Acuarela “Mic Dejun” a fost realizata in anul 1999, pe cand eram in clasa a 9-a.
Tema propusa a fost o natura statica care sa simbolizeze micul dejun…
Am optat pentru aceasta gama cromatica, pentru ca simbolizeaza cel mai bine “dimineata”, “matinalul”, inceputul unei noi zile, etc.
Pictura are la baza contrastul complementar.
Expoziţiile din timpul studiilor la Universitatea de Arte din Bucureşti
Chiar din primul an de facultate, am fost încântată de faptul că în sfârşit avem ocazia să participăm în cadrul unei expoziţii, chiar dacă , în prima etapă, era una de grup.
Această expoziţie a avut loc la sfârşitul semestrului I al primului an de facultate. Ideea unei expoziţii ne-a încântat pe toţi, mai ales că aveam ocazia să ne prezentăm pentru prima oară în această formulă - studenţii şi profesorul nostru, Marcel Bunea.
Lucrările au fost cele pe care le-am expus mai târziu la expoziţia de sfârşit de semestru…
La această expoziţie m-am prezentat cu lucrarea “Ciclul ritmic“, singura, de altfel, din întreg portofoliu personal, care abordează o direcţie abstractă şi nu una figurativă.
Expoziţia “Rembrandt - contemporanul meu” a fost organizată de Ambasada Regatului Ţărilor de Jos în România şi Universitatea Naţională de Arte, iniţiată pentru a marca Anul Rembrandt.
Această expoziţie a fost realizată în anul III de facultate…
Ca şi Ciclul ritmic are o abordare, care nu mai este întâlnită în lucrările mele.
Am optat pentru o gamă cromatică rece, din dorinţa de a crea o atmosferă care să fie în concordanţă cu subiectul reprezentat, prostituţia.
Este o expoziţie care cel puţin pentru mine a însemnat mult, pentru că marchează, practic, începutul preocupărilor mele pentru teme sociale, cu o abordare socio-morală.
Lucrarea expusă în cadrul acestei expoziţii a fost tabloul “Deşeu”…
Ultima mare expoziţie din timpul anilor de studiu la UNArte, a fost Licenţa…
Este o expoziţie care a cuprins 5 lucrări pe tema “Homosexualităţii”, lucrări care, pentru mine, reprezintă începutul carierei de artist…
De cand am aflat de grafica pe calculator, si asta s-a intamplat prin clasa a VII, am fost fascinata de aceasta minunata inventie a omului. Imi aduc aminte ca intr-o zi, am fost invitati cu toata lumea din liceu intr-o sala, unde in mijloc, pe o masa am vazut printre multimea de elevi care se inghesuia, un dispozitiv. Nu mi-a mai fost dat sa vad asa ceva si nu cred ca nici unuia dintre noi, cei care eram din liceu. Suntem in anul ~1995-’96…
Domnul care ne-a dus aceasta minunatie in scoala era un profesor de informatica la Universitatea de Stat. In doua ore a reusit sa ma cucereasca; chiar si acum, dupa atatia ani, mai pastrez caietelul in care mi-am facut notite despre ce inseamna un calculator, un hard, procesor, etc.; o sa para stupid, dar pentru mine era ceva foarte nou si nemaipomenit de interesant.
La plecare domnul profesor, ne-a promis ca se va intoarce saptamana viitoare, cu niste carti (uitasem sa spun ca au fost stabilite niste ore de informatica, o data pe saptamana), pe care le va da doar celor care vor raspunde corect la intrebarile lui legate de ce ne-a povestit despre pc.
Saptamana care a venit, am stat ca pe ace, vroiam cu tot dinadinsul sa ajung la acele carti, toate…
In final, toate cartile in afara de 4 au fost ale mele. La sfarsitul cursului domnul profesor mi-a propus sa vin intr-o zi la Universitatea de Stat din Chisinau, unde vroia sa ma invete sa desenez pe calculator.
Eram in culmea fericirii, ce putea fi mai frumos, desen pe calculator, de design grafic inca nu auzisem…
Am mers cateva zile mai tarziu la acea universitate, am intrat intr-o sala mare de calculatoare, calculatoare care astazi probabil nici nu mai exista :), foarte vechi erau, bineinteles pentru acea vreme erau elita. Mi-a explicat in linii mari cam cum trebuie sa ma folosesc de el si mi-a dat ca tema, sa fac o scena pentru un joc legat de Egipt si piramide. 
Ce sa zic, a fost tare complicat; in afara de creion, penita, pensula sau alte ustensile traditionale de desen nu am mai folosit altceva, era ceva nou pentru mine si nemaipomenit de interesant. Stiu ca am stat pina tarziu, se facuse vreo 8 seara si nu ma puteam dezlipi de acel calculator. Din acea zi am tot venit zilnic, nu stiu ce s-a facut cu desenele mele si nici nu imi mai aduc aminte de ce nu m-am mai dus, dar cate ceva mi-a mai ramas in memorie. Atunci am invatat sa folosesc o discheta, sa scriu fisiere pe ea, sa le sterg, etc.
Dar sa trecem inainte… Cand eram la finele liceului, in prag de bacalaureat, in sfarsit am reusit sa imi iau unul, al meu personal. Eram in culmea fericirii, cu siguranta nu mai arata ca acela de la universitate. L-am adus acasa si l-am pornit, arata negru, nu stiam de existenta windows-ului sau nu stiu ce soft-uri, stiam ca trebuie sa lucreze, doar la altii functiona. In cei 4 ani de liceu, la Tonitza, am avut ore de grafica pe calculator, iar am invatat lucruri noi, deja despre cd-uri, scrie, salveaza, sterge, etc. Mai facusem cunostinta si cu cateva programe grafice: Photoshop, Corel si incercau sa ne faca introducere la 3Dmax, degeaba asta nu l-am inteles si nici nu imi placea.
Invatasem folosirea uneltelor in aceste programe, executia unor desene, etc. Cu acel calculator cumparat, mi-am mai extins cunostintele in acest domeniu, trecusem mai tarziu si la Flash. Deci, practic a devenit o a doua pasiune de-a mea. Eram foarte incantata de lucrarile realizate. Pasiunea s-a extins si in cele din urma, am avansat in acest domeniu.
In prezent, cand pictura imi lasa o portita libera, ma mai dedic si design-ului; am avut ocazia sa realizez logo-ul Casei de Moda Lorena Trica si ma bucur foarte mult ca a fost incantata de aceasta lucrare, conceptul grafic al site-ului oficial Lorena Trica imi apartine. A fost una dintre cele mai frumoase teme, eram ca un copil mic care se bucura de jucaria lui, eu ma bucuram de ce iesea de sub mana mea.
Incerc sa combin design-ul cu pictura, dar in unele privinte au 2 cai total paralele, fara sa se intersecteze undeva. Cu toate acestea, este primul pe lista mea de hobby-uri…
Azi ca o leneşă mi-am permis să dorm până la 12. Aseară după ce am predat cele două portete, nu mă mai puteam ţine pe picioare de oboseală. Am lucrat o lună fără weekend-uri şi a fost foarte obositor.
Aşa că ieri, la 9 seara deja eram în pat… Am visat vrute şi nevrute, aşa mi se întâmplă mereu ori de câte ori mă culc obosită şi istovită. Dar azi sunt iar plină de viaţă şi gata de start. Deocamdată sunt liberă de la comenzi, aşa că voi picta săptămâna aceasta ceva pentru sufletul meu.
Din păcate, luna aceasta am fost foarte ocupată, nu am avut timp să mai scriu ceva pe site.
Săptămâna aceasta voi posta pozele muncii mele de două luni. Tot ce pot să spun e că am avut o comandă de două portrete mici, cu dimensiunea 30 cm x 40 cm, de formă ovală.
Sunt deja pe final, nu mai e mult şi le voi poza pentru a le expune aici.
Vă aştept să le vedeţi.
În timpul celor patru ani de studiu la Liceul “N. Tonitza”, am participat la toate Olimpiadele Naţionale de Arte Vizuale şi Istoria Artei, organizate în clasele a X-a, a XI-a şi a XII-a.
Desenând în faţa Casino-ului din Constanţa
Mi-a plăcut dintotdeauna, spiritul de competiţie şi de aceea nu am ratat nici o Olimpiadă din toţi acei ani de liceu. Pe lângă premii, mi-au rămas, pentru totdeauna, în minte, clipe de neuitat, petrecute pe malurile Constanţei, printre porţile oraşului Miercurea - Ciuc sau în mijlocul oraşului, de o importanţă istorică mare, Alba - Iulia.
În Constanţa, a fost primul meu contact cu marea, nu o văzusem decât la televizor sau în albumele foto ale prietenilor mei. A fost ceva de nedescris… Senzaţia pe care ţi-o dă valul spumos când se loveşte de picioarele tale nu poate fi comparat cu nimic pe lume.
În Miercurea - Ciuc, pentru prima dată m-am lovit de vremea care nu este aceeaşi peste tot. Plecasem de la Bucureşti, în mijlocul lunii iunie, cu 30 C afară şi ajunsă în Miercurea - Ciuc am îngheţat bocnă. Nu credeam vreodată că voi fi, cu hainele, în afara sezonului la doar câteva sute de km distanţă de Bucureşti. 
La Alba - Iulia a fost cel mai frumos, oraşul mi-a plăcut enorm de mult, dar şi tema de la Olimpiadă a fost una interesantă.
Au fost 3 experienţe care m-au învăţat multe despre ce înseamnă o competiţie, un concurs, în care toată lumea se bate pentru premiul cel mare şi tot ce contează în acele zile este tu şi lucrarea pe care o vei face…