Expozitia de arta cu vanzare “Debut” 2019
Expun cei mai buni 132 studenti ai Academiei de Arte “Marina Capatina”
Expun cei mai buni 132 studenti ai Academiei de Arte “Marina Capatina”
Am promis că voi publica pozele la cele două lucrări, portrete, la care am lucrat ultimele două luni. Abia ieri reuşisem să le vernisez şi imediat după aceea am făcut şi mult aşteptatele poze.
Aceste două portrete au fost pictate la comandă, beneficiarul lor este acelaşi domn pentru care am lucrat şi “Portretul de fată cu câine“. A fost din nou o experienţă inedită, în care mi-am propus să rezolv încă o serie de probleme legate de portretistică.
Am ales această formă, ovală, pentru că am vrut să aduc un iz de istorie şi atmosferă aparte în aceste portrete – “medalion”, aşa le-am numit.
Partea cea mai grea a fost găsirea şasiurilor de formă ovală, ramele au venit primele, dar munca nu o puteam începe din cauza întârzierii pânzelor.
Dar în cele din urmă, totul era pregătit pentru a le picta…
Cele două portete au fost gândite unul într-o gamă cromatică rece şi celălalt în cea caldă. Am considerat că este esenţial ca între cele două personaje să se observe diferenţa de : atitudine, expresie faţă, vestimentaţie, precum şi coloristică.
De asemenea, în cazul portretului îmbrăcat în rochie de satin şi guler vaporos, am optat pentru materialităţi de factură lucioasă şi transparentă. Iar în cel cu ursuleţul de pluş, pentru texturi de natură mai densă şi mai mată, fără prea multe reflexe sau contraste dintre lumini şi umbre puternice.
Dimensiunea portretelor este de 30 cm x 40 cm. Au fost finisate cu vernice de retuş.
Anul 2008 a fost anul absolvirii Universităţii de Arte din Bucureşti. Un an special, atât prin importanţa sa în evoluţia educaţiei mele artistice, cât şi prin problematica pe care am atins-o la proiectul de diplomă.
Am vrut cu tot dinadinsul, să fie o temă şi o problemă contemporană, actuală şi de o importanţă majoră.
Chiar dacă la susţinerea diplomei am avut o serie de impedimente din partea unor persoane din cadrul didactic al acestei Universităţi, totuşi au fost şi oameni care m-au susţinut pe parcursul acestui proiect.
Ei m-au ghidat, mi-au dat multe sfaturi utile în abordarea acestei tematici, dar şi în reprezentarea ei vizuală, şi chiar la expoziţia finală mi-au spus cuvinte pe care nu le voi uita niciodată.
Păcat că pentru unii a fost privită ca o temă aberantă, derizorie şi lipsită de orice esenţă, ba chiar catalogarea ei ca ceva pornografic.
Lucrarea de licenţă, sub genericul titlu de “Homosexualitate”, ilustrează preocuparea personală pentru această categorie de personaje, studiate prin perspectiva intermedierii dintre contextul social contemporan, adică societatea românească şi comunitatea gay.
Proiectul “Homosexualitate” este un manifest artistic, o atitudine vis-a-vis de ceea ce înseamnă identitatea gay, interacţiunea homosexual-heterosexual şi imaginea, impactul pe care homosexualii îl produc asupra sensibilităţii noastre/mele vizuale şi emoţionale.
În elaborarea proiectului de licenţă m-a mânat cel mai mult dorinţa de a găsi un subiect care să ridice o problemă socială actuală, şi în cele din urmă subiectul a fost găsit.
Am răsfoit zeci de articole, studii ştiinţifice, am parcurs opere de artă (fotografii, picturi) care au atins această temă, am recurs chiar şi la câteva discuţii cu cei care sunt gay, şi în final mi-am dezvoltat problematica subiectului în acest text şi lucrările pe care le voi prezenta.
Mi-am propus, şi consider că am reuşit, în toate tablourile realizate pentru acest proiect, să abordez o reprezentare şi interpretare vizuală proprie a acestei teme.
Spre deosebire de Mapplethorpe (o prezenţă foarte controversată, cunoscută pentru nudurile sale de bărbaţi, prezentând o latură homo-erotică provocătoare, masochistă şi sado-masochistă, în gama alb-negru, prin ilustrarea sexualităţii corpului masculin, a liniilor muşchiilor dar şi foarte explicit, câteodată dusă la extremă, a homosexualităţii acestora), în scopul creării unui mesaj deschis pentru un public mai larg, am folosit o metodă subtilă în transmiterea mesajului, dar cu elemente de maximă tensiune strict concentrate pe punctele-cheie ale tabloului.
Urmând cursul problemelor şi ideilor expuse în cele de mai sus am realizat 5 lucrări, cu dimensiunea de 140 cm/160 cm, pe format orizontal, în care un rol important am acordat impactului vizual şi psihologic, mesajului ascuns în atitudinile şi gesturile personajelor, orchestrării cromatice şi complexităţii compoziţionale, folosind o modalitate specifică de structurare a elementelor plastice, astfel încât să formeze un ansamblu omogen, echilibrat, şi indestructibil.
În toate aceste lucrări, pictate în ulei pe pânză, am folosit detalii din mai multe lucrări fotografice; în ele se confruntă nuditatea şi adevărul, fenomenul şi esenţa, înţelegerea şi ignorarea.
Am redat subiectul într-o manieră extrem de clară, concisă şi lipsită de un lirism patetic.
Picturile sunt concepute pe mai multe planuri, fiecare dintre ele defenind o stare de spirit.
Preferinţa pentru fotografie explică, de fapt, abordarea figurativă a acestei teme, cât mai expresivă a mimicii personajelor, atitudinilor şi ipostazelor acestora, evitarea povestirii şi surprinderea esenţei problemei abordate, întrucât modul de realizare al compoziţiei plastice este cel care contribui la realizarea unei imagini percutante şi inechivoce.
De-a lungul timpului artiştii au încercat să prezinte homosexualitatea în lumină mai mult sau mai puţin favorabilă.
De la Socrate, un reprezentant al homosexualităţii care în Fedru şi Banchetul descria mitul sufletului şi conferea autoritate morală iubirii homosexuale se ajunge la poeziile lui Michelangelo, care se inspira din frumuseţea adolescentină a băieţilor din anturajul său.
Cele mai vechi documente ale culturii europene cu această temă vin din Grecia antică, unde relaţiile homosexuale făceau parte din unele norme sociale. Aceste relaţii, folosite ca o metodă de control demografic, în mare parte de natură pederastică, co-existau cu mariajul, împreună cu care constituiau un univers bisexual.
Recent în animaţia japoneză, pentru publicul ţintă homosexual, a apărut o anume tendinţă, “Yaoi”, benzi desenate şi desene animate destul de explicite “axate pe relaţii între doi bărbaţi”.
În arta fotografică din ultimele secole, mai mulţi artişti au reprezentat acest subiect. Wilhelm Von Gloeden, în urma acestui artist au rămas zeci de fotografii cu portrete sepia de tineri cu chipuri şi trupuri destul de grosolane, puşi de imaginaţia înfierbântată a lui von Gloeden să personifice semi-zeităţi greco-romane; unii sînt gracili ca nişte bondari zumzăind în harfă, alţii suflă în flaut, bine înfipţi în tălpi ca nişte copaci dezgoliţi.
Pierre&Giles, Bruce Weber, Vincenzo Galdi, Wilhelm (“Guglielmo”) von Pluschow şi lista poate continua, toţi aceşti artişti au fotografiat cupluri de homosexuali în ipostaze romantice.
În urma acestor investigaţii în istoria artei, am hotărât ca lucrările mele să aibă la bază compoziţii intenţionat deschise, pentru a crea un dialog atât intern, al personajelor cu ele însăşi, cât şi unul extern, al personajelor cu privitorul, cu scopul de a deschide un canal de comunicare.
Cele 5 picturi, cu titlurile “Maternitatea”, “Nunta”, “Opţiuni”, “Interzis minorilor” şi “Stop HIV”, alcătuiesc cupola sub care se ascunde avalanşa de sentimente si stări contradictorii; clar-obscurul din ele a fost ales de mine tocmai pentru latura sa puternic dramatică, treptat apare un alt fel de profunzime, o nelinişte exprimată plastic printr-o gamă cromatică atent aleasă.
Elementelor fotorealiste li se adaugă o conotaţie simbolică, o atitudine obiectivă, toate acestea topite într-o viziune personală profundă.
Structura plastică a acestor lucrări este subliniată de unitatea gamei cromatice, ignorarea mediului adiacent, a anturajului concret în care se află acele personaje.
Puternicele contraste de lumină şi culoare, jocul fin al mişcării trupurilor, umbrelor şi atitudinilor completează excepţional scena, leagă figurile între ele, alcătuind parcă din acestea o compoziţie de lumini.
Cu ajutorul liniilor curbe de factură riguroasă care sunt concentrate spre mijlocul lucrării se compensează dezechilibrarea picturilor, iar prin liniile lungi şi paralele, linii de forţă formate de corpurile personajelor reprezentate, am obţinut stabilitate şi unitate compoziţională, dar şi tensiune emoţională, descendentă şi ascendentă, combinaţia acestora din urmă reprezintă întreaga paletă de sentimente şi atitudini care se vor a fi descoperite.
Reprezentarea unor fizionomii diverse, care denotă diferite faze ale unui proces, sau a emoţiilor contradictorii înscrise pe chipul personajelor, sugerează la rândul lor devenirea psihologică prin care privitorul poate recupera întreaga idee expusă de mine.
Fizionomia sugestivă, capabilă a spune prin ea însăşi un mesaj, poate fi o cheie pentru caracterul personajului, deoarece prin adecvarea aspectului exterior la trăsăturile psihologice am recurs la un cod ce permite reprezentarea caracterelor urmărite.
Pictura “Portret de fată cu câine” a fost o comandă realizată în tehnica ulei pe pânză de in.
În procesul de execuţie a acestui tablou am folosit numai culori de ulei de calitate superioară (cu precădere, cele produse în Sankt Petersburg).
Dorinţa beneficiarului a fost reprezentarea acestui portret într-un cadru, cu mobilier şi vestimentaţie specifice perioadei de domnie a Ecaterinei a II.
Alături de această fată prezenţa favoritului familiei, câinele ciobănesc, a fost obligatorie.
Gamă cromatică a acestui potret este una caldă şi limitată la folosirea a 4 culori de bază: roşu, galben, alb şi negru şi câteva accente mici (la ochi şi ornamentaţia de pe fotoliu) de verde şi albastru.
Personajul portretizat m-a uimit prin albeaţa tenului şi blondul-auriu al părului, toate acestea pline de saturaţie care poate fi observată şi în pictura mea.
Am insistat pe detaliile care pun cel mai bine în evidenţă caracterul acestui personaj, expresia feţei, surprinderea stării în care se află această fată.
Ochi albaştri, gânditori şi în acelaşi timp care ascund ceva, nasul mic şi fin, uşor lăţit în nări, tăietura deosebită a gurii, conturul expresiv al buzelor, vorbesc despre o persoană hotărâtă şi stăpână pe propriile emoţii.
Sprâncenele uşor arcuite şi ridicate spre exterior le-am studiat cu o mare atenţie, fără să scap vreun detaliu semnificativ pentru finisarea fidelă a chipului fetei.
Cu acelaşi interes a fost pictat şi părul, umbrele şi luminile care îi dau volum, precum şi diferitele nuanţe ale acestui păr blond frumos ondulat.
În spatele fotoliului şi al portretului am ales un fundal de un roşu închis cu câteva accente de roşu aprins. Prin folosirea unei pensulaţii mai libere am vrut să fac o evidenţiere mai mare a portetului, tratat în detaliu, faţă de fundalul pe care acesta se află.
În partea stângă am adăugat în această compoziţie şi o pictură înrămată, reprezentând o cetate, astfel s-a creat un efect de “tablou în tablou”.
Mergând mai jos cu studiul acestei picturi, veţi descoperi textura şi detaliile de pe vestimentaţia acestei fete.
Cutele şi decoraţiile de pe rochie au reprezentat un punct important în realizarea portretului; întrucât, partea de sus a picturii se caracterizează prin multe detalii, nu puteam lăsa fără atenţie şi partea de jos, pentru că s-ar fi creat un gol.
Cu toate acestea, faţa şi detaliile faciale rămân cele care primează în acest portet şi după ele se evidenţiază şi alte zone ale acestui tablou.
Un alt personaj important din această pictură este câinele ciobănesc, stând la picioarele fetei, cu o atitudine foarte serioasă, cu privirea fixată către privitor şi gata oricând să îşi apere stăpâna.
Am o pasiune mare pentru această rasă de câini, în acest fel procesul de creare al portretului acestui ciobănesc a fost mai mult decât o execuţie a comenzii date, reprezentând pentru mine o mare plăcere.
Nu am lăsat să îmi scape nici un detaliu, de pe urechiuşele, boticul sau blăniţa acestui animal frumos.
Toate acestea au fost pictate cu multă atenţie, cu o pensulă subţire, care să îmi permită redarea mai realistă a texturii blănii, a strălucirii din ochii câinelui şi a boticului umed din care răsar câteva fire de păr.
Printre firele de blană albe se ascund cele întunecate, prin acest joc am creat un contrast vizibil între zonele de diferite culori ale blănii.
Este un portret a cărui atmosferă atrage atenţia, o dată prin expresia mistică şi pătrunzătoare a celor portretizaţi, fata şi câinele, şi altă dată prin detaliile compoziţionale şi tehnice folosite.
La sfârşitul unui proces îndelungat de muncă, efort şi emoţii, căldura cu care beneficiarul a primit pictura m-a făcut să uit de toate.
Îmi place foarte mult ceea ce fac şi sunt fericită ori de câte ori lucrările mele sunt apreciate şi aduc lucruri frumoase în vieţile oamenilor.
Dimensiunea picturii fără ramă este: 84.5 cm x 104.5 cm. Tabloul este finisat cu verniu de retuş şi după 6 luni cu verniu final pentru ulei.
Pictura “Furtună noaptea” este o replică după lucrarea cu acelaşi nume de Ivan Konstantinovich Aivazovsky.
Beneficiarul acestui tablou este un pasionat al operei marelui pictor al mărilor, Aivazovsky.
Dintre multele picturi, care reprezintă marea în toate ipostazele ei, a fost aleasă aceasta spre a fi reprodusă, tocmai pentru atmosfera sa sumbră şi tragică (a se vedea omul care este întins pe pietre, aşadar este vorba despre un naufragiu).
Aivazovsky nu a fost doar un pictor marin, ci a iubit cu adevărat marea şi acest lucru se observă în fiecare dintre picturile sale. Reuşita acestei replici a stat, mai cu seamă, în înţelegerea dragostei pe care o avea pictorul pentru mare, precum şi participarea la scena dramatică a unui naufragiu care se desfăşoară mai întâi în faţa artistului şi apoi în faţa privitorului.
Un element esenţial în pictura lui Aivazovsky este lumina. Atunci când pictează norii, valurile, întinsul cerului, artistul le dă fie numai o reflexie de lumină, dar aceasta reprezintă un simbol al vieţii, speranţei şi credinţei, atunci când pare că ea nu mai există.
M-am apropiat cât mai mult de tehnica originală a tabloului, precum şi de maniera de lucru a pictorului, astfel, ca în cele din urmă, tabloul-replică să fie cât mai aproape de cel original.
Predarea acestei lucrări a fost o mare bucurie pentru mine, întrucât, la vederea picturii, beneficiarul (care a văzut această lucrare, în original, de nenumărate ori la Muzeul din Theodosia; detaliu pe care nu mi l-a spus la început) a fost plăcut surprins să vadă un tablou cu un nivel de fidelitate foarte mare; zona mării fiind chiar, citez, “fără îndoială, cea din pictura originală”.
Îmi aduc aminte cu multă plăcere de acest moment inedit, în care oamenii m-au apreciat pentru munca şi efortul depus în crearea acestui tablou.
Dimensiunea picturii fără ramă este: 80 cmx 120 cm. Tabloul este finisat cu verniu de retuş, iar după 6 luni cu verniu final pentru ulei.
Dintotdeauna am fost fascinată de naturile statice olandeze.
Pictura “Natură statică” este rezultatul experienţei şi a studiului asupra picturii olandeze.
Inspiraţia s-a oprit la tehnica şi pensulaţia folosită de artiştii olandezi, mai exact, am preluat doar tema şi organizarea compoziţională, acestea din urmă fiind pictate într-o manieră personală.
În această compoziţie am inclus binecunoscutele pocale, pahare şi farfurii din argint şi aramă, atât de specifice naturii statice olandeze.
Detalierea materialităţii, precum şi observarea atentă a luminilor şi reflexelor care s-au format pe aceste obiecte din metale a reprezentat o adevărată provocare, dar şi o mare satisfacţie la finalizarea acestei picturi.
Fascinaţia pentru texturile complexe întotdeauna m-a provocat să îmi aleg dintre cele mai diferite materialităţi şi să le studiez cu multă atenţie şi plăcere.
Pe lângă acele pahare şi pocale din materiale dure ca arama sau argintul am introdus şi câteva lămâi, felii tăiate din acestea, o pâine mică şi câţiva peştişori, aranjaţi atent pe farfurie.
La acestea se adaugă bineînţeles şi o bucată de draperie din mătase prezentă în partea dreaptă a tabloului; mai există şi faţa de masă din stofă de un verde întunecat; împreună cu fundalul ea pune în evidenţă zona care m-a interesat cel mai mult şi unde este concentrat întreg interesul.
Tuşa este foarte puţin vibrată, singurul loc în care se observă acest lucru este cel din jurul ulciorului din sticlă, restul picturii fiind tratat cu o pensulaţie şi un desen mai riguros, chiar uneori mai grafic ca în cazul pocalului din argint, cel din partea dreapta.
Am ales o ramă care să aibă o patină cu efect de învechit, dar şi una care să alcătuiască un întreg cu această pictură, să facă parte din ea.
Dimensiunea picturii fără ramă este: 56 cm x 65 cm. Tabloul este finisat cu verniu de retuş şi după 6 luni cu verniu final pentru ulei.