Descoperă arta vacanței™ Vara aceasta, copiii au o ocazie unica de a petrece clipe de neuitat alaturi de Marina. Cele mai de succes cursuri de arta cu rezultate garantate si cu un impact masiv asupra educatiei in arta si a artei contemporane, continua cu un program special si unic pentru Scoala de Vara, ce respecta traditia noastra de excelenta, profesionalism, satisfactie si rezultate garantate.

Experienta academica internationala si profesionalismul demonstrat a tuturor celor implicati in toate cele realizate de pana acum, permit ca in mod constant sa se depaseasca noi bariere si sa propulseze studiul si arta contemporana la un nou nivel. Cu aceste premise pornim si in organizarea programelor pentru Scoala de Vara.

Pe parcursul unei saptamani, sub indrumare profesionala, copiii vor descoperi perspective noi ale Bucurestiului si ale tehnicilor in arta. In Scoala de Vara, organizata de catre Marina, copiii descopera arta vacantei.

• Durata unei editii este de  5 zile ( de Luni pana Vineri ).
• Durata unei sedinte este de  4 ore (15.00 – 19.00).
• Varsta de participare intre 4 si 18 ani.
• Pretul de participare la o editie a Scolii de Vara este de 800 ron ( toate cheltuielile referitoare la sedinte sunt incluse ).

* Pentru intrebari, aveti la dispozitie umatoarele numere de telefon: 0726-351.311 si 0754-471.000

GALERIE FOTO:

NOU! Galeria foto pentru Scoala de Vara, Editia 2015. Pentru vizualizare, clic aici.

Pentru inscriere la Scoala de Vara, va invitam sa folositi formularul de contact de mai jos:

Formular de inscriere

Lutul a servit din totdeauna modelarii vaselor ceramice pentru uzul casnic. Mai tarziu oamenii au descoperit plasticitatea acestuia si au inceput sa-l introduca ca material prim in constructii. In sculptura lutul a jucat un rol important, fara de care nu se putea incepe un modelaj.

Calitatea lutului este influentata de multi factori externi. Argilele se gasesc in scoarta terestra si se diferentiaza prin aspecte precum: plasticitatea, culoarea, compozitia, cele mai multe sunt influentate de locul de extractie si adancimea lui. Straturile argiloase fiind impermeabile, joacă un rol în reținerea apei de înfiltrație și în formarea pânzei de apă freatică. Atunci cand lutul prezinta fisuri sau crapaturi, inseamna ca si-a pierdut din plasticitate, acestea fiind cauzate de lipsa apei sau din contra excesul si expunerea la aer.

In trecut oamenii foloseau adesea vasele din argila, aceasta avand calitatea de a împiedica crearea microbilor si a bacteriilor pe suprafetele sau in interiorul vaselor. Aceste vase din argila pastreaza foarte bine temperatura lichidelor, fiind rezistente termic: retin temperaturile ridicate dar si cele joase o mai lunga perioada de timp.

Exista mai multe tipuri de argila:

• Argila din care se modeleaza obiecte decorative sau sculpturale, si argila folosita in realizarea vaselor pentru gatit. Aceasta din urma are in compozitia sa un plus de elemente chimice ce ii confera o mai mare rezistenta la temperaturi ridicate. Cele mai indicate pentru uzul casnic sunt cele nesmaltuite in interior.
• Argila pentru olarit, atunci cand este preparata pentru olaritul vaselor, i se adauga in compozitie o cantitate de nisip foarte fin macinat. Acesta in timpul arderii formand particule mici de sticla prin topirea nisipului din compozitia lutului, devine automat impermeabil.
  In antichitate vasele de pamant erau purtatoare de miere, de cereale, de ulei si de masline (amforele).

Vasele, in special oalele au fost asemanate infatisarii oamenilor acestea avand: picior, corp, burta, gura, buza etc, purtand asupra lor si anumite ziceri vechi precum:

• “Nu te amesteca unde nu-ţi fierbe oala”,
• “Îi trage cu oala, ca să treacă boala”,
• “La casa cu noroc fierbe oala fără foc”.

In artele plastice adesea intalnim cuvantul “zoomorf“, ca termen de specialitate, acesta facand trimitere la ornamente decorative. Este definit ca: zoo- animal si morf-forma (forme ale animalelor).

Sculpturile zoomorfe au fost destul de numeroase pe teritoriul Romaniei, acestea reprezentand mai ales cornutele dar si alte statuete de mici dimensiuni. Mai in toate culturile au fost descoperite obiecte artistice decorative, dar mai ales in cultura Precucuteni unde au fost gasite animale modelate din lut cu decoratiuni formate din siruri de puncte-gaurele pe corp, unele statuete avand gatul mai lung si diverse modele incizate care redau si materialitatea. De cele mai multe ori modelajul nu era unul precis, dar modelatorul reusea sa dea caracterul dorit la reprezentarea animalelor (oi sau berbeci). Din studiul modelarii, nu au lipsit nici animalele salbatice ca de exemplu: soimii, fiind reprezentati in zbor urmarind prada, sau porumbeii (care puteau fi de altfel si pui de gaina). Tinand seama de dimensiunile modeste ale acestor figurine, talentul modelatorilor este evident mai ales atunci cand surprindem miscarea a cate unui animal, sau cand putem recunoaste specia reprezentata.

Ceramica Precucuteniana a avut un domeniu de activitate incadrat in zona ornamentelor cu decoratiuni antropomorfe si zoomorfe, precum si vasele in forma umana si animala. Ornamentele aplicate de tip “toarta” au forma de capete de cornute, foarte bine reprezentate prin expresivitatea modelajului. Reprezentarea chipului omenesc in relief, foarte rara de altfel, constituie un alt element de integrare in repertoriul ornamenticii.

Modelele chipului omenesc au fost redate prin schematizarea formelor dar acestea au putut fi recunoscute prin sugerarea sprancenelor reliefate si arcuite imbinate la radacina nasului in care se continuau, ochii redati fie printr-o pastila in relief, fie printr-o crestatura orizontala. Cateva trasaturi dar suficiente pentru o schita corecta a chipului omenesc. Figurile umane au fost realizate fie vazute cu spatele, fie cu fata, capul rotund, mainile intinse, corpul plin cu solduri arcuite, iar picioarele unite. Acest tip de figurine erau realizate in tehnica reliefului si aplicate pe suprafetele vaselor ceramice.

Sculptura zoomorfa din cultura Precucuteniana a fost in mare parte reprezentata prin mici figurine foarte atent modelate si aplicate pe suprafetele vaselor ceramice.

Templele au aparut in Grecia antica incepand cu secolul al V-lea, acesta fiind caracteristic artei arhitecturale. Templele au fost construite si destinate zeitatilor protectoare dar au servit si cultului religios.

Aceste temple au fost construite pe tot teritoriul Greciei de astazi in perioada arhaica. Templele au fost construite dupa principii simple, acestea avand putine incaperi, una fiind destinata exclusiv zeului protector.

Aceste incaperi se numesc: Pronaos. Naos, Opistodom.

• Pronaosul – se afla la intrare in templu, iar aceasta incapere este situata inaintea sanctuarului. Aceasta mai serveste si ca vestibul.
• Naosul – Aceasta camera este una principala si se afla la mijlocul templelor. A fost camera destinata zeului caruia ii era destinat templul.
• Opistodomul – Aceasta camera se situa in partea din spate a templului iar in interior se pastra cultul si tezaurul civilizatiei.

Pe tot cuprinsul Greciei templele au fost construite in stiluri diferite, diferentiindu-se de la o regiune la alta. Aceste ordine arhitecturale sunt in numar de trei: Doric, Ionic si Corintic.

• Ordinul Doric – A fost cel mai adesea raspandit in Peloponese, acestea inpunandu-se printr-o postura greoaie neavand multe decoratiuni si avand un caracter auster. Partenonul situat in orasul Atena a fost construit in acest stil.
• Ordinul Ionic – Ordinul Ionic s-a dezvoltat in insulele Marii Egee. Aceste temple sunt mai bogat decorate avand si proportii colosale. Acest stil arhitectonic pune accent pe elemente decorative precum: frizele bogate in basoreliefuri si ornamente. Un exemplu pentru acest stil este templu Nike situal pe muntele Acropolis din Grecia.
• Ordinul Corintic – Ordinul corintic este cel mai nou aparut dintre cele trei ordine arhitectonice ale antichitatii grecesti. Acesta se poate identifica cel mai usor dupa abundenta ornamentelor vegetale( frunzele de acant) situate pe capitelurile coloanelor.