Acuarela “Mic Dejun” a fost realizata in anul 1999, pe cand eram in clasa a 9-a.
Tema propusa a fost o natura statica care sa simbolizeze micul dejun…
Am optat pentru aceasta gama cromatica, pentru ca simbolizeaza cel mai bine “dimineata”, “matinalul”, inceputul unei noi zile, etc.
Pictura are la baza contrastul complementar.
Aceasta natura statica in creion este tot de pe vremea liceului, inca atunci cand eram in Chisinau.
Mi-a placut foarte mult tema propusa de profesorul nostru, a fost o experienta frumoasa, in timpul careia am invatat multe lucruri noi si utile, de la redarea materialitatii obiectelor pana la expresivitatea liniei.
Detaliu pocal din argint
Dintotdeauna am fost fascinată de naturile statice olandeze.
Detaliu lămâi
Pictura “Natură statică” este rezultatul experienţei şi a studiului asupra picturii olandeze.
Inspiraţia s-a oprit la tehnica şi pensulaţia folosită de artiştii olandezi, mai exact, am preluat doar tema şi organizarea compoziţională, acestea din urmă fiind pictate într-o manieră personală.
Detaliu pahar
În această compoziţie am inclus binecunoscutele pocale, pahare şi farfurii din argint şi aramă, atât de specifice naturii statice olandeze.
Detaliu ulcior din sticlă
Detalierea materialităţii, precum şi observarea atentă a luminilor şi reflexelor care s-au format pe aceste obiecte din metale a reprezentat o adevărată provocare, dar şi o mare satisfacţie la finalizarea acestei picturi.
Fascinaţia pentru texturile complexe întotdeauna m-a provocat să îmi aleg dintre cele mai diferite materialităţi şi să le studiez cu multă atenţie şi plăcere.
Detaliu zona centrală
Pe lângă acele pahare şi pocale din materiale dure ca arama sau argintul am introdus şi câteva lămâi, felii tăiate din acestea, o pâine mică şi câţiva peştişori, aranjaţi atent pe farfurie.
Natura statică
La acestea se adaugă bineînţeles şi o bucată de draperie din mătase prezentă în partea dreaptă a tabloului; mai există şi faţa de masă din stofă de un verde întunecat; împreună cu fundalul ea pune în evidenţă zona care m-a interesat cel mai mult şi unde este concentrat întreg interesul.
Tuşa este foarte puţin vibrată, singurul loc în care se observă acest lucru este cel din jurul ulciorului din sticlă, restul picturii fiind tratat cu o pensulaţie şi un desen mai riguros, chiar uneori mai grafic ca în cazul pocalului din argint, cel din partea dreapta.
Am ales o ramă care să aibă o patină cu efect de învechit, dar şi una care să alcătuiască un întreg cu această pictură, să facă parte din ea.
Dimensiunea picturii fără ramă este: 56 cm x 65 cm. Tabloul este finisat cu verniu de retuş şi după 6 luni cu verniu final pentru ulei.
… după ce am terminat şcoala generală eram foarte hotărâtă să învăţ la liceul de arte plastice din oraşul meu, de fapt, singurul liceu de arte din toată ţara. Este un liceu foarte apreciat, cu mulţi profesori, pictori consacraţi din Republicii Moldova.
Toată vara am pictat, am exersat cu desenarea unor obiecte simple, mai apoi acele obiecte le-am aranjat în naturi statice mai complexe şi nici o clipă nu am renunţat la ideea de a fi pictor.
Aveam o mapă frumuşică, pentru care am ales 20 lucrări de-ale mele cele mai bune. Am făcut chiar o vizită fostei mele învăţătoare de la şcoala de arte şi a fost foarte încântată de ce a văzut. Promit să postez câteva fotografii la acele picturi (le mai am şi azi) cât de curând posibil. 
Deci, să revin la admitere… Primul examen a fost desenul. Nu ştiu dacă mai am lucrarea (când am plecat din liceu m-am rugat de profesorul meu să îmi întoarcă mapa de la admitere, dar nu ştiu dacă mi-a dat şi lucrările de la exemene). Voi căuta să văd…
Desenul… o natură statică. Ţin minte chiar şi acum, un ulcior din lut cu o pară, aşezate pe o draperie. În timpul examenului s-au apropiat mulţi profesori din comisie, erau foarte încântaţi de felul în care desenam.
Nu exista nici o bănuială că nu am şanse să fiu admisă…
Pictura… aceeaşi natură statică, dar de această dată în culoare.
Şi ultima, a fost compoziţia. Tema “Timpul liber”… M-am desenat stând în pat cu o carte în mână, toată această scenă fiind văzută de sus. A fost destul de complicat, având în vedere că nu ştiam nimic despre perspectiva în zbor de pasăre. Dar, zic eu, m-am descurcat bine pentru acea vârstă.
Rezultatele nu au fost chiar cele pe care le-am aşteptat… prima admisă, dar sub lista cu cei admişi la buget. 
S-a ruinat tot cerul peste mine. Abia după un an aflasem că rezultatele erau stabilite în funcţie de rude, cunoştinţe şi contribuţia financiară… În acest fel, nu am avut altă soluţie decât să învăţ la taxă. Era foarte mare pentru acele vremuri, jumătate din salariul mamei, nu mai spun de hârtie, culori şi pensule care trebuiau cumpărate. Uitasem să spun, clasa în care învăţam, bineînţeles, o formau cei care au trecut de concursul de admitere, deci erau plini de bani, din cauza lor la fiecare sărbătoare se strângeau sume mari pentru cadourile profesorilor, când spun “mari”, mă refer la cadouri de genul televizor (a se ţine cont că suntem în anul 1995, când toate aceste lucruri abia pătrundeau în fostele ţări URSS), casetofon, maşină de spălat, etc.
Deci, pe lângă taxa de şcolarizare, materiale de pictură mai aveam şi chestia asta pe cap.
Asta a durat fix un an, când într-o zi m-au chemat ai mei ca să îmi spună că nu mă mai puteau ţine la acest liceu. Iniţial mă supărasem pe ai mei, dar, într-un final am înţeles situaţia.
Ce a urmat după, vă povestesc altădată.
