Pictor Marina Capaţîna

Rămăsesem cu autobiografia în momentul în care am câştigat Concursul de pictură “Sport”, din Atlanta, SUA.

Cronologic, suntem în anul 1996, clasa a VI, se apropiau Sfintele Sărbători de Paşti şi apăruse cu câteva săptămâni chiar înainte de Paşti, acest concurs de pictură, sponzorizat de Mitropolia Moldovei.

Pregătire de Paşti

Bineînţeles că lucrarea originală nu o mai am, dar spre marea mea bucurie, am rămas cu un extras dintr-un ziar, pe care l-am descoperit într-o zi şi l-am păstrat cu cea mai mare grijă până acum.

A fost o surpriză foarte plăcută când mi-am văzut pictura tipărită pe paginile acelei reviste.

Acum, după atâţia ani, îmi aduc aminte de acele momente fericite în care mi-a fost înmânată diploma chiar de Mitropolitul Moldovei.

Mă simt atrasă de această lucrare, probabil pentru că are o atmosferă aparte şi îmi aduce aminte de pregătirile familiei mele, alături de bunicii mei (care din păcate, nu mai sunt în viaţă) pentru Sfintele şi Luminoasele Sărbători de Paşti.

Să continuăm cu povestea despre Liceul din Chişinău..

Deci, terminasem clasa a 5, şi părinţii, nemaiputând ţine pasul cu cheltuielile care veneau din partea şcolii, au decis că trebuie să mă mute în altă şcoală.

Am fost atât de tristă, că mă şi supărasem pe ei, pentru moment, dar ce vină aveau sărmanii?… mai ales că sistemul economic după desfiinţarea URSS-ului, nu era deloc pus la punct, salariile se întârziau luni întregi. Ei făcuseră tot ce puteau pentru mine, tata a schimbat multe locuri de muncă, în speranţa găsirii unuia care să-i asigure un venit constant. Nu mai spun că multe din salarii se echivalau cu mâncare, primeau orez, paste, etc.

Dar ce a fost a fost… În acest timp, eram deja pe la sfârşitul anului şcolar, şi se ivise un concurs de pictură, pe temă liberă, lucrările premiate urmând a fi expuse în oraşul Atlanta, SUA. Am făcut şi eu o pictură (am pozat doar schiţa care mi-a rămas de la ea, lucrarea în sine fiind mult mai reuşită, dar nu am nici o poză cu ea, mi-a rămas doar acest desen), care a fost premiată cu locul I. În prezent, numai Dumnezeu ştie unde a ajuns lucrarea de la acea expoziţie din Atlanta.

Inevitabil, la sfârşit de an, a urmat discuţia cu diriginta mea, cu scopul de a o anunţa că mă retrag. Era o zi cu soare, nici nu ştiam ce bucurie mă aştepta; venise tata la liceu, iar decizia dirigentei (ea fiind soţia directorului) a fost eliberarea de plata taxei. Motivul a fost foarte simplu: “nu pot să las un copil atât de talentat şi foarte bun la învăţătură (aveam numai 10) să plece doar din cauza unei taxe. Şi din acel an eu nu am mai plătit nimic.

Au fost foarte mulţi, care după mine au încercat să scape de taxă, dar nu s-a mai acordat la nimeni scutirea, pentru că situaţia la învăţătură era destul de şubredă.

Aşa am rămas în acest liceu pentru încă 4 ani; soarta a fost blândă cu mine şi nu m-a lipsit de ceea ce îmi era atât de drag, pictura.