De cand am aflat de grafica pe calculator, si asta s-a intamplat prin clasa a VII, am fost fascinata de aceasta minunata inventie a omului. Imi aduc aminte ca intr-o zi, am fost invitati cu toata lumea din liceu intr-o sala, unde in mijloc, pe o masa am vazut printre multimea de elevi care se inghesuia, un dispozitiv. Nu mi-a mai fost dat sa vad asa ceva si nu cred ca nici unuia dintre noi, cei care eram din liceu. Suntem in anul ~1995-’96…

Domnul care ne-a dus aceasta minunatie in scoala era un profesor de informatica la Universitatea de Stat. In doua ore a reusit sa ma cucereasca; chiar si acum, dupa atatia ani, mai pastrez caietelul in care mi-am facut notite despre ce inseamna un calculator, un hard, procesor, etc.; o sa para stupid, dar pentru mine era ceva foarte nou si nemaipomenit de interesant.

La plecare domnul profesor, ne-a promis ca se va intoarce saptamana viitoare, cu niste carti (uitasem sa spun ca au fost stabilite niste ore de informatica, o data pe saptamana), pe care le va da doar celor care vor raspunde corect la intrebarile lui legate de ce ne-a povestit despre pc.

Saptamana care a venit, am stat ca pe ace, vroiam cu tot dinadinsul sa ajung la acele carti, toate…

In final, toate cartile in afara de 4 au fost ale mele. La sfarsitul cursului domnul profesor mi-a propus sa vin intr-o zi la Universitatea de Stat din Chisinau, unde vroia sa ma invete sa desenez pe calculator.

Eram in culmea fericirii, ce putea fi mai frumos, desen pe calculator, de design grafic inca nu auzisem…

Am mers cateva zile mai tarziu la acea universitate, am intrat intr-o sala mare de calculatoare, calculatoare care astazi probabil nici nu mai exista :), foarte vechi erau, bineinteles pentru acea vreme erau elita. Mi-a explicat in linii mari cam cum trebuie sa ma folosesc de el si mi-a dat ca tema, sa fac o scena pentru un joc legat de Egipt si piramide.

Ce sa zic, a fost tare complicat; in afara de creion, penita, pensula sau alte ustensile traditionale de desen nu am mai folosit altceva, era ceva nou pentru mine si nemaipomenit de interesant. Stiu ca am stat pina tarziu, se facuse vreo 8 seara si nu ma puteam dezlipi de acel calculator. Din acea zi am tot venit zilnic, nu stiu ce s-a facut cu desenele mele si nici nu imi mai aduc aminte de ce nu m-am mai dus, dar cate ceva mi-a mai ramas in memorie. Atunci am invatat sa folosesc o discheta, sa scriu fisiere pe ea, sa le sterg, etc.

Dar sa trecem inainte… Cand eram la finele liceului, in prag de bacalaureat, in sfarsit am reusit sa imi iau unul, al meu personal. Eram in culmea fericirii, cu siguranta nu mai arata ca acela de la universitate. L-am adus acasa si l-am pornit, arata negru, nu stiam de existenta windows-ului sau nu stiu ce soft-uri, stiam ca trebuie sa lucreze, doar la altii functiona. In cei 4 ani de liceu, la Tonitza, am avut ore de grafica pe calculator, iar am invatat lucruri noi, deja despre cd-uri, scrie, salveaza, sterge, etc. Mai facusem cunostinta si cu cateva programe grafice: Photoshop, Corel si incercau sa ne faca introducere la 3Dmax, degeaba asta nu l-am inteles si nici nu imi placea.

Invatasem folosirea uneltelor in aceste programe, executia unor desene, etc. Cu acel calculator cumparat, mi-am mai extins cunostintele in acest domeniu, trecusem mai tarziu si la Flash. Deci, practic a devenit o a doua pasiune de-a mea. Eram foarte incantata de lucrarile realizate. Pasiunea s-a extins si in cele din urma, am avansat in acest domeniu.

In prezent, cand pictura imi lasa o portita libera, ma mai dedic si design-ului; am avut ocazia sa realizez logo-ul Casei de Moda Lorena Trica si ma bucur foarte mult ca a fost incantata de aceasta lucrare, conceptul grafic al site-ului oficial Lorena Trica imi apartine. A fost una dintre cele mai frumoase teme, eram ca un copil mic care se bucura de jucaria lui, eu ma bucuram de ce iesea de sub mana mea.

Incerc sa combin design-ul cu pictura, dar in unele privinte au 2 cai total paralele, fara sa se intersecteze undeva. Cu toate acestea, este primul pe lista mea de hobby-uri…

Furtună noaptea

Pictura “Furtună noaptea” este o replică după lucrarea cu acelaşi nume de Ivan Konstantinovich Aivazovsky.

Beneficiarul acestui tablou este un pasionat al operei marelui pictor al mărilor, Aivazovsky.

Dintre multele picturi, care reprezintă marea în toate ipostazele ei, a fost aleasă aceasta spre a fi reprodusă, tocmai pentru atmosfera sa sumbră şi tragică (a se vedea omul care este întins pe pietre, aşadar este vorba despre un naufragiu).

Aivazovsky nu a fost doar un pictor marin, ci a iubit cu adevărat marea şi acest lucru se observă în fiecare dintre picturile sale. Reuşita acestei replici a stat, mai cu seamă, în înţelegerea dragostei pe care o avea pictorul pentru mare, precum şi participarea la scena dramatică a unui naufragiu care se desfăşoară mai întâi în faţa artistului şi apoi în faţa privitorului.

Un element esenţial în pictura lui Aivazovsky este lumina. Atunci când pictează norii, valurile, întinsul cerului, artistul le dă fie numai o reflexie de lumină, dar aceasta reprezintă un simbol al vieţii, speranţei şi credinţei, atunci când pare că ea nu mai există.

M-am apropiat cât mai mult de tehnica originală a tabloului, precum şi de maniera de lucru a pictorului, astfel, ca în cele din urmă, tabloul-replică să fie cât mai aproape de cel original.

Predarea acestei lucrări a fost o mare bucurie pentru mine, întrucât, la vederea picturii, beneficiarul (care a văzut această lucrare, în original, de nenumărate ori la Muzeul din Theodosia; detaliu pe care nu mi l-a spus la început) a fost plăcut surprins să vadă un tablou cu un nivel de fidelitate foarte mare; zona mării fiind chiar, citez, “fără îndoială, cea din pictura originală”.

Îmi aduc aminte cu multă plăcere de acest moment inedit, în care oamenii m-au apreciat pentru munca şi efortul depus în crearea acestui tablou.

Dimensiunea picturii fără ramă este: 80 cmx 120 cm. Tabloul este finisat cu verniu de retuş, iar după 6 luni cu verniu final pentru ulei.