Au inceput inscrierile pentru anul scolar 2017-2018. Clic aici.

Profesorii din Liceul de Arte Plastice “Igor Vieru”

December 18, 2008

Cu dedicaţie pentru profesorul meu de limba română, Petru Stepan

Cum mângâie dulce, alină uşor
Speranţa pe toţi muritorii!
Tristeţe, durere şi lacrimi, amor
Azilul îşi află în sânu-i de dor
Şi pier, cum de boare pier norii.

(“Speranţa”, Mihai Eminescu)

Când mă gândesc la Liceul de Arte “Igor Vieru” nu pot să trec cu vederea toţi acei profesori care au contribuit foarte mult la evoluţia mea profesională.

Prima mea profesoară de pictură, D-na Olga Guţu, un om deosebit şi un pictor foarte talentat. Cu ea am făcut primele exerciţii de amestec culori.

După ea a urmat un profesor care venise pentru prima oară în liceul nostru şi noi am fost prima lui clasă în această şcoală, D-nul Stanislav Babiuc. Este omul la care mă gândesc ori de câte ori primesc laude şi aprecieri din partea celor care îmi apreciază munca şi talentul. Cu el am pus bazele fără de care azi nu aş fi putut ajunge la o asemenea performanţă.

Acest om a pus suflet în tot ce a făcut. Atunci când noi nu înţelegeam sau nu reuşeam ceva, el era întotdeauna lângă noi; îmi aduc aminte că la un moment dat i se făcuse rău pentru simplul fapt că nu ne reuşeau desenele aşa cum ar fi vrut el, vroia să ne înveţe tot ce ştia el, să fim cu mult înainte faţă de vârsta noastră, să putem trece peste acel capitol şi să învăţăm ceva nou. A fost un profesor nemaipomenit…

Însă cel mai important profesor (de limba română), prieten şi “bunic”, din viaţa mea, rămâne D-nul Petru Stepan. Îmi permit să îl numesc bunic pentru că mi-a fost ca un bunic, m-a ajutat când am avut nevoie de el cel mai mult, m-a învăţat să vorbesc limba română corect, când l-am cunoscut în clasa a 5, încă nu ştiam să vorbesc româna fluent şi corect, dar cu ajutorul şi sprijinul lui am reuşit până în clasa a 9 să fiu cea mai bună la această materie, iar la admitere pentru România am luat 10 cu felicitări la examen scris română.

Cu mult regret în suflet, mă gândesc că nu îl mai pot vedea ori de câte ori mă întorc acasă, pentru a-mi vizita părinţii şi pe el. Încă nu mă pot împăca cu ideea că acest om deosebit, cu o cultură excepţională şi inteligent a încetat din viaţă… Nimeni nu mă mai aşteaptă la portiţa lui, nimeni nu îmi mai urează la plecare mult succes şi ambiţie, curaj în tot ce mi-am propus să fac, nimeni nu îmi mai povesteşte atât de multe lucruri interesante (uneori aveam impresia că este o enciclopedie vie) şi de viaţă. A fost cel mai bun şi apropiat prieten al familiei noastre, cu toţii l-am iubit şi am ţinut la el foarte mult.

Chiar şi acum, în timp ce scriu aceste rânduri, nu vreau să cred că nu mai este. De ce Dumnezeu ne ia exact pe acei oameni pe care îi iubim atât de mult? Putea să mai trăiască, să ne mai bucure cu prezenţa lui şi să ne mai povestească atât de multe lucruri frumoase. Îmi pare rău pentru toate acele zile în care l-am putut vizita dar nu am făcut-o pentru că aveam altceva de făcut…

Domnul profesor să vă odihniţi în pace, să vă fie acolo sus mai bine decât v-a fost aici pe pământ, noi toţi vă iubim şi ne lipsiţi foarte mult.


Etichete: , , , , , , , , , , ,

Intrebari, pareri, etc.

11 Răspunsuri la “Profesorii din Liceul de Arte Plastice “Igor Vieru””

  1. cristina Autor:

    buna!invat si eu in acest liceu,,,si sunt de o parere foarte buna despre el!pacat ca orele generale sunt intratit de multe incit suntem supraincarcati stind zilnic pina la 4-5 la liceu…..in rest totul e super!

    Răspunde

    Marina Reply:

    Bună Cristina!

    Mă bucur să aud o voce de peste Prut. :) Credeam că s-a mai schimbat ceva de când am plecat, dar tot la fel e, din câte îmi dau seama după spusele tale. 😀

    Nici pe vremea mea nu se pleca mai devreme de 6 seara acasă, se muncea mult, aveam orele de practică de dimineaţă până la 13 şi după începeau restul de materii.

    Într-adevăr a fost greu, foarte obosiţi eram cu toţii, multe teme şi multe cerinţe la partea de atelier. :) Dar nu regret nici un minut, am învăţat foarte multe lucruri la acest liceu şi îi mulţumesc pentru asta. A pregătit generaţii de artişti foarte buni.

    Sper să mai treci pe la mine. :)

    PS: La ce profesor eşti?

    Răspunde

  2. cristina Autor:

    pai eram pina acum la D.Dolinta iar acum primul an la V.Marinescu

    Răspunde

    Marina Reply:

    Aha… D-na Dolinta, o stiu.
    Imi aduc aminte de ea foarte vag, eram prea mica si a fost demult asta. :) Ea si cu D-na Gutu sunt doua profesoare foarte bune in liceul acela.
    Iar Marinescu, nu stiu despre cine e vorba. :( Este un profesor nou?

    Răspunde

  3. grecu stanislav Autor:

    salut,mi-a parut bine sa aud frinturile tale de amintiri despre liceul shi profesorii unde am fost shi eu……..am fost ku 2 sau trei ani mai mare dekit tine….in clasa lui taburta.akum sunt la cluj….aici mi-am terminat facultatea.sper sa ne mai auzim

    Răspunde

    Marina Reply:

    Buna Stanislav.

    Ma bucur sa te aud, eu te cunosc, eram intr-o clasa cu 2 ani mai mica, dar o aveam ca diriginta tot pe D-na Taburta. 😉

    Mi-e dor de acei ani de liceu, pacat ca nu ii mai pot intoarce… :) A plecat din viata si D-nul Petru Stepan, ceea ce m-a intristat cel mai tare. :(

    Eu am terminat anul trecut Universitatea de Arte din Bucuresti, aici am facut si liceul Tonitza (deci am plecat din Igor Vieru imediat dupa clasa a 9). :)

    Iti doresc multe realizari frumoase si succes in ce ti-ai propus. :)

    Răspunde

  4. grecu stanislav Autor:

    poate ne vedem pe la bucuresti. o sa am ceva treaba pe acolo ,shi povestim mai multe…….adresa mea de mail e shi id-ul meu de mess…..apropo ,ma mira faptul ka ma kunoshteai foarete bine,dupa spusele tale..,sper sa tinem legatura:)

    Răspunde

    Marina Reply:

    Buna Stanislav. :)

    Cred ca m-am exprimat foarte grandios. 😀
    De fapt, vroiam sa zic ca te cunosc foarte bine din povestirile D-nei Taburta. Avea obiceiul sa ne spuna ce nazbatii faceti. Erati clasa ei mai mare si ni se plangea ca ati facut cutare sau cutare lucru. :)) Si despre tine a vorbit. :)) Dar personal nu ne cunoastem. :)

    Am mail-ul tau, de la comentariu. 😉 Cand vii prin Bucuresti sa ma anunti. :)

    Răspunde

  5. Cristian Turcanu Autor:

    Buna Marina! Ma bucur nespus sa dau pe internet de fosti elevi ai liceului “Igor Vieru”! Am facut la randul meu 2 ani de Vieru care pentru mine au ramas in memorie cat o vesnicie. Am facut clasa a 5-a si a 6-a pana in 1994 dupa care m-am mutat cu traiul in Romania unde am continuat cu arta plastica la Tonitza pana in 2002. La Vieru am fost elev al Angelei Candu si in al doilea an al Dianei Dolinta. Am citit discutiile vostre legate de doamna Taburta care mi-au declansat momente de nostalgii. Mi-a placut mult de dansa si m-am inteles minunat chiar daca am fost de nota 2 la matematica :). Il tin minte bine si pe sotul dansei care, deasemenea, e un om deosebit. L-am avut ca profesor coordonator la admitere si i-a fost profesor si mamei mele si unei verisoare, ambele absolvente de Vieru. Am in memorie multi profesori deosebiti, o parte din ei numai din povestirile mamei si a verisoarei care e cu 5 ani mai mare decat mine. Mi-ar placea foarte mult sa-i revad dar nu prea ma astept sa ma mai recunoasca cineva doar din 2 ani de studiu la Vieru dupa 15 ani scursi… Probabil doar reperandu-ma dupa numele mamei mele care a fost o eleva remarcabila.
    Vreau sa spun ca cei 2 ani din Vieru mi-au fost mai mult decat esentiali pentru restul anilor din Tonitza, facultate si pana in prezent. Liceul Vieru este o scoala de arta deosebita si reuseste sa formeze artisti de cea mai buna calitate. Am ramas cu impresii bune si despre Tonitza insa recunosc ca putin din experienta de la Vieru am regasit-o si la Tonitza. E adevarat ca m-am format la Tonitza dar radacinile mele sunt din Vieru si asta m-a ajutat nespus cand am dat admitere pana si la facultate. Eu din pacate sau din fericire nu am mai continuat cu arta plastica si am terminat UNATC la Imagine de Film unde aptitudinile plastice formate in liceu mi-au fost ca asul din maneca.
    Sper sa mai gasesc pe blogul tau discutii noi legate de Liceul Vieru de unde mi-au ramas amintiri pretioase.

    Răspunde

  6. Marta Autor:

    Buna Marina…
    ..citind cele ce ai scris m-am simtit foarte trista,un gol nebun in suflet ce imi apasa si mai mult rasuflarea…mi-a fost si mie profesor,cit de mult am tinut si mai tin la toate ce imi spunea,cum ma pregatea el atit moral si spiritual sa-mi continuii studiile mai departe in Romania,insa yo ca de altfel toti copii nu intelegeam atunci mi se parea cum zicea si D-nul Stepan tot ce zoboare se maninca.Acum cu doliu si tristete mare in suflet nu pot impartasi realizarea si decizia pe care totusi am facut,invatz in Romania si cred ca ii datorez numai profesorului meu de lim.romana acestea.De fiecare data cind ma duc la mormintul lui realizez ca prea e pusteita lumea fara harul si puterea intelepciunii pe carea atit de mult d-nu Stepan s-a straduit sa ne-o transmita.
    …imi povestea multe lucruri despre tine,de considera de altfel cea mai buna din toti,cu atita fericire povestea despre succesele tale ca esti cea mai buna si dintre toti romanii,si ma incuraja zicindu-mi ca voi reusi!acum fiind departe de casa,realizez ca nu a fost tot in zadar…d-nul Stepan ca si profesorii mei de specialitate(d-na Gutu Olga,d-nul Pesterean Constantin)au reusit sa-i dea tot ce e mai bun,o parte a sufletului lor….
    …vesnica sa fie pomenirea celora ce nu mai sunt printre noi…

    Răspunde

    Marina Reply:

    Buna Marta.
    Ma bucur ca mi-ai scris.

    Nu am putut sa nu scriu despre D-nul Petru Stepan, merita mult mai mult…
    Am tinut la el, l-am respectat, i-am ascultat mereu sfaturile si nu il voi uita niciodata.

    Răspunde