Portret de barbat, desen in creion

Portret de copil, desen in creion

Portret – Caricatura: Martin Skopek

Martin Skopek

Martin Skopek – detaliu

Portret – Caricatura: Rupert Dollinger

Rupert Dollinger

Rupert Dollinger – detaliu

Rupert Dollinger – detaliu

Portret – Caricatura: Andreea Voinea

Andreea Voinea

Andreea Voinea – detaliu

Nud – desen in creion

De cand am aflat de grafica pe calculator, si asta s-a intamplat prin clasa a VII, am fost fascinata de aceasta minunata inventie a omului. Imi aduc aminte ca intr-o zi, am fost invitati cu toata lumea din liceu intr-o sala, unde in mijloc, pe o masa am vazut printre multimea de elevi care se inghesuia, un dispozitiv. Nu mi-a mai fost dat sa vad asa ceva si nu cred ca nici unuia dintre noi, cei care eram din liceu. Suntem in anul ~1995-’96…

Domnul care ne-a dus aceasta minunatie in scoala era un profesor de informatica la Universitatea de Stat. In doua ore a reusit sa ma cucereasca; chiar si acum, dupa atatia ani, mai pastrez caietelul in care mi-am facut notite despre ce inseamna un calculator, un hard, procesor, etc.; o sa para stupid, dar pentru mine era ceva foarte nou si nemaipomenit de interesant.

La plecare domnul profesor, ne-a promis ca se va intoarce saptamana viitoare, cu niste carti (uitasem sa spun ca au fost stabilite niste ore de informatica, o data pe saptamana), pe care le va da doar celor care vor raspunde corect la intrebarile lui legate de ce ne-a povestit despre pc.

Saptamana care a venit, am stat ca pe ace, vroiam cu tot dinadinsul sa ajung la acele carti, toate…

In final, toate cartile in afara de 4 au fost ale mele. La sfarsitul cursului domnul profesor mi-a propus sa vin intr-o zi la Universitatea de Stat din Chisinau, unde vroia sa ma invete sa desenez pe calculator.

Eram in culmea fericirii, ce putea fi mai frumos, desen pe calculator, de design grafic inca nu auzisem…

Am mers cateva zile mai tarziu la acea universitate, am intrat intr-o sala mare de calculatoare, calculatoare care astazi probabil nici nu mai exista :), foarte vechi erau, bineinteles pentru acea vreme erau elita. Mi-a explicat in linii mari cam cum trebuie sa ma folosesc de el si mi-a dat ca tema, sa fac o scena pentru un joc legat de Egipt si piramide.

Ce sa zic, a fost tare complicat; in afara de creion, penita, pensula sau alte ustensile traditionale de desen nu am mai folosit altceva, era ceva nou pentru mine si nemaipomenit de interesant. Stiu ca am stat pina tarziu, se facuse vreo 8 seara si nu ma puteam dezlipi de acel calculator. Din acea zi am tot venit zilnic, nu stiu ce s-a facut cu desenele mele si nici nu imi mai aduc aminte de ce nu m-am mai dus, dar cate ceva mi-a mai ramas in memorie. Atunci am invatat sa folosesc o discheta, sa scriu fisiere pe ea, sa le sterg, etc.

Dar sa trecem inainte… Cand eram la finele liceului, in prag de bacalaureat, in sfarsit am reusit sa imi iau unul, al meu personal. Eram in culmea fericirii, cu siguranta nu mai arata ca acela de la universitate. L-am adus acasa si l-am pornit, arata negru, nu stiam de existenta windows-ului sau nu stiu ce soft-uri, stiam ca trebuie sa lucreze, doar la altii functiona. In cei 4 ani de liceu, la Tonitza, am avut ore de grafica pe calculator, iar am invatat lucruri noi, deja despre cd-uri, scrie, salveaza, sterge, etc. Mai facusem cunostinta si cu cateva programe grafice: Photoshop, Corel si incercau sa ne faca introducere la 3Dmax, degeaba asta nu l-am inteles si nici nu imi placea.

Invatasem folosirea uneltelor in aceste programe, executia unor desene, etc. Cu acel calculator cumparat, mi-am mai extins cunostintele in acest domeniu, trecusem mai tarziu si la Flash. Deci, practic a devenit o a doua pasiune de-a mea. Eram foarte incantata de lucrarile realizate. Pasiunea s-a extins si in cele din urma, am avansat in acest domeniu.

In prezent, cand pictura imi lasa o portita libera, ma mai dedic si design-ului; am avut ocazia sa realizez logo-ul Casei de Moda Lorena Trica si ma bucur foarte mult ca a fost incantata de aceasta lucrare, conceptul grafic al site-ului oficial Lorena Trica imi apartine. A fost una dintre cele mai frumoase teme, eram ca un copil mic care se bucura de jucaria lui, eu ma bucuram de ce iesea de sub mana mea.

Incerc sa combin design-ul cu pictura, dar in unele privinte au 2 cai total paralele, fara sa se intersecteze undeva. Cu toate acestea, este primul pe lista mea de hobby-uri…

Anul 2008 a fost anul absolvirii Universităţii de Arte din Bucureşti. Un an special, atât prin importanţa sa în evoluţia educaţiei mele artistice, cât şi prin problematica pe care am atins-o la proiectul de diplomă.

Maternitate

Am vrut cu tot dinadinsul, să fie o temă şi o problemă contemporană, actuală şi de o importanţă majoră.

Chiar dacă la susţinerea diplomei am avut o serie de impedimente din partea unor persoane din cadrul didactic al acestei Universităţi, totuşi au fost şi oameni care m-au susţinut pe parcursul acestui proiect.

Detaliu – 001

Ei m-au ghidat, mi-au dat multe sfaturi utile în abordarea acestei tematici, dar şi în reprezentarea ei vizuală, şi chiar la expoziţia finală mi-au spus cuvinte pe care nu le voi uita niciodată.

Detaliu – 002

Păcat că pentru unii a fost privită ca o temă aberantă, derizorie şi lipsită de orice esenţă, ba chiar catalogarea ei ca ceva pornografic.

Lucrarea de licenţă, sub genericul titlu de “Homosexualitate”, ilustrează preocuparea  personală pentru această categorie de personaje, studiate prin perspectiva intermedierii dintre contextul social contemporan, adică societatea românească şi comunitatea  gay.

Detaliu – 003

Detaliu – 004

Proiectul “Homosexualitate” este un manifest artistic, o atitudine vis-a-vis de ceea ce înseamnă identitatea gay, interacţiunea homosexual-heterosexual şi imaginea, impactul pe care homosexualii îl produc asupra sensibilităţii noastre/mele vizuale şi emoţionale.

În elaborarea proiectului de licenţă m-a mânat cel mai mult dorinţa de a găsi un subiect care să ridice o problemă socială actuală, şi în cele din urmă subiectul a fost găsit.

Detaliu – 005

Opţiuni

Am răsfoit zeci de articole, studii ştiinţifice, am parcurs opere de artă (fotografii, picturi) care au atins această temă, am recurs chiar şi la câteva discuţii cu cei care sunt gay, şi în final mi-am dezvoltat problematica subiectului în acest text şi lucrările pe care le voi prezenta.

Mi-am propus, şi consider că am reuşit, în toate tablourile realizate pentru acest proiect, să abordez o reprezentare şi interpretare vizuală proprie a acestei teme.

Detaliu – 006

Detaliu – 007

Spre deosebire de Mapplethorpe (o prezenţă foarte controversată,  cunoscută pentru nudurile sale de bărbaţi, prezentând o latură homo-erotică provocătoare, masochistă şi sado-masochistă, în gama alb-negru, prin ilustrarea sexualităţii corpului masculin, a liniilor muşchiilor dar şi foarte explicit, câteodată dusă la extremă, a homosexualităţii acestora), în scopul creării unui mesaj deschis pentru un public mai larg, am folosit o metodă subtilă în transmiterea mesajului, dar cu elemente de maximă tensiune strict concentrate pe punctele-cheie ale tabloului.

Detaliu – 008

Detaliu – 009

Urmând cursul problemelor şi ideilor expuse în cele de mai sus am realizat 5 lucrări, cu dimensiunea de 140 cm/160 cm, pe format orizontal, în care un rol important am acordat impactului vizual şi psihologic, mesajului ascuns în atitudinile şi gesturile personajelor, orchestrării cromatice şi complexităţii compoziţionale, folosind o modalitate specifică de structurare a elementelor plastice, astfel încât să formeze un ansamblu omogen, echilibrat, şi indestructibil.

Detaliu – 010

Interzis Minorilor

În toate aceste lucrări, pictate în ulei pe pânză, am folosit detalii din mai multe lucrări fotografice; în ele se confruntă nuditatea şi adevărul, fenomenul şi esenţa, înţelegerea şi ignorarea.

Am redat subiectul într-o manieră extrem de clară, concisă şi lipsită de un lirism patetic.

Picturile sunt concepute pe mai multe planuri, fiecare dintre ele defenind o stare de spirit.

Detaliu – 011

Detaliu – 012

Preferinţa pentru fotografie explică, de fapt, abordarea figurativă a acestei teme, cât mai expresivă a mimicii personajelor, atitudinilor şi ipostazelor acestora, evitarea povestirii şi surprinderea esenţei problemei abordate, întrucât modul de realizare al compoziţiei plastice este cel care contribui la realizarea unei imagini percutante şi inechivoce.

De-a lungul timpului artiştii au încercat să prezinte homosexualitatea în lumină mai mult sau mai puţin favorabilă.

Detaliu – 013

Detaliu – 014

De la Socrate, un reprezentant al homosexualităţii care în Fedru şi Banchetul descria mitul sufletului şi conferea autoritate morală iubirii homosexuale se ajunge la poeziile lui Michelangelo, care se inspira din frumuseţea adolescentină a băieţilor din anturajul său.

Cele mai vechi documente ale culturii europene cu această temă vin din Grecia antică, unde relaţiile homosexuale făceau parte din unele norme sociale. Aceste relaţii, folosite ca o metodă de control demografic, în mare parte de natură pederastică, co-existau cu mariajul, împreună cu care constituiau un univers bisexual.

Detaliu – 015

Nuntă

Recent în animaţia japoneză, pentru publicul ţintă homosexual, a apărut o anume tendinţă,  “Yaoi”, benzi desenate şi desene animate destul de explicite “axate pe relaţii între doi bărbaţi”.

În arta fotografică din ultimele secole, mai mulţi artişti au reprezentat acest subiect. Wilhelm Von Gloeden, în urma acestui artist  au rămas zeci de fotografii cu  portrete  sepia de tineri cu chipuri şi trupuri destul de grosolane, puşi de imaginaţia înfierbântată a lui von Gloeden să personifice semi-zeităţi greco-romane; unii sînt gracili ca nişte bondari zumzăind în harfă, alţii suflă în flaut, bine înfipţi în tălpi ca nişte copaci dezgoliţi.

Detaliu – 016

Detaliu – 017

Pierre&Giles, Bruce Weber, Vincenzo Galdi, Wilhelm (“Guglielmo”) von Pluschow şi lista poate continua, toţi aceşti artişti au  fotografiat cupluri de homosexuali în ipostaze romantice.

În urma acestor investigaţii în istoria artei, am hotărât ca lucrările mele să aibă la bază compoziţii intenţionat deschise, pentru a crea un dialog atât intern, al personajelor cu ele însăşi, cât şi unul extern, al personajelor cu privitorul, cu scopul de a deschide  un canal de comunicare.

Detaliu – 018

Detaliu – 019

Cele 5 picturi, cu titlurile “Maternitatea”, “Nunta”, “Opţiuni”, “Interzis minorilor” şi “Stop HIV”, alcătuiesc cupola sub care se ascunde avalanşa de sentimente si stări contradictorii; clar-obscurul din ele a fost ales de mine tocmai pentru latura sa puternic dramatică, treptat apare un alt fel de profunzime, o nelinişte exprimată plastic printr-o gamă cromatică atent aleasă.

Elementelor fotorealiste li se adaugă o conotaţie simbolică, o atitudine obiectivă, toate  acestea topite într-o viziune personală profundă.

Detaliu – 020

Structura plastică a acestor lucrări este subliniată de unitatea gamei cromatice, ignorarea mediului adiacent, a anturajului concret în care se află acele personaje.

Puternicele contraste de lumină şi culoare, jocul fin al mişcării trupurilor, umbrelor şi   atitudinilor completează excepţional scena, leagă figurile între ele, alcătuind parcă din acestea o compoziţie de lumini.

Stop Hiv

Cu ajutorul liniilor curbe de factură riguroasă care sunt concentrate spre mijlocul lucrării se compensează dezechilibrarea picturilor, iar prin liniile lungi şi paralele, linii de forţă formate de corpurile personajelor reprezentate, am obţinut  stabilitate şi unitate compoziţională, dar şi tensiune emoţională, descendentă şi ascendentă, combinaţia acestora din urmă reprezintă întreaga paletă de sentimente şi atitudini care se vor a fi descoperite.

Reprezentarea unor fizionomii diverse, care denotă diferite faze ale unui proces, sau a emoţiilor contradictorii înscrise pe chipul personajelor, sugerează la rândul lor devenirea psihologică prin care privitorul poate recupera întreaga idee expusă de mine.

Fizionomia sugestivă, capabilă a spune prin ea însăşi un mesaj, poate fi o cheie pentru caracterul personajului, deoarece prin adecvarea aspectului exterior la trăsăturile psihologice am recurs la un cod ce permite reprezentarea caracterelor urmărite.

Când am luat decizia să merg la Bucureşti pentru a studia pictura, eram prin clasa a 8, la liceul din Chişinău. Am aflat de această posibilitate de la bunul meu profesor de limba română, Petru Stepan.

El a fost cel care mi-a povestit despre şcolile din România (el era din Fălticeni, dar în timpul războiului, pentru că tatăl său era preot au fost nevoiţi să se refugieze în Moldova şi aici au rămas), despre învăţământul românesc şi mai ales despre oamenii din România.

Am fost atât de impresionată de toate cele povestite, încât ardeam de nerăbdare să vină momentul în care să pot da examenele necesare pentru admitere.
Deci, eram în clasa a 8, dar aşa cum capacitatea la noi este în clasa a 9, am fost nevoită să mai aştept un an.

A trecut şi a clasa a 9 cu capacitatea, cu tot, şi nu am avut la dispoziţie decât 2 săptămâni după examene să mă pregătesc pentru admiterea în România. Dar nu mai conta timpul, eram nerăbdătoare să mă ştiu la liceul “Nicolae Tonitza”. În acel an s-au oferit 3 locuri pentru acest liceu, restul de locuri erau pe undeva prin ţară, Timişoara parcă, Cluj, etc.

Venise şi ziua mult aşteptată, dar de dimineaţă am avut multe neplăceri, care cât pe ce nu mi-au rupt visul. Dosarele au fost amestecate şi al meu era pus la cei de limbă străină, examenul a avut loc în altă parte decât acolo unde se stabilise iniţial, şi multe altele, dar peste toate am trecut cu bine şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a protejat.

La finalul zilei a venit şi vestea, pe la 9 seara. S-a întâmplat totul repede, nu am avut la dispoziţie decât câte o oră şi jumătate pentru fiecare examen în parte (desen, culoare şi compoziţie).

Am fost prima pe listă şi am avut posbilitatea să îmi aleg oraşul în care vreau să merg, bineînţeles a fost Bucureştiul.

Cred că a fost cea mai fericită zi…

P.S. Tin meditatii pentru cei care isi doresc sa dea admitere la acest liceu de arta. Mai multe detalii aici.