-lea si încheind cu anii 1500.

Exemple reprezentative ale stilului gotic arhitectural

Catedrala Notre-Dame din Paris – a fost construita intre 1163- 1245. Este un monument al arhitecturii gotice. Reprezentative pentru aceasta perioada sunt vitraliile si rozetele.

Catedrala din Reims – a fost construita in secolele XIII-XIV, aceasta are o lungime de 138 m si este vestita prin decorul ei sculptural, cu cea mai impunatoare fatada principala din toata arta gotica.

Biserici in stilul gotic tarziu de proportii mai mici si de o valoare artistica mai redusa, intalnim si in Transilvania in judetul Brasov – Biserica Neagra.

Cele mai multe catedrale gotice sunt asemanate cu “Bibliile cioplite in piatra” deoarece personajele par sa ilustreze, subiecte inspirate din Biblie. Majoritatea lucrarilor nu sunt semnate iar acestea infatiseaza semnificatiile morale ale religiei si bisericii.

Vitraliile – sunt elemente marcante ale catedralelor gotice. Acestea sunt alcatuite din parti de sticla colorata si fixate int-o retea de plumb. Vitraliile reprezinta motive decorative sau figuri umane care compun scene religioase, iar tonurile folosite sunt vii si stralucitoare.

Temele vitraliilor au avut ca inspiratie ca si in sculptura, subiecte biblice si scene din viata contemporana.

Nevoia de decor, de frumos, a fost resimtita inca din neolitic, de cand oamenii au inceput sa ralizeze obiecte din pamant pentru uzul casnic. Decorul a aparut mai tarziu. Prima data au fost realizate obiectele si vasele fara decor. Primele forme de decor au fost realizate in timpul modelarii cand pamantul fiind inca moale acesta putea fi foarte usor incizat, zgariat. Femeile in special decorau vasele pe alocuri, aceastea lasandu-si unghiile lungi, special pentru decorarea cu linii simetrice, puncte sau forme geometrice. Mai tarziu oamenii si-au construit diverse ustensile din diferite materiale cum ar fi: oase de animale, bucati de lemn cu diverse capete ascutite cu care decorau unde simteau nevoia de decor.

La inceput ornamentele erau simple, incizate pe suprafata obiectului sau adaugate forme din acelasi material in reliefuri joase, ca mai tarziu sa descopere culorile de pamant, astazi purtand denumirea de angobe. Acestea sunt culori obtinute din diverse pamanturi sau metale arse si macinate. Adeseori intalnim acest tip de culori pe vasele traditionale cu specific popular.

Decorul din arta traditionala populara

Pe teritoriul tarii noastre exista mai multe tipuri de ceramica, cum ar fi ceramica neagra sau cea rosie, ceramica de hurezu si cate tipuri de ceramica atatea tipuri de decor. Decorul fie el simplu sau amanuntit a fost transmis din olar in olar sau lasat in familiile lor din generatii in generatii. Ornamentele sunt diversificate de la forme simple stilizate, semne geometrice cum ar fi: spirala, melcul, bradutul, siragul, diverse flori pana la diverse scene cu reprezentari religioase sau simboluri lumesti cum ar fi: cocosul, simbolul vredniciei si ceasul desteptator, sarpele-pazitorul casei (se spune ca fiecare casa are sarpele ei undeva ascuns), sau spicul graului, spirala, pesti etc. Exista in fiecare regiune cate un stil propriu si specific care difera de la: linii drepte, frante, spiralate, puncte sau traforuri mici. Intalnim si decorul aplicat ca de exemplu figurile zoomorfe, vegetale, foarte bine angrenate intr-un decorativ redus la simplitate si naivitate sincera.

Instrumente necesare decorarii ceramicii

Obiectele ceramice dupa ce au fost modelate fie cu ajutorul rotii, fie au fost ridicate la mana, se lasa la zvantat la umbra si dupa aceea se trece la procesul de decorare. De cele mai multe ori ceramica traditionala sub forma de farfurii se decoreaza, asezandu-se pe roata si rotindu-se usor in timp ce se astern culorile de pamant. Aceste instrumente sunt: troaca, mezdreaua, cutitoaia, fachiesul si plotogul, cornul si gaita (denumire specifica).

Ceramica moderna

Astazi decorul variaza de la fiecare familie de olari in parte si de la diversele tipuri de obiecte lucrate din pamant. Arta ceramicii a evoluat cu repeziciune ajungand sa fie introduse formele de ipsos, reducand efortul fizic si timp. Aceste forme, (matrite sau sticluri) fiind de mare ajutor la multiplicarea originalelor, realizandu-se in serie un numar mare de piese identice. Aceasta tehnica se foloseste frecvent in industrie, in special cand se lucreaza cu portelanul care este un material ceramic lichid.