De cand am aflat de grafica pe calculator, si asta s-a intamplat prin clasa a VII, am fost fascinata de aceasta minunata inventie a omului. Imi aduc aminte ca intr-o zi, am fost invitati cu toata lumea din liceu intr-o sala, unde in mijloc, pe o masa am vazut printre multimea de elevi care se inghesuia, un dispozitiv. Nu mi-a mai fost dat sa vad asa ceva si nu cred ca nici unuia dintre noi, cei care eram din liceu. Suntem in anul ~1995-’96…

Domnul care ne-a dus aceasta minunatie in scoala era un profesor de informatica la Universitatea de Stat. In doua ore a reusit sa ma cucereasca; chiar si acum, dupa atatia ani, mai pastrez caietelul in care mi-am facut notite despre ce inseamna un calculator, un hard, procesor, etc.; o sa para stupid, dar pentru mine era ceva foarte nou si nemaipomenit de interesant.

La plecare domnul profesor, ne-a promis ca se va intoarce saptamana viitoare, cu niste carti (uitasem sa spun ca au fost stabilite niste ore de informatica, o data pe saptamana), pe care le va da doar celor care vor raspunde corect la intrebarile lui legate de ce ne-a povestit despre pc.

Saptamana care a venit, am stat ca pe ace, vroiam cu tot dinadinsul sa ajung la acele carti, toate…

In final, toate cartile in afara de 4 au fost ale mele. La sfarsitul cursului domnul profesor mi-a propus sa vin intr-o zi la Universitatea de Stat din Chisinau, unde vroia sa ma invete sa desenez pe calculator.

Eram in culmea fericirii, ce putea fi mai frumos, desen pe calculator, de design grafic inca nu auzisem…

Am mers cateva zile mai tarziu la acea universitate, am intrat intr-o sala mare de calculatoare, calculatoare care astazi probabil nici nu mai exista :), foarte vechi erau, bineinteles pentru acea vreme erau elita. Mi-a explicat in linii mari cam cum trebuie sa ma folosesc de el si mi-a dat ca tema, sa fac o scena pentru un joc legat de Egipt si piramide.

Ce sa zic, a fost tare complicat; in afara de creion, penita, pensula sau alte ustensile traditionale de desen nu am mai folosit altceva, era ceva nou pentru mine si nemaipomenit de interesant. Stiu ca am stat pina tarziu, se facuse vreo 8 seara si nu ma puteam dezlipi de acel calculator. Din acea zi am tot venit zilnic, nu stiu ce s-a facut cu desenele mele si nici nu imi mai aduc aminte de ce nu m-am mai dus, dar cate ceva mi-a mai ramas in memorie. Atunci am invatat sa folosesc o discheta, sa scriu fisiere pe ea, sa le sterg, etc.

Dar sa trecem inainte… Cand eram la finele liceului, in prag de bacalaureat, in sfarsit am reusit sa imi iau unul, al meu personal. Eram in culmea fericirii, cu siguranta nu mai arata ca acela de la universitate. L-am adus acasa si l-am pornit, arata negru, nu stiam de existenta windows-ului sau nu stiu ce soft-uri, stiam ca trebuie sa lucreze, doar la altii functiona. In cei 4 ani de liceu, la Tonitza, am avut ore de grafica pe calculator, iar am invatat lucruri noi, deja despre cd-uri, scrie, salveaza, sterge, etc. Mai facusem cunostinta si cu cateva programe grafice: Photoshop, Corel si incercau sa ne faca introducere la 3Dmax, degeaba asta nu l-am inteles si nici nu imi placea.

Invatasem folosirea uneltelor in aceste programe, executia unor desene, etc. Cu acel calculator cumparat, mi-am mai extins cunostintele in acest domeniu, trecusem mai tarziu si la Flash. Deci, practic a devenit o a doua pasiune de-a mea. Eram foarte incantata de lucrarile realizate. Pasiunea s-a extins si in cele din urma, am avansat in acest domeniu.

In prezent, cand pictura imi lasa o portita libera, ma mai dedic si design-ului; am avut ocazia sa realizez logo-ul Casei de Moda Lorena Trica si ma bucur foarte mult ca a fost incantata de aceasta lucrare, conceptul grafic al site-ului oficial Lorena Trica imi apartine. A fost una dintre cele mai frumoase teme, eram ca un copil mic care se bucura de jucaria lui, eu ma bucuram de ce iesea de sub mana mea.

Incerc sa combin design-ul cu pictura, dar in unele privinte au 2 cai total paralele, fara sa se intersecteze undeva. Cu toate acestea, este primul pe lista mea de hobby-uri…

Când am luat decizia să merg la Bucureşti pentru a studia pictura, eram prin clasa a 8, la liceul din Chişinău. Am aflat de această posibilitate de la bunul meu profesor de limba română, Petru Stepan.

El a fost cel care mi-a povestit despre şcolile din România (el era din Fălticeni, dar în timpul războiului, pentru că tatăl său era preot au fost nevoiţi să se refugieze în Moldova şi aici au rămas), despre învăţământul românesc şi mai ales despre oamenii din România.

Am fost atât de impresionată de toate cele povestite, încât ardeam de nerăbdare să vină momentul în care să pot da examenele necesare pentru admitere.
Deci, eram în clasa a 8, dar aşa cum capacitatea la noi este în clasa a 9, am fost nevoită să mai aştept un an.

A trecut şi a clasa a 9 cu capacitatea, cu tot, şi nu am avut la dispoziţie decât 2 săptămâni după examene să mă pregătesc pentru admiterea în România. Dar nu mai conta timpul, eram nerăbdătoare să mă ştiu la liceul “Nicolae Tonitza”. În acel an s-au oferit 3 locuri pentru acest liceu, restul de locuri erau pe undeva prin ţară, Timişoara parcă, Cluj, etc.

Venise şi ziua mult aşteptată, dar de dimineaţă am avut multe neplăceri, care cât pe ce nu mi-au rupt visul. Dosarele au fost amestecate şi al meu era pus la cei de limbă străină, examenul a avut loc în altă parte decât acolo unde se stabilise iniţial, şi multe altele, dar peste toate am trecut cu bine şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a protejat.

La finalul zilei a venit şi vestea, pe la 9 seara. S-a întâmplat totul repede, nu am avut la dispoziţie decât câte o oră şi jumătate pentru fiecare examen în parte (desen, culoare şi compoziţie).

Am fost prima pe listă şi am avut posbilitatea să îmi aleg oraşul în care vreau să merg, bineînţeles a fost Bucureştiul.

Cred că a fost cea mai fericită zi…

P.S. Tin meditatii pentru cei care isi doresc sa dea admitere la acest liceu de arta. Mai multe detalii aici.