Ca un omagiu pentru Ziua Internationala a Cartii (23 aprilie) si Deschiderea Oficiala a Bibliotecii Nationale a Romaniei (23 aprilie), artistul vizual Marina Capatina a creat, in stilul ei autentic, inca o lucrare de referinta in domeniul artei contemporane, o lucrare care sa marcheze aceste evenimente speciale in lumea culturii si pe care avem onoarea sa o prezentam cunoscatorilor si colectionarilor de arta.

Lucrarea “Deschidere la Carte” reprezinta o viziune unica a artistului asupra acestui eveniment important.

Inca de pe bancile scolii, Marina este renumita pentru abordarea unor tematici complexe, prin explorarea unor noi directii in arta si prin folosirea unui limbaj plastic si tehnica originala.

Talentul, dragostea si dedicarea pentru arta inca de la frageda varsta de 6 ani impreuna cu dascalii de o valoare inestimabila care i-au fost alaturi, sunt “reteta perfecta” pentru a crea unul dintre cei mai talentati si apreciati artisti contemporani. Deja de la o varsta “tanara”, Marina a reusit sa impuna in mediul artistic un stil propriu si a reusit sa fie prezenta in colectiile unor persoane foarte importante din mai multe colturi ale lumii.

Ce reprezinta lucrarea “Deschidere la Carte”? Sa fie o viziune asupra ce reprezinta pentru cultura romaneasca deschiderea Bibliotecii Nationale a Romaniei? Sa fie o sinteza a evolutiei cartii de-a lungul timpului? Sa fie o multitudine de culori aranjate intr-o forma ordonata folosind o matematica a sufletului? … sau poate chiar toate impreuna? Marina va provoaca sa cunoasteti si sa descoperiti. Marina va invita sa intelegeti si sa cunoasteti arta autentica. Marina va invita in lumea ei.

sursa: Galeria de Arta, ArtSpace.ro

Deschidere la Carte, 2012 (acrilic pe panza)

Este un vis, este un vis care, din pacate, foarte rar devine real, dar in fiecare zi, in ultimii 8 ani, traieste in inima mea. Este SULINA – Paradisul Indepartat.

Sulina – acolo unde se termina Romania, acolo unde istoria nu inceteaza sa transpara din fiecare balconas, din fiecare casuta din lemn, din fiecare adiere de vant, acolo unde timpul parca sta in loc, acolo unde simti ca esti liber si fericit…

In 2004 am donat Catedralei Sf. Nicolae si Sf. Alexandru din Sulina o icoana bizantina cu Sfantul Nicolae. Dupa 8 ani, mi-a fost foarte greu sa o recunosc, caldura si fumul candelelor au schimbat-o extraordinar de mult. Intrucat parea o icoana cu o vechime mare nu mi-a venit sa cred ca este icoana mea si singurul indiciu care m-a convins a fost inscriptia cu numele sfantului de pe icoana, apoi treptat, treptat, tuseul liniei si pensulatia mi-au sters orice urma de indoiala.

Catedrala Sfintii Nicolae si Alexandru, Sulina (foto efect de invechire)

Icoana Sf Nicolae, donata Catedralei din Sulina

Când am luat decizia să merg la Bucureşti pentru a studia pictura, eram prin clasa a 8, la liceul din Chişinău. Am aflat de această posibilitate de la bunul meu profesor de limba română, Petru Stepan.

El a fost cel care mi-a povestit despre şcolile din România (el era din Fălticeni, dar în timpul războiului, pentru că tatăl său era preot au fost nevoiţi să se refugieze în Moldova şi aici au rămas), despre învăţământul românesc şi mai ales despre oamenii din România.

Am fost atât de impresionată de toate cele povestite, încât ardeam de nerăbdare să vină momentul în care să pot da examenele necesare pentru admitere.
Deci, eram în clasa a 8, dar aşa cum capacitatea la noi este în clasa a 9, am fost nevoită să mai aştept un an.

A trecut şi a clasa a 9 cu capacitatea, cu tot, şi nu am avut la dispoziţie decât 2 săptămâni după examene să mă pregătesc pentru admiterea în România. Dar nu mai conta timpul, eram nerăbdătoare să mă ştiu la liceul “Nicolae Tonitza”. În acel an s-au oferit 3 locuri pentru acest liceu, restul de locuri erau pe undeva prin ţară, Timişoara parcă, Cluj, etc.

Venise şi ziua mult aşteptată, dar de dimineaţă am avut multe neplăceri, care cât pe ce nu mi-au rupt visul. Dosarele au fost amestecate şi al meu era pus la cei de limbă străină, examenul a avut loc în altă parte decât acolo unde se stabilise iniţial, şi multe altele, dar peste toate am trecut cu bine şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a protejat.

La finalul zilei a venit şi vestea, pe la 9 seara. S-a întâmplat totul repede, nu am avut la dispoziţie decât câte o oră şi jumătate pentru fiecare examen în parte (desen, culoare şi compoziţie).

Am fost prima pe listă şi am avut posbilitatea să îmi aleg oraşul în care vreau să merg, bineînţeles a fost Bucureştiul.

Cred că a fost cea mai fericită zi…

P.S. Tin meditatii pentru cei care isi doresc sa dea admitere la acest liceu de arta. Mai multe detalii aici.