• Arta in perioada Babiloniana – IV î.Hr. şi VI î.Hr.
• Sculptura in Epoca pietrei – mileniul al IV-lea i.Hr
• Sculptura in Mesopotamia – mileniul al IV-lea – secolul al VI-lea
• Epoca Bronzului – mileniul al IV-lea i.Hr
• Arta Cicladelor in Sculptura – 3000-1100 î.Hr
• Arta imperiului timpuriu in China – 1550 i.Hr – 220 d.Hr
• Sculptura in Egiptul antic – 5.000 î.Hr
• Perioada Arhaica in Sculptura – 800 î.Hr.– 480 î.Hr
• Antichitatea Clasica – 3000 î.Hr
• Perioada Augustana – 202 i.Hr-96 d.Hr
• Sculptura in Imperiul Roman – 27 î.Hr. – 395 d.Hr.

Arta in perioada Babiloniana – (IV î.Hr. şi VI î.Hr )

Termenul de sculptura a fost definit inca de acum 4.000 ani. In sculptura, materia prima de baza in care se sculpta a fost: bazaltul, gresia, alabastrul. Decorul era realizat prin insertii unde se atasau materiale pretioase ca aurul, alabastru si cuprul.

Figurile umane erau reprezentate cu ochii mari, privirea fixa si barbiile lungi.

Sculptura babiloniana se remarca prin vitalitate, masivitate si o bogata imaginatie. Leii, taurii inaripati cu cap de om erau reprezentati ca si aparatori ai palatelor importante. Se remarca multitudinea de basoreliefuri, reprezentari scenice vanatoresti, batalii sau festivitati.

Sculptura asiriana a fost celebra pentru basoreliefurile ce glorifica popoarele lor. In secolul VII i.Hr, au demonstrat cum drama si miscarea pot fi redate in piatra.

Sculptura in Epoca pietrei- (40.000-10.000 i.Hr)

Aceasta perioada este prima dintre cele trei epoci şi este împărţită în trei perioade: paleoliticul, mezoliticul, neoliticul.

Importanta ca de altfel toate perioadele antichitatii unde s-au gasit lucrari statuare realizate din fildes sau “roci moi” care au supravietuit pana tarziu.

Au fost descoperite animale si siluete feminine, simbol al fertilitatii. In neolitic apare arta ceramicii. Pe langa ceramica s-a descoperit si arta metalului, ipsosul si marmura. Toate aceste materiale au dus la simplificarea efortului fizic si in domeniul constructiilor.

Intre anii 40.000-10.000 i.Hr in epoca pietrei, au fost gasite cele mai vechi forme sculptate din lume realizate din fildes de mamut. Homo-sapiens omul, fiind cel care a reprezentat lumea animaliera cu propria viziune adesea reprezenta scene la care lua parte zilnic. Realiza figuri robuste si adesea lipsite de trasaturi faciale, reprezentand divinitati feminine de tip Venus fiind des intalnite, sau forme abstracte din cultura Magdaleniana. Homo-sapiens reprezenta miscarea animalelor, maimutelor si bizonilor. Toate aceste reprezentari au fost gasite pe zidurile pesterilor.

Sculptura in arta Mesopotamiana- (mileniul al IV-lea – secolul VI-lea)

Adesea in arta mesopotamiana formele ca si sculpturile erau reprezentate sub forme cilindrice sau cubice. Regii isi decorau palatele cu reliefuri si sculpturi de mari dimensiuni. Erau prezente reliefurile de diferite marimi si stele de argila folosite in diverse reprezentari, acestea erau preferate in arta Sumer. Majoritatea zidurilor aveau basoreliefuri sculptate în fildeș. Sculpturile erau de dimensiuni mari si forme cubice iar ochii personajelor erau reprezentati cu o minutie impresionanta. Arta sculpturii in piatra a glifelor a aparut odata cu aparitia sigiliilor cilindrice.

Sigiliul cilindric este o piatră cilindrică mică, gravată pentru a-şi imprima forma prin presare pe argila umedă. A apărut pentru prima dată în 3400-2900 î.Hr. şi este considerat una dintre cele mai deosebite realizări artistice din Mesopotamia.

Epoca Bronzului – (mileniul al IV-lea i.Hr)

Lucrarile acestei epoci stau la baza credintei religioase, primitive. Aceasta este o epoca a artei bijuteriilor si a podoabelor intr-o mare masura oferite apoi drept ofranda zeitatilor.

Decoratiunile in abundenta si ornamentele erau gasite pretutindeni in aceasta perioada. Se realizau lucrari din materiale pretioase ca aurul si argintul. Figurile umane si antropomorfe erau si ele prezente, uneori pareau ca se aseamana cu sculpturile Greciei antice.

Arta cicladelor in sculptura – (3000-1100 î.Hr )
Aceasta arta a aparut in Creta, in Epoca bronzului. In diferite palate au fost gasite sute de vase din lut ce aveau ca decor insertii si scrieri. Erau reprezentate zeitati cu mainile incrucisate de diferite marimi si forme. A fost una din primele civilizatii din Grecia. In insulele cicladice au fost create sculpturi din marmura de mici dimensiuni. A existat o perioada de idolatrizare a personajelor din marmura ce reprezentau zeitati.

Arta imperiului timpuriu in China – (1550 i.Hr – 220 d.Hr)

Arta chinezeasca si-a pastrat valorile caracteristice aproape 4.000 ani fara influente externe notabile. In China, in epoca de aur sub dinastia Shang in jurul anului 1550 i.Hr, au fost realizate multe vase de bronz, artistice dedicate activitatilor religioase. Intreaga suprafata a vasului era decorata. Ornamentele erau rotunjite, iar formele figurative au capatat cu timpul un caracter organic si dinamic. A existat o productie de sculpturi animaliere intr-un stil simplu si natural.

Sculptura in Egiptul antic – (5.000 î.Hr )

Civilizatiei egiptene i se poate asocia primul stil artistic care poate fi definit in istoria sculpturii. Egiptenii au avut reguli stricte si rigide de executie a formelor si a reprezentarilor umane. Operele fiind de natura sociala sau religioasa, astazi se pot indentifica cu usurinta.

Arta egipteana a fost destinata faraonilor. Un rol important l-au avut religia, dar si ritualurile pregatirii pentru lumea de dincolo. Aceasta arta a fost destinata exclusiv divinitatii. Faraonii erau reprezentati in piatra in tehnicile basoreliefului printr-o postura rigida si puternic schematizate formele corpului. Picioarele si corpul erau reprezentate din profil, dar bustul si ochii erau vazuti frontal. Toate acestea aveau proportii colosale si erau ciopliti in materiale foarte dure. Egiptenii foloseau materiale precum: piatra, marmura, granitul si lemnul.

O tema importanta in arta egipteana o constituie Sfinxul. Sfinxul de la Gizeh fiind cea mai mare sculptura a antichitatii. In aceasta arta dedicata in totalitate zeilor gasim monunente de tip sarcofag si portrete ale faraonilor. In timpul dinastiei a XVIII, sculptura egipteana atinge apogeul in arta basoreliefului.

Perioada arhaica in sculptura – (800 î.Hr.– 480 î.Hr )

Tipice pentru aceasta perioada sunt figurile antropomorfe Kouros si Kore. Aceste sculpturi erau utilizate in temple, ca ofrande votive aduse zeilor sau ca ornament funerar. Statuile Kouros aveau ca model tineri aristocrati a caror educatie includea si competitiile sportive la care se participa fara imbracaminte. Sculpturile acestei arte reprezentau sfincsi, personaje masculine si feminine, dar si razboinici.

Antichitatea clasica – (cca 3000 î.Hr )

Clasicismul timpuriu cu stilul sau precis si sever a reusit sa depaseasca rigiditatea perioadei arhaice, aceasta arta a incercat sa se apropie cat mai mult de o realitate a subiectelor tratate. Scenele de cele mai multe ori infatisau personaje in miscare, oferind prospetime corporalitatii.

Clasicismul tarziu a exploatat libertatile tehnice si de executie, castigate cum se poate observa in toate lucrarile finisate cu o mare perfectiune.

O celebră capodoperă a antichităţii este “Laocoon şi fiii săi”, strangulați de șerpii de mare trimiși de Poseidon.

Perioada Augustana – (202 i.Hr-96 d.Hr)

Octavian, devenit Augustus, a fost cel care a adoptat un stil clasic asemanator celui grecesc, cea mai mare parte a artei a constat in reprezentarile de busturi ale imparatilor si reliefuri cu scene politice in stilul clasic. Acest tip de sculptura apare pe tot cuprinsul imparatului Augustus.

Se cultiva un stil clasic iar pe cuprinsul teritoriului se impun construirea monumentelor si sculpturilor in tehnicile reliefului. Aceasta perioada a fost caracterizata prin scene ale unor adunari si aglomerari sau reprezentari ale unor interioare importante.

Sculptura in Imperiul Roman – (27 i.Hr – 395 d.Hr)

In aceasta perioada se dezvolta unele stiluri in arta, specifice stilului greco-roman, faimos pentru busturile, reliefurilor istorice si sarcofagele cu reliefuri.

Arta romana prin lucrarile in relief a tins sa serveasca unor scopuri politice.

Se urmarea modelarea dupa canoanele clasice, proportii si simplitate.

Tehnica sculpturala a basoreliefului a avut ca principal scop consemnarea, prin intermediul scenelor narative, a evenimentelor importante din istoria romana, indeosebi luptele, victoriile, faptele de vitejie ale unor imparati si conducatori de armate.

Basoreliefurile se intalnesc pe arcuri de triumf, altare, temple, sanctuare, sarcofage.

Unul dintre cele mai celebre basoreliefuri decoreaza Altarul Pacii din Roma, care este inconjurat de o incinta rectangulara din marmura, decorata cu doua benzi suprapuse de basoreliefuri. Se intalnesc motive decorative: frunze si muguri de acant, ciorchini de struguri, pasari iar cel superior infatiseaza o procesiune, precum personaje mitologice si alegorice.

Prin cucerirea Greciei, Roma a fost umpluta de statui grecesti, iar artistii greci si italieni au lucrat impreuna dand nastere sculpturii greco-romane.

Genul portretului se dovedeste a fi cel mai original, caracterizandu-se prin cautarea expresiei si asemanarii cu fiecare model.

Sculptura romana pastreaza un echilibru intre realism si idealizare.

Aparitia bronzului

Epoca Bronzului a fost o perioada importanta contribuind benefic la dezvoltarea civilizatiilor din toate punctele de vedere, in special cel cultural-artistic si cel al agriculturii. Aceasta epoca a dat nastere multor tehnologii de prelucrare a metalelor.

Domeniul metalurgiei a fost mult exploatat in tari precum: Turcia, Egiptul, Cipru sau Iranul.

Primele dovezi de prelucrare a bronzului dateaza din mileniul al IV-lea.

Primele obiecte din bronz au fost utilitare precum: topoarele,cutitele si utilajele agricole, ca mai tarziu sa fie create obiecte decorative ornate si podoabe.

Perioada bronzului a decazut odata cu aparitia tehnologiilor de prelucrare a fierului.

Producerea bronzului a permis fabricarea plugurilor aceasta fiind o premiera in dezvoltarea agriculturii.

Sculptura in bronz

In sculptura, pe langa: piatra, marmura, granit, calcar, lemn etc, bronzul a fost folosit ca material alternativ, avand calitati durabile in timp. Acesta a inceput sa devina material principal in realizarea lucrarilor statuare finale. Bronzul s-a folosit in realizarea operelor de tip baso-relief, alto-relief, mezzo-relief sau ronde-bosse (tehnici ale sculpturii).

Realizarea unei sculpturi in bronz

Exista un intreg proces tehnic de realizare a unei sculpturi prin turnarea bronzului cu metode traditionale. Etapele de turnare:

1. In prima faza este necesara realizarea unei matrite dupa sculptura originala, acest pas este esential. Matrita poate fi confectionata din rasina, lut, si ceara. In functie de dimensiuni, matrita se va sectiona in mai multe parti.
2. Dupa realizarea matritei din ipsos si zgura, se toarna ceara lichida in interiorul acesteia. Rezultatul este un duplicat perfect al formei originale. Ceara trebuie sa fie la o temperatura potrivita (daca este prea fierbinte se lipeste de forma)
3. Se lasa sa faca o anumita grosime (un perete subtire) cat se doreste sa fie grosimea bronzului, apoi se barbotineaza (varsa) surplusul. In interiorul formei de ipsos va ramane un perete subtire de ceara.
4. Dupa racire, modelul din ceara este scos din forma si finisat unde este necesar(daca are rupturi). Se adauga bare (o retea de aerisire, turnare si palnii care pot fi din ceara) impreuna vor ajuta la turnare fara ca forma sa iasa cu bule de aer.
5. Forma din ceara, se scufunda de mai multe ori in lut lichid (barbotina) la o temperatura ridicata ulterior lasandu-se la o uscare controlata. Dupa uscare, se scufunda si in nisip ceramic (cateva repetari). Dupa aplicarile efectuate, forma avand o grosime mica, se lasa la uscat.
6. Dupa uscare, imbracamintea ceramica din lut si nisip se coace intr-un cuptor ceramic pentru calcinarea ipsosului. Datorita temperaturii, ceara se topeste scurgandu-se afara lasand forma goala in interior. Ceara scursa se poate refolosi, remodela.
7. Etapa turnarii bronzului. Bronzul topit se toarna prin “gurile” de turnare din ceara, in forma din material refractar, acesta luand forma matritei din ceara. Bronzul este topit la o temperatura intre 1200-2000 grade. Aceasta etapa are loc imediat dupa scoaterea matritei de la calcinat.
8. Dupa turnarea bronzului, forma plina este lasata la racit cateva ore, urmand sa fie sparta cu atentie, dezvelind sculptura nefinisata.
9. Se finiseaza indepartand surplusul de bronz , fragmentele de ceramica si nisipul.
10. In unele cazuri daca sculptura este de mari dimensiuni(figura intreaga) se imparte in mai multe sticluri (forme de turnare). Ulterior la finisare aceste parti se suzeaza intre ele.
11. Sculpturile se pot patina si lustrui cu diverse substante chimice ce confera bronzului nuante diverse.

Astazi sculptura moderna a evoluat ajungand sa se foloseasca in realizarea lucrarilor materiale inedite precum plasticul, sticla, hartia ori diverse materiale reciclabile.

Marcel Duchamp (1887-1968) a jucat un rol decisiv în evoluţia artei moderne, readymade-ul fiind cea mai marcanta invenţie a lui Duchamp.

Barocul ca stil artistic, plastic si decorativ a fost definit si a luat amploare inca din secolul XVIII-lea. Acest termen (Baroc) a fost folosit pentru a descrie si a recunoaste orientarea stilistica a perioadei.

Inca din anul 1600, in Italia s-a folosit acest termen atat in sculptura dar si in pictura, urmand parcursul tarilor ca : Olanda, Germania, Franta, Flandra, etc. Arta baroca a avut cea mai mare dezvoltare la Roma, aceasta raspandindu-se apoi in toata Europa. La inceput termenul de Baroc a fost privit si sub-apreciat fata de valoarea si importanta acestui stil de mai tarziu.

Un reprezentant de seama si un initiator al acestei perioade in sculptura a fost Giovanni Lorenzo Bernini (1598-1680), acest artist fiind sculptor dar si un arhitect important italian.

Despre acest artist se vorbeste ca fiind inventatorul sculpturii baroce.

Lucrarile acestuia par a fi de poveste, intr-o miscare permanenta, bogate in detalii sau avand un caracter religios si de un lirism dramatic. In lucrarile acestui artist se intalnesc scene mitologice sau cu un caracter religios. O lucrare sculpturala reprezentativa stilului baroc este “Extazul Sfintei Tereza” considerata fiind o capodopera a acestui stil din Roma. Sculptura ilustreaza extazul Sfintei Tereza ca pe un spectacol de lumini, artistul redand miscarea si expresiile faciale cu o naturalete remarcabila. Predomina abundenta faldurilor de o mare finete, redate cu meticulozitate

Biserica a jucat un rol important in dezvoltarea artelor. In timpul contrareformei aceasta s-a bazat in mare masura pe influenta artelor.

In pictura un reprezentant se seama din perioada barocului a fost pictorul Caravaggio (1571-1610). Acesta a adoptat tehnica clar-obscurului fiind bogata in contraste si de un mare naturalism. In mai toate lucrarile sale se intalneste un puternic spirit dramatic, prin scenele violente sau cele dramatice.

In pictura flamanda, Peter Paul Rubens (1577-1640) a fost unul dintre reprezentantii de seama ai barocului. Temele sale au pus accent in special pe miscare, forta, senzualitate si patos.

In sculptura baroca se intalnesc lucrari spectaculoase, monumentale de tip fantana, amplasate de cele mai multe ori in pietele publice.

Acestea au un decor spectaculos si bogat, cu multe scene mitologice, diverse personaje, animale (sculpturi ecvestre) vizibile din orice punct. Cele mai multe sunt compozitii ample, complexe, cu un caracter dinamic de cele mai multe ori infatisand zeitati marine. Marmura si bronzul fiind materialele preferate ale artistilor sculptori din timpul barocului.

Sculptura ca forma artistica dateaza de la inceputul omenirii. In epoca pietrei omul a inceput sa-si ciopleasca diverse arme de vanatoare: varfuri de sulite ascutite, pietre cu taisuri, in diverse materiale. Cu timpul perfectionandu-se mestesugul cioplitului a devenit o ocupatie, iar formele au inceput sa diversifice.

In Egipt, cioplitorii sculptau sarcofage destinate cultului religios si redau diverse scene pe zidurile de piatra.

Marmura a fost folosita in Grecia antica unde au fost puse bazele studiului uman, realizandu-se in materiale dure. De-a lungul timpului au fost descoperite diverse materiale alternative celor dure, ca fildesul sau lemnul.

Acestui tip de sculptura, ronde-bosse, i se atribuie o caracteristica specifica tridimensionalului, aceasta arta putand fi privita de jur-imprejur. Tehnica ronde-bosse face parte din grupul celor patru tipuri de sculptura:

• Basorelief
• Altorelief
• Mezorelief
• Ronde-bosse

Aceasta arta este adresata vazului dar si tactilului, putand fi studiata si atinsa din orice unghi. Exemple numeroase se gasesc in sculpturile din perioada barocului unde au fost realizate o multitudine de lucrari publice arteziene, avand un decor bogat in personaje sau animale, diversificate in ample compozitii dinamice.

Sculpturi importante realizate in tehnica ronde-bosse

David – Sculptura este o capodoperă a Renașterii, creată între 1501și 1504 de artistul italian Michelangelo. Este o statuie de marmura alba care măsoară 4,34 metri si reprezinta infatisarea unui bărbat nud. Statuia îl reprezintă pe eroul biblic David. Statuia a fost realizată dintr-un bloc de marmură albă de Carrara.

Pieta – Pieta este una din cele mai valoroase lucrari sculpturale ale renascentismului Italian si o reprezinta pe Fecioara Maria, tinand in brate trupul lui Iisus, dupa coborarea de pe cruce.

In arta romaneasca reprezentativi pentru demersul sculpturii contemporane sunt: Dimitrie Paciurea si Constantin Brancusi.

In arta romaneasca se poate mentiona una dintre cele mai importante si reprezentative lucrari publice de arta sculpturala monumentala: Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși de la Târgu Jiu – Acesta este un omagiu adus eroilor căzuți în timpul Primului Razboi Mondial, acesta a fost proiectat și construit de Constantin Brancusi. Contine patru componente sculpturale — Masa tăcerii, Aleea scaunelor, Poarta sărutului și Coloana fără sfârșit — toate acestea sunt dispuse pe aceeași axă, orientată de la apus spre răsărit, cu o lungime de 1275 m.

Sculptura in tehnica ronde-bosse este cea mai preferata si la indemana metoda de modelat. Modelajul ajuta la concentrare si determina o gandire de ansamblu asupra rezolvarii obiectului tridimensional.

Termenul sculptural Altorelief provine din italiana unde a fost practicat si a luat nastere, insemnand “relief-inalt”. Acesta este o tehnica a sculpturii, ele fiind patru la numar (basorelief, altorelief, mezorelief si ronde-bosse), care se afla in relief fata de baza, planul de care este atasat, aplicat (daca vorbim despre modelarea in lut). Se realizeaza prin aplicare (argila) sau cioplit daca este folosit lemnul, piatra sau marmura.

Altorelieful este caracteristic in mare masura sculpturii arhitecturale si de monument, acest stil a fost bine dezvoltat in perioada Greciei Antice.
Tehnica a fost folosita de artistii cioplitori in toate perioadele artistice, medievala, gotica, dar apogeul a fost atins in timpul perioadei renascentiste secolele XIV-XVII. Cel mai bun exemplu si unul dintre cele mai cunoscute monumente decorate cu sculpturi in tehnica altoreliefului este Parthenonul, care a fost ridicat in cinstea zeilor pe muntele Acropole. Printre varietatea decoratiunilor se intalnesc sculpturi altorelief ce descriu diverse scene bataliste mitice ale atenienilor contra centaurilor, amazoanelor etc.

Arta sculpturala, din perioada de apogeu a renasterii din Italia, a capatat amploare datorita sustinerii oferite de catre familiile instarite, care investeau in acest demers si promovau arta cioplitului in piatra si sculptorii de curti. Au fost puse bazele scolilor de arta unde sculptura se studia si avea un rol important.

In sculpturile lui Michelangelo regasim multe lucrari in tehnica altoreliefului, celebre fiind personajele (sclavii) surprinsi in diverse ipostaze dinamice, ciopliti in marmura, calcar, ce par a iesi din blocul de marmura.

In zona arhitecturii regasim decoratiuni in tehnica altoreliefului in special pe importantele monumente de mari dimensiuni cum ar fi: Arcul de triumf sau pe Frontoanele si Metopele templelor grecesti. Celebre exemple sunt si in Roma, coloana lui Marcus. In Grecia antica a fost realizat altarul lui Zeus. Toate acestea astazi sunt considerate capodopere si sunt reprezentative pentru tehnica altoreliefului.

Astazi putini artisti sculptori se implica in realizarea acestei tehnici sculpturale, rezumandu-se la realizarea monumentelor publice de diferite dimensiuni sau la studiul individual, independent. In arta moderna aceasta tehnica altoreliefului este mai putin folosita, dar se studiaza in cadrele organizate ale institutiilor de invatamant cu profil artistic-vocational.

Încă din cele mai vechi timpuri, sculptura în piatră s-a manifestat sub toate aspectele fundamentale pe care le cunoaştem astăzi: ca artă independentă, de sine stătătoare, sau ca artă auxiliară, subordonată şi integrată arhitecturii.

Subliniem însă că în toate epocile, marile opere sculpturale au fost figurative, de inspiraţie antropomorfa şi zoomorfa în primul rând.

Sculptura religioasa sau funerara a avut un prim start in perioada evului mediu atunci cand familiile ce aveau un inalt rang au facut demersuri pentru realizarea sarcofagelor sculptate si a mormintelor cu diverse decoratiuni simbolice.

Decoratiuni precum frunzele de acant sau ingeri in diferite scene erau adesea intalnite in reprezentarile din acea perioada.

Materialul preferat pentru realizarea obiectelor de cult a fost piatra, cimentul si marmura. Au existat mari cereri pentru crucile brodate cu diferite forme de trafor ori mici sculpturi realizate in relief.

In perioada bizantina cel mai important element decorativ si simbol al reinvierii, a fost paunul.

S-a continuat de asemenea sculptarea unor imagini sacre, in marmura si in calcar.

A predominat sculptura-broderie si tehniciile reliefului plat, intalnindu-se in lucrarile realizate in marmura unde aceasta era gravata cu imagini religioase. Prin progresul artistic al cioplitului in piatra au crescut si cererile lucrarilor artistice in special cele bisericesti din Occidentul latin (in special Italia).

Bazele si capitelurile colonetelor bisericesti purtau animale reale sau fantastice, caracteristice pentru sculptura romanica.

Ca artă autonomă, independentă de arhitectură, sculptura lapidară în relief cunoaşte o imensă răspândire în plastica funerară, devenind creaţie de sine stătătoare mai ales în ansamblurile decorative ale sarcofagelor şi pietrelor de mormânt.

O categorie cu totul specială a plasticii lapidare adosate( inscriptii, ornamente gravate in piatra), caracteristică în primul rând evului mediu, menţionăm sculptura heraldică. Aceasta reprezinta nenumărate embleme şi steme de state, de oraşe, de domenii nobiliare sau de bresle meşteşugăreşti.

Pe teritoriul patriei noastre sculptura în piatră s-a practicat din cele mai vechi timpuri ( primele formaţiuni statale geto-dacice ), fiind atestată atât în stare libera cât şi adosată.

În epoca statelor medievale romanesti predomină exclusiv sculptura nonfigurativă, subordonată arhitecturii. Sculptura funerară pur decorativă a fost concretizată în reliefurile pietrelor de mormânt.