Lemnul a fost din totdeauna principalul material folosit in construirea caselor si la confectionarea uneltelor gospodaresti. Mesterii populari nu erau doar simpli cioplitori in lemn, ei dobandeau calitati avand un simt artistic si o buna indemanare. Cu un simt al proportiilor bine echilibrat, cioplitorii in lemn realizau lucrari de dificultati diverse cum ar fi: scaune, dulapuri, lazi de zestre, culmi de pat, cruci etc. Toate acestea erau decorate cu ajutorul daltilor si a cutitelor, cu diverse simboluri traditionale inspirate din natura si stilizate sau prin elemente zoomorfe si vegetale.

Confectionarea lor presupunea o specializare temeinica, transmisa din generatie in generatie uneori folosind unelte simple ca securea, ferastraul, tesla, scoaba, cutitul sau compasul. In constructia caselor materialul de constructie era aproape in exclusivitate lemnul, folosit sub forma barnelor lungi suprapuse orizontal. In decursul timpului au intervenit diferentieri legate de tehnica de prelucrare a lemnului. Vechile constructii erau facute din barne rotunde, cele noi sunt construite din barne cioplite cu patru planuri drepte.

Decorul fiind foarte important in impodobirea caselor, acestuia i s-a oferit un mare interes artistic. Cea mai raspandita tehnica a cioplirii in lemn a fost cea a reliefului, daltuite in lemn elemente principale puternic reliefate au fost ramele usilor, ferestrelor si portile mari din lemn. Din lemn sunt executate artistic si majoritatea obiectelor folosite cu ocazia unor sarbatori sau ceremonii cum ar fi prescurnicere sau pecetare, adevarate sculpturi in miniatura, utilizate la imprimarea pe painea speciala pentru biserica.

De asemenea, se cioplesc cruci cu o simbolistica speciala dar, incadrate perfect stilului arhitecturii traditionale. Crucile de morminte au ca ornamente, pe langa crestaturi in forma de dinte de lup, si celebrele franghii dispuse pe bratele crucii, sau ca un colac marcand centrul de imbinare al bratelor.

Simboluri

Funia rasucita – reprezinta infinitul, necuprinsul, dar si legatura dintre cer si pamant. Soarele – simbolul Dumnezeirii este “datator de viata”. El vede tot, stie tot si mai presus de toate, stie adevarul

Discul solar – cultul soarelui nu lipseste de pe nici o poarta, nici de pe leagan, ori de pe lada de zestre si alte obiecte de trebuinta.

Arborele vietii – simbolizeaza viata vesnica, tineretea fara batranete.

Figurile antropomorfe – sculptate in stalpii portilor aveau rolul de a proteja casa, gospodaria de fortele raului.

Toate aceste simboluri fie ca sunt cioplite pe lingurile de lemn, pe lazile de zestre, pe scaune sau pe mese, sunt dovezi ale mostenirii unui popor dornic de frumos.

Amfora este un tip de vas ceramic antic, cu diverse proportii si volume interioare, care au servit drept recipient de depozitare sau de transport. Aceste vase au fost unele dintre primele vase din ceramica greaca, definindu-se prin: corpul alungit bombat la mijloc, gatul alungit si ingust si doua manere laterale prinse de buza vasului si corpul acestora. Amforele au fost realizate in scopul utilitarului dar si esteticului, unele vase fiind decorate specific pentru a fi daruite ca si premii in unele competitii olimpice, dar asta mai tarziu.

Au existat doua tipuri de amfore: cel cu gatul subtire prins de corpul alungit, si cel unde cele doua componente, corpul si gatul realizau un intreg fiind conturate de o linie continua.

Aceste vase, pe langa utilitar, aveau functia recipientului de masurare, toate vasele avand volumele interioare precise. Amforele au fost realizate din argila, cu ajutorul rotii olarului, prima data ridicandu-se corpul, ca apoi dupa uscarea partiala sa fie atasat gatul subtire.

Interiorul amforelor era tratat cu o rasina speciala ce nu permitea lichidelor sa patrunda in peretii vaselor ceramice. Vasele de tip amfora, inca tin timpul modelarii, erau notate cu timbre (stampile) speciale cu datele de productie, serii, numele atelierelor de creatie, greutatea si volumul acestora.

Amfore au fost răspândite în întreaga lume antică mediteraneană, fiind folosite de vechii greci și romani ca mijlocul principal pentru transportul și depozitarea de struguri, ulei de măsline, vin, ulei, masline, cereale, pește și alte mărfuri. Din secolul al VII-lea, containere din lemn și piele au inceput sa înlocuiasca amforele ceramice. Pe langa amforele grosiere utilizate pentru depozitare și transport, de înaltă calitate, au existat o categorie aparte de amfore ce au fost produse în Grecia antică, în număr semnificativ pentru o varietate de scopuri sociale și ceremoniale.

Cele mai impresionante si apreciate amfore au fost cele din Grecia Antica, acestea erau pictate cu siluete atletice ori cu scene mitologice, fiind decorate printr-o gama cromatica restransa formata din rosu si negru.

Amforele au reprezentat o grupa de vase de mari dimensiuni si care au fost utilizate pentru depozitarea si transportul lichidelor si marfurilor in Grecia si Orientul Mijlociu.

Prezenţa la gurile Dunarii a amforelor de mari dimensiuni ilustrează traseul şi circulaţia unor mărfuri între centrele de la Marea Neagră în sec. XIII-XIV pe teritoriul Romaniei.

Decorul chinez este de cele mai multe ori simbolic si cu dublu inteles. Semnele si scrierile intalnite pe suprafetele vaselor fac trimiteri la: longevitate, bogatie, liniste etc. Aceste scrieri sunt reprezentate cu ajutorul desenelor reprezentand animale precum: broasca testoasa, barza.

Sunt intalnite si ramurile de natura vegetaliera precum bambusul. Toate acestea denota simboluri ale longevitatii. Lunile anului si anotimpurile sunt reprezentate prin diferite flori si plante. Simbolul balaurului în general este reprezentat ca o creatură blândă și benefică. Cele mai multe dintre aceste simboluri au fost folosite în decorarea ceramicii, înainte de dinastia Ming (timp de 276 ani (1368 – 1644 ).

Obiecte de ceramică din China arată o dezvoltare continuă, deoarece industria ceramicii este una dintre cele mai importante forme de artă chineză. China este bogat înzestrată cu materiile prime necesare pentru fabricarea ceramicii. Primele tipuri de ceramică au fost făcute în timpul epocii paleolitice. Ceramica chineza variaza de la forme, inscriptii utilitare pana la decorul bogat, specific cu simboluri si desene aplicate specifice artei chineze. Materialul principal folosit a fost portelanul, acesta variind de la culori, transparente, fiind descoperit si folosit prima data in China. O mare parte din ceramica chinezeasca se clasifica in diferite tipuri de vesela colorata si in obiecte decorative.

Ceramica are o tradiție de mai multe mii de ani, dar ea a devenit cu adevărat o artă originală și vitală de-a lungul erei Tang (618-906 d.Hr.) in China. In aceasta perioada au apărut multe forme noi acoperite cu glazuri care le transformau mult înfățișarea inițială. La începutul perioadei Tang, chinezii au descoperit metoda de producere a porțelanului, subțire, dur, neted, de un alb pur și translucid, el a devenit de neegalat prin eleganța sa.

Astazi China este cel mai important exportator de obiecte ceramice din portelanuri decorate, fiind recunoscuta inca din secolul al VII- lea. Cele mai cunoscute si intalnite sunt obiectele utilitare decorate cu albastru pe obiectul alb din portelan.

In artele plastice adesea intalnim cuvantul “zoomorf“, ca termen de specialitate, acesta facand trimitere la ornamente decorative. Este definit ca: zoo- animal si morf-forma (forme ale animalelor).

Sculpturile zoomorfe au fost destul de numeroase pe teritoriul Romaniei, acestea reprezentand mai ales cornutele dar si alte statuete de mici dimensiuni. Mai in toate culturile au fost descoperite obiecte artistice decorative, dar mai ales in cultura Precucuteni unde au fost gasite animale modelate din lut cu decoratiuni formate din siruri de puncte-gaurele pe corp, unele statuete avand gatul mai lung si diverse modele incizate care redau si materialitatea. De cele mai multe ori modelajul nu era unul precis, dar modelatorul reusea sa dea caracterul dorit la reprezentarea animalelor (oi sau berbeci). Din studiul modelarii, nu au lipsit nici animalele salbatice ca de exemplu: soimii, fiind reprezentati in zbor urmarind prada, sau porumbeii (care puteau fi de altfel si pui de gaina). Tinand seama de dimensiunile modeste ale acestor figurine, talentul modelatorilor este evident mai ales atunci cand surprindem miscarea a cate unui animal, sau cand putem recunoaste specia reprezentata.

Ceramica Precucuteniana a avut un domeniu de activitate incadrat in zona ornamentelor cu decoratiuni antropomorfe si zoomorfe, precum si vasele in forma umana si animala. Ornamentele aplicate de tip “toarta” au forma de capete de cornute, foarte bine reprezentate prin expresivitatea modelajului. Reprezentarea chipului omenesc in relief, foarte rara de altfel, constituie un alt element de integrare in repertoriul ornamenticii.

Modelele chipului omenesc au fost redate prin schematizarea formelor dar acestea au putut fi recunoscute prin sugerarea sprancenelor reliefate si arcuite imbinate la radacina nasului in care se continuau, ochii redati fie printr-o pastila in relief, fie printr-o crestatura orizontala. Cateva trasaturi dar suficiente pentru o schita corecta a chipului omenesc. Figurile umane au fost realizate fie vazute cu spatele, fie cu fata, capul rotund, mainile intinse, corpul plin cu solduri arcuite, iar picioarele unite. Acest tip de figurine erau realizate in tehnica reliefului si aplicate pe suprafetele vaselor ceramice.

Sculptura zoomorfa din cultura Precucuteniana a fost in mare parte reprezentata prin mici figurine foarte atent modelate si aplicate pe suprafetele vaselor ceramice.

Sculptura de mici dimensiuni joaca un rol important in manifestarea artistica tactila tridimensionala, avand un camp vast de inspiratie dar poate cu o oarecare dificultate in realizarea sa excluzand categoric materialul prim de reprezentare, acesta putand fi clasic sau inedit.

O sculptura nu tine cont de dimensiune, indiferent daca aceasta este de marime mare sau mica. Plasticitatea obiectului, spatialitatea, volumetria, semnificatia, simbolistica, mesajul formei sunt unele din criteriile care partajeaza obiectul sculptural sau ii anuleaza intrebuintarea. Sculptura de dimensiune mica uneori poate fi chiar mai greu de realizat si poate fi mult mai apreciata decat o sculptura monumentala. Sculptura mica poate fi reprezentata chiar printr-o macheta a proiectului de mari dimensiuni sau poate fi intocmai dorinta modelatorului de reprezentare la scara mica, prin volumetrii de mici dimensiuni.

In sculptura secolului al XIl-lea, gustul si dorinta pentru ornamentatia rafinata s-a resimtit, iar acesta fapt a dat efecte atat de izbutite in miniaturi, fiind simtit in sculptura, intr-o maniera eleganta si complexa a motivelor, dedicandu-se grija si atentie mai mare fata de executie.

In arta moderna, materialele precum bronzul, marmura, lemnul, ceramica, se regasesc in dorintele artistilor contemporani de exprimare, in lucrarile figurative sau abstracte, cu diferite conotatii de natura simbolista sau a cultului.

Modelajul este o activitate creativa de relaxare, care iti dezvolta abilitatile creatoare. Prin modelaj noi putem reprezenta un obiect bi sau tridimensional cu ajutorul mainilor su cel al instrumentelor pentru modelaj (ebosoare) sau putem reproduce anumite imagini sau diverse obiecte.

Materiale

Materialele in care se poate modela sunt:

• Lutul
• Plastilina
• Kera-Plast
• Fimo
• Aluatul din faina

Se mai poate modela si in materiale precum: sarma, ceara, hartia etc, dar necesita o mai mare experienta si ustensile adecvate.

Cea mai simpla tehnica este aceea de a modela direct in material cu ajutorul mainilor. Acest tip de modelaj iti ofera posibilitatea de a fi spontan si personal. Atunci cand dorim sa realizam un obiect mai complex cum ar fi: un vas, o cutie sau un bassorelief, sunt necesare cateva cunostinte asupra tehnicilor de lucru.

Tehnici

Tehnica serpisorilor din lut aceasta tehnica este una descoperita inca din timpul neoliticului si este cea prin care au fost realizate vasele ceramice. Tehnica presupune ridicarea doar cu mainile a formelor verticale (vase, boluri etc) prin lipirea serpisorilor din lut suprapusi si cu ajutorul barbotinei ( un amestec de lut si apa).

Tehnica colajului ceramic prin lipire, cu ajutorul blaturilor din lut: aceasta tehnica presupune realizarea unor placi din lut, intinse prin presare, ca apoi sa fie lipite intre ele pe margini cu ajutorul lipiciului (barbotina din lut si apa), astfel creand un nivel de inaltime dorit.

Tehnica modelarii dintr-o singura bucata de lut: tehnica aceasta presupune realizarea unui obiect (pasare, animal) dintr-o singura bucata de argila sau material plastic, modeland cu mainile si tragand din forma mare, mici forme pe care le modelam pana devin volume. Astfel din bucata mare de lut, vom realiza un obiect complex cu multe componente doar cu ajutorul mainilor, modeland partile componente dintr-un intreg.

Tehnica inlaturarii sau scobirii in lut: cu ajutorul debosoarelor (instrumente pentru modelaj) putem sapa in lutul moale unde avem anumite grosimi foarte mari, pentru a subtia stratul de lut sau putem scobi in interiorul unei sfere pana devine goala in interior.

Tehnica traforului: traforul a fost foarte mult folosit in arhitectura fiind realizat in piatra, marmura, lemn sau metal. Aceasta tehnica presupune decuparea unor modele stabilite in prealabil alternand jocul de spatiu plin si spatiu gol. In ceramica, tehnica traforului este raspandita, aceasta creand un decor spectaculos.

Tehnica modelajului aplicat: se poate modela un relief subtire iar apoi dupa multiplicarea acestuia se aplica pe suprafete dorite.

Fie ca vorbim de un modelaj liber sau cu ajutorul instrumentelor cel mai important este sa gasim noi insine propriul nostru stil si solutia de lucru. Arta modelajul trebuie sa ramana in primul rand o pasiune care sa vina din dorinta de exprimare prin arta.

Sculptura gotica se regaseste in mare masura pe fatadele bisericilor si este reprezentata prin statui-coloane imaginand siluete de regi si profeti cu aspect imobil, fete austere, trupuri fara solduri si umeri.

La inceputul secolului XIII, sculptura se anima, figurile sunt juvenile, vestimentele au falduri ample. Elementele caracteristice ale stilului gotic sunt: bolta pe ogive, arcul butant (sprijinind in exteriorul edificiului presiunea laterala a peretilor) si un tip de ornamentatie cu totul nou, care nu se mai supune unei traditii.

Spre deosebire de stilul romanic, în care personajele erau stilizate, abstractizate, create din forme unghiulare, cu aparență expresionistă, în sculptura perioadei gotice secolul al XII-lea până în secolul al XV-lea se revine la formele naturale, se studiază mai bine vestimentația și formele anatomice, sculptura capătă animație, figurile sunt copilaresti, vestimentatia bogata in falduri ample iar drapajele căzând în mod natural.

Atitudinile sunt mai autentice, fizionomiile au expresii studiate care denotă o analiză psihologică.

Perioada gotica a fost foarte bine reprezentata prin catedrale si biserici importante din perioada medievala, începând cu secolul XII-lea si încheind cu anii 1500.

Exemple reprezentative ale stilului gotic arhitectural

Catedrala Notre-Dame din Paris – a fost construita intre 1163- 1245. Este un monument al arhitecturii gotice. Reprezentative pentru aceasta perioada sunt vitraliile si rozetele.

Catedrala din Reims – a fost construita in secolele XIII-XIV, aceasta are o lungime de 138 m si este vestita prin decorul ei sculptural, cu cea mai impunatoare fatada principala din toata arta gotica.

Biserici in stilul gotic tarziu de proportii mai mici si de o valoare artistica mai redusa, intalnim si in Transilvania in judetul Brasov – Biserica Neagra.

Cele mai multe catedrale gotice sunt asemanate cu “Bibliile cioplite in piatra” deoarece personajele par sa ilustreze, subiecte inspirate din Biblie. Majoritatea lucrarilor nu sunt semnate iar acestea infatiseaza semnificatiile morale ale religiei si bisericii.

Vitraliile – sunt elemente marcante ale catedralelor gotice. Acestea sunt alcatuite din parti de sticla colorata si fixate int-o retea de plumb. Vitraliile reprezinta motive decorative sau figuri umane care compun scene religioase, iar tonurile folosite sunt vii si stralucitoare.

Temele vitraliilor au avut ca inspiratie ca si in sculptura, subiecte biblice si scene din viata contemporana.

Porţelanul chinezesc a atins cel mai înalt nivel de calificare şi perfecţionare in timpul dinastiei Shang 960-1279. La fabricarea porţelanului în acea vreme au fost angajaţi sute de mii de oameni. Au fost implicati lucrători speciali care spălau lutul, în timp ce alţii se ocupau cu menţinerea temperaturii în cuptor. Intr-un cuptor din acea perioadă găsit de arheologi, încăpeau 25 000 de produse din porţelan. El se afla pe panta unui deal. Unele cuptoare se foloseau pentru arderea lemnului, altele pentru arderea cărbunelui.

Portelanul a suferit schimbari de-a lungul perioadelor istorice odata cu schimbarile imparatilor.

In perioada dinastiei Shang, care a durat aproape 600 de ani, formele produselor au fost simple şi calme. Cu timpul tehnologia de producere a bronzului a avansat dand nastere la procesul de unificare a bronzului cu materialul ceramic, din care se producea portelanul (caolinul). De asemene foarte importanta a fost si producerea smalturilor care ofereau o gama larga de nuante. O contributie importanta adusa de dinastia Shang este utilizarea bronzului in arta.

In perioada dinastiei Ming (1369-1644) la realizarea obiectelor de portelan au fost folosite tehnici decorative din perioada Shang. A fost adaugat un tip de relief usor pe portelanul subtire si foarte delicat. Peretii subtiri aproape transparenti si proportiile fine ale obiectelor erau principalele realizari in perioada Ming. Din portelan au fost realizate: farfurii, cupe, bibelouri sau instrumente muzicale.

În timpul dinastiei Yuan, industria porţelanului şi-a continuat o dezvoltare rapidă. Porţelanul albastru şi alb, care apăruse în dinastiile Tang şi Song, a ajuns la maturitate.

Dinastia Song, a fost cea mai importană în istoria porţelanului chinezesc aceasta a adus prosperitate în producţia şi aprecierea porţelanului.
Secretul de fabricare a portelanului a fost pazit de vizitatorii Europei chiar si in secolul al XIV-lea. Produsele din portelan fiind rar intalnite, acestea erau doar sub forma cadourilor dedicate regilor.

Templele au aparut in Grecia antica incepand cu secolul al V-lea, acesta fiind caracteristic artei arhitecturale. Templele au fost construite si destinate zeitatilor protectoare dar au servit si cultului religios.

Aceste temple au fost construite pe tot teritoriul Greciei de astazi in perioada arhaica. Templele au fost construite dupa principii simple, acestea avand putine incaperi, una fiind destinata exclusiv zeului protector.

Aceste incaperi se numesc: Pronaos. Naos, Opistodom.

• Pronaosul – se afla la intrare in templu, iar aceasta incapere este situata inaintea sanctuarului. Aceasta mai serveste si ca vestibul.
• Naosul – Aceasta camera este una principala si se afla la mijlocul templelor. A fost camera destinata zeului caruia ii era destinat templul.
• Opistodomul – Aceasta camera se situa in partea din spate a templului iar in interior se pastra cultul si tezaurul civilizatiei.

Pe tot cuprinsul Greciei templele au fost construite in stiluri diferite, diferentiindu-se de la o regiune la alta. Aceste ordine arhitecturale sunt in numar de trei: Doric, Ionic si Corintic.

• Ordinul Doric – A fost cel mai adesea raspandit in Peloponese, acestea inpunandu-se printr-o postura greoaie neavand multe decoratiuni si avand un caracter auster. Partenonul situat in orasul Atena a fost construit in acest stil.
• Ordinul Ionic – Ordinul Ionic s-a dezvoltat in insulele Marii Egee. Aceste temple sunt mai bogat decorate avand si proportii colosale. Acest stil arhitectonic pune accent pe elemente decorative precum: frizele bogate in basoreliefuri si ornamente. Un exemplu pentru acest stil este templu Nike situal pe muntele Acropolis din Grecia.
• Ordinul Corintic – Ordinul corintic este cel mai nou aparut dintre cele trei ordine arhitectonice ale antichitatii grecesti. Acesta se poate identifica cel mai usor dupa abundenta ornamentelor vegetale( frunzele de acant) situate pe capitelurile coloanelor.

In Grecia antica mulajele erau realizate din argila arsa in care se presau formele de relief, ca mai apoi ipsosul sa fie descoperit.

Un mulaj de ipsos nu este nimic altceva decat o copie fidela realizata dupa forma uneia originale. De exemplu: un portret realizat din ipsos, el se poate multiplica cu ajutorul unui mulaj (matrite). Aceasta prima forma poate sa fie un obiect oarecare sau o sculptura (cel mai frecvent).

Materialul din care este realizata forma originala difera si poate fi din lut, ipsos, ceara, bronz sau diferite materiale folosite la realizarea sculpturilor.

Mulajul ce permite realizarea matritei poate fi tot din ipsos sau din silicon ( acesta din urma fiind mai practic si mai durabil in timp).

Exista trei tipuri de mulaje:

• Mulajul pentru sculptura modelata in lut (basorelief)
• Mulajul pentru un original din ipsos (ronde-bosse)
• Mulajul (sticlul) pentru o piesa complexa din mai multe bucati(pentru ceramica)

Mulajul pentru o forma modelata in lut (ex: basorelief)

Acest tip de mulaj este cel mai frecvent intalnit si se realizeaza prin putine etape.

Dupa ce s-a modelat forma dorita in lut, se inconjoara cu pereti din lut sau cu o virola din plastic sau metal, si se toarna ipsosul lichid preparat cu apa in cantitati egale. Dupa turnare, in timp, ipsosul, are o reactie chimica de incalzire treptat, iar acesta se intareste ( 15-20 min). Dupa ce ipsosul s-a intarit, se scoate lucrarea modelata in lut, rezumand forma inversa a lucrarii originale (negativul).

Negativul din ipsos se curata de ramasitele din lut si se spala. Apoi se pregateste negativul si se toarna ipsos in acesta. Dupa turnare ,procesul se repeta asteptand sa se intareasca. In ultima etapa negativul se sparge, dezvelind mulajul dorit. In cazul pieselor sculpturale negativul este spart daca are conicitati, dar in cazul sticlurilor ceramice, acestea se pastreaza, forma originala fiind lacuita inainte de inceperea operatiunilor.Aceast tip de sticlu fiind utilizat la reproducerea in serie a lucrarii originale.

Mulajul pentru un original din ipsos (ex: portret, ronde-bosse)

In cazul in care dorim sa realizam un pozitiv dupa un original modelat in lut trebuie sa urmarim cateva etape. Dupa ce lucrarea in tehnica ronde-bosse a fost finalizata se pregatesc fasii de lut sau bucati de metal late, pe care le atasam portretului in linie verticala, inaintea urechilor continandu-se traseul pana in cealalta parte unde se termina lucrarea. Aceasta operatiune presupune separarea capului modelat, in doua jumatati (fata-spate). Dupa separarea portretului in doua parti ,fata si spate, urmeaza aplicarea ipsosului pe o parte a capului, avand grija sa pastram o bavura (bordura de jur-imprejurul capului) pentru a putea face chei( forme concave si convexe in ipsos), si sa pastram o forma curata. Toate etapele sunt de ajutor la imbinare a celor doua parti. Dupa ce ipsosul de pe o parte s-a intarit, se repeta procesul si pe parte ramasa a capului. Daca ipsosul s-a intarit, cele doua carcase (fata si spate) se pot separa cu atentie sa nu se rupa marginea celor doua forme cu o dalta. Apoi lutul este scos din cele doua parti separate, iar acestea se spala si se curata de ramasite. Dupa spalarea carcaselor fata si spate, acestora li se aplica un strat de ipsos lichid pe intreaga suprafata a negativului. Se imbiba bucati de calti sau material textil( fasii) in ipsos si se aplica in cele doua forme. Aceasta etapa asigura armatura portretului. Cele doua carcase, fata si spate se unesc si se leaga strans, si se aplica un ultim strat pentru lipire a celor doua. Forma se poate sparge a doua zi dar in bucati mici, pe rand si cu mare atentie pana la dezvelirea portretului din interior. Acesta se curata si se poate patina. Pentru a pastra matrita cu forma respectiva se poate aplica in prima faza o pelicula din silicon pe suprafata portretului urmand realizarea unei”camasi” exterioare peste siliconul aplicat. In acest mod, mulajul din silicon este sustinut de camasa din ipsos exterioara putand fi utilizata pentru multe turnari.

Mulajul (sticlul) pentru o piesa complexa din mai multe bucati (pentru ceramica)

Atunci cand dorim sa realizam un sticlu pentru o forma ceramica ce implica turnarea unor materiale lichide precum portelanul, trebuie sa luam in calcul mai multe aspecte cum ar fi: grosimea formei, impurificarea ipsosului, impartirea sticlului, gurile de turnare etc. Operatiunile de realizare a unui sticlu pentru o forma ceramica sunt mai dificile de realizat si implica o anumita atentie, fata de sticlurile pentru sculptura.

Cel mai indicat pentru a realiza o forma originala este de a o realiza din ipsos, deoarece ipsosul se poate modela, lacui, astfel ajutand la realizarea sticlurilor ceramice fara a avea impuritati. Piesa originala se strunjeste, se finiseaza , se lacuieste, ca mai apoi sa fie turnata o carcasa peste aceasta tot din ipsos, in proces fiind folosita o virola. Surplusul se indeparteaza prin strunjire manuala, dandu-i o forma regulata carcasei exterioare. Dupa intarirea ipsosului forma originala se scoate cu atentie, rezultand o forma pentru turnare. Acest tip de sticlu este format dintr-o singura piesa si este cel mai intalnit tip de sticlu( folosit in special pentru presare). Un al doilea tip de sticlu este realizat prin impartirea formei originale in doua jumatati simetrice si o baza fixate intre ele cu ajutorul cheiilor ( convexitati sapate in ipsos ), avand o gura de turnare a materialului lichid.

Atunci cand forma originala este compusa din mai multe corpuri si are conicitati, se realizeaza mai multe sticluri pe forma respectiva. Aceste forme sunt utilizate separat in procesul de turnare, iar corpurile turnate separat sa fie asamblate prin tehnica colajului ceramic.

Tipuri de ipsos

Exista mai multe tipuri de ipsos care difera intre ele prin: componenta, culoare, intrebuintare.

• Ipsosul pentru mulaje – acesta se recunoaste atat dupa finetea lui, cat si dupa albul curat. La fabricarea lui se pune pret pe calitatea materiei prime. Nu se foloseste in constructii in schimb, dupa cum o spune si numele, este foarte utilizat la fabricarea ornamentelor interioare, a mulajelor si, mai ales, a formelor de turnare pentru produse ceramice de portelan si faianta.
• Ipsosul pentru constructii – acesta are o buna lucrabilitate si un timp de uscare care-l face un material preferat in amenajarile interioare. Acesta se foloseste ca atare, sub forma de pasta, sau prefabricat ca panouri sau placi de diferite grosimi.