Icoana “Buna Vestire” a fost realizată cu scopul de a fi donată unei Biserici din Republica Moldova, satul Cuzăuca. Cu această ocazie, am decis să pozez fiecare etapă de lucru asupra acestei icoane, pentru a ajuta  unor oameni interesaţi de arta religioasă, în momentul achiziţiei, să distinctă între una originală şi un poster lipit pe lemn.

O altă cauză a fost, să ajut pe cei care doresc să picteze o icoană şi nu ştiu cum să o facă.

Astfel, prin etapele de execuţie a acestei icoane, pe care le voi prezenta mai jos, vreau să fiu de folos şi celor care îşi doresc să picteze icoane, dar şi celor care sunt interesaţi în achiziţionare de icoane, dar nu sunt siguri de autenticitatea tehnicii acestora.

httpv://www.youtube.com/watch?v=SLJ2U2bgHHM

Cu dedicaţie pentru profesorul meu de limba română, Petru Stepan

Cum mângâie dulce, alină uşor
Speranţa pe toţi muritorii!
Tristeţe, durere şi lacrimi, amor
Azilul îşi află în sânu-i de dor
Şi pier, cum de boare pier norii.
(“Speranţa”, Mihai Eminescu)

Când mă gândesc la Liceul de Arte “Igor Vieru” nu pot să trec cu vederea toţi acei profesori care au contribuit foarte mult la evoluţia mea profesională.

Prima mea profesoară de pictură, D-na Olga Guţu, un om deosebit şi un pictor foarte talentat. Cu ea am făcut primele exerciţii de amestec culori.

După ea a urmat un profesor care venise pentru prima oară în liceul nostru şi noi am fost prima lui clasă în această şcoală, D-nul Stanislav Babiuc. Este omul la care mă gândesc ori de câte ori primesc laude şi aprecieri din partea celor care îmi apreciază munca şi talentul. Cu el am pus bazele fără de care azi nu aş fi putut ajunge la o asemenea performanţă.

Acest om a pus suflet în tot ce a făcut. Atunci când noi nu înţelegeam sau nu reuşeam ceva, el era întotdeauna lângă noi; îmi aduc aminte că la un moment dat i se făcuse rău pentru simplul fapt că nu ne reuşeau desenele aşa cum ar fi vrut el, vroia să ne înveţe tot ce ştia el, să fim cu mult înainte faţă de vârsta noastră, să putem trece peste acel capitol şi să învăţăm ceva nou. A fost un profesor nemaipomenit…

Însă cel mai important profesor (de limba română), prieten şi “bunic”, din viaţa mea, rămâne D-nul Petru Stepan. Îmi permit să îl numesc bunic pentru că mi-a fost ca un bunic, m-a ajutat când am avut nevoie de el cel mai mult, m-a învăţat să vorbesc limba română corect, când l-am cunoscut în clasa a 5, încă nu ştiam să vorbesc româna fluent şi corect, dar cu ajutorul şi sprijinul lui am reuşit până în clasa a 9 să fiu cea mai bună la această materie, iar la admitere pentru România am luat 10 cu felicitări la examen scris română.

Cu mult regret în suflet, mă gândesc că nu îl mai pot vedea ori de câte ori mă întorc acasă, pentru a-mi vizita părinţii şi pe el. Încă nu mă pot împăca cu ideea că acest om deosebit, cu o cultură excepţională şi inteligent a încetat din viaţă… Nimeni nu mă mai aşteaptă la portiţa lui, nimeni nu îmi mai urează la plecare mult succes şi ambiţie, curaj în tot ce mi-am propus să fac, nimeni nu îmi mai povesteşte atât de multe lucruri interesante (uneori aveam impresia că este o enciclopedie vie) şi de viaţă. A fost cel mai bun şi apropiat prieten al familiei noastre, cu toţii l-am iubit şi am ţinut la el foarte mult.

Chiar şi acum, în timp ce scriu aceste rânduri, nu vreau să cred că nu mai este. De ce Dumnezeu ne ia exact pe acei oameni pe care îi iubim atât de mult? Putea să mai trăiască, să ne mai bucure cu prezenţa lui şi să ne mai povestească atât de multe lucruri frumoase. Îmi pare rău pentru toate acele zile în care l-am putut vizita dar nu am făcut-o pentru că aveam altceva de făcut…

Domnul profesor să vă odihniţi în pace, să vă fie acolo sus mai bine decât v-a fost aici pe pământ, noi toţi vă iubim şi ne lipsiţi foarte mult.

Deşeu

Pictura “Deşeu” este realizată în tehnica ulei pe pânză de in.

Detaliu corp, textură

Lucrarea este un manifest artistic şi stă sub semnul simbolului, iar prin compoziţia sa cromatică şi ideatică sugerează degradare, singurătate, mizerie, descompunere, suferinţă şi resturile societăţii (aceşti oameni ai străzii), rezultate prin edificarea din ce în ce mai mare a celor care ne fură, ne înstrăinează, ne înjosesc şi ne degradează.

Detaliu picioare

Atmosfera sinistră a fost intenţionat aleasă, cu scopul de a sublinia groapa întunecată şi adâncă în care se află aceşti bieţi oameni.

Detaliu picioare, textură

Goliciunea trupului simbolizează în acelaşi timp goliciunea sufletului, lipsa oricăror speranţe, dorinţe, idealuri, valori, cât şi lipsa unor haine propriu-zise, sărăcia lor este cumplită, totul le-a fost luat, singurul lucru care le-a mai rămas este viaţa mizerabilă pe care o trăiesc zi de zi.

Detaliu picioare

Condiţia jalnică a acestui bătrân este dusă la extremă şi reprezintă corpul tăvălit în noroi, stând pe jos, cu braţele desfăcute, supus în totalitate şi lipsit de orice urmă de revoltă şi indignare.

El a ajuns un “deşeu” în ochii multora, în urma nepăsării, neglijenţei şi neinteresului acelor oameni care ne înrobesc zilnic.

Desenul, plasticitatea liniilor trupului şi atmosfera obţinută prin cromatica sumbră, te conduce la contemplarea în linişte şi cu milă a acestui om din tablou.

Lucrarea a fost expusă în cadrul Expoziţiei de grup “Sin City”, galeria Simeza, Bucureşti.

Dimensiunea picturii fără ramă este: 115 cm x 164 cm. Tabloul a fost finisat cu verniu de retuş.