Modelajul – este o disciplina creativo-artistica, care ajuta la dezvoltarea viziunii bi sau tridimensionale.

Inainte de a ne apuca sa modelam un obiect, in special in lut (argila), avem nevoie de ustensile necesare redarii volumelor. Instrumentele pentru modelaj ofera un avantaj in plus fata de modelarea doar cu ajutorul mainilor.

Intrumentele pot fi din mai multe materiale: metal, oase de animale sau lemn, acesta din urma fiind cel mai des intalnit in confectionarea ustensilelor.

Aceste intrumente se numesc Ebosoare si Mirete (debosoare) si sunt impartite in doua categorii:

• Ebosoarele – sunt instrumentele pentru modelaj in lut sau in plastilina confectionate dintr-un lemn dur, de marimi nu foarte mari, dar care au diferite taisuri ascutite la cele doua extremitati, acestea fiind fixe.
• Miretele – fac parte din categoria instrumentelor pentru modelarea lutului. Acestea sunt asemanatoare ebosoarelor (adesea sunt numite “Debosoare“) avand un corp din lemn dur (la fel ca si Ebosoarele) dar la cele doua extremitati sunt atasate capete metalice din sarma dura, acestea fiind detasabile. Miretele – sunt necesare atunci cand avem nevoie sa realizam un trafor (tehnica din domeniul ceramicii) sau la realizarea unor excizii.

Pe langa ebosoare si mirete atunci cand vrem sa incepem modelarea unui obiect, mai avem nevoie si de :

• Un vas cu apa – obiectul trebuie stropit cu apa din cand in cand in caz ca incepe sa se usuce lutul.
• Sarma – daca dorim sa desprindem obiectul de pe blatul de lucru.
• Un suport de lucru (Blat) – din ipsos este cel mai indicat, daca dorim sa realizam un vas ceramic, deoarece ipsosul absoarbe apa cel mai bine din lutul moale.
• Plastic (Polietilena) – este necesara atunci cand vrem sa facem pauza, acoperind obiectul in totalitate.

Intr-un set de instrumente pentru modelaj se gasesc si ebosoare si mirete. Acesta contine mai multe ustensile cu diverse capete ce sunt adaptate pentru realizarea volumelor de toate tipurile cat si la experimentarea texturilor.

Aparitia bronzului

Epoca Bronzului a fost o perioada importanta contribuind benefic la dezvoltarea civilizatiilor din toate punctele de vedere, in special cel cultural-artistic si cel al agriculturii. Aceasta epoca a dat nastere multor tehnologii de prelucrare a metalelor.

Domeniul metalurgiei a fost mult exploatat in tari precum: Turcia, Egiptul, Cipru sau Iranul.

Primele dovezi de prelucrare a bronzului dateaza din mileniul al IV-lea.

Primele obiecte din bronz au fost utilitare precum: topoarele,cutitele si utilajele agricole, ca mai tarziu sa fie create obiecte decorative ornate si podoabe.

Perioada bronzului a decazut odata cu aparitia tehnologiilor de prelucrare a fierului.

Producerea bronzului a permis fabricarea plugurilor aceasta fiind o premiera in dezvoltarea agriculturii.

Sculptura in bronz

In sculptura, pe langa: piatra, marmura, granit, calcar, lemn etc, bronzul a fost folosit ca material alternativ, avand calitati durabile in timp. Acesta a inceput sa devina material principal in realizarea lucrarilor statuare finale. Bronzul s-a folosit in realizarea operelor de tip baso-relief, alto-relief, mezzo-relief sau ronde-bosse (tehnici ale sculpturii).

Realizarea unei sculpturi in bronz

Exista un intreg proces tehnic de realizare a unei sculpturi prin turnarea bronzului cu metode traditionale. Etapele de turnare:

1. In prima faza este necesara realizarea unei matrite dupa sculptura originala, acest pas este esential. Matrita poate fi confectionata din rasina, lut, si ceara. In functie de dimensiuni, matrita se va sectiona in mai multe parti.
2. Dupa realizarea matritei din ipsos si zgura, se toarna ceara lichida in interiorul acesteia. Rezultatul este un duplicat perfect al formei originale. Ceara trebuie sa fie la o temperatura potrivita (daca este prea fierbinte se lipeste de forma)
3. Se lasa sa faca o anumita grosime (un perete subtire) cat se doreste sa fie grosimea bronzului, apoi se barbotineaza (varsa) surplusul. In interiorul formei de ipsos va ramane un perete subtire de ceara.
4. Dupa racire, modelul din ceara este scos din forma si finisat unde este necesar(daca are rupturi). Se adauga bare (o retea de aerisire, turnare si palnii care pot fi din ceara) impreuna vor ajuta la turnare fara ca forma sa iasa cu bule de aer.
5. Forma din ceara, se scufunda de mai multe ori in lut lichid (barbotina) la o temperatura ridicata ulterior lasandu-se la o uscare controlata. Dupa uscare, se scufunda si in nisip ceramic (cateva repetari). Dupa aplicarile efectuate, forma avand o grosime mica, se lasa la uscat.
6. Dupa uscare, imbracamintea ceramica din lut si nisip se coace intr-un cuptor ceramic pentru calcinarea ipsosului. Datorita temperaturii, ceara se topeste scurgandu-se afara lasand forma goala in interior. Ceara scursa se poate refolosi, remodela.
7. Etapa turnarii bronzului. Bronzul topit se toarna prin “gurile” de turnare din ceara, in forma din material refractar, acesta luand forma matritei din ceara. Bronzul este topit la o temperatura intre 1200-2000 grade. Aceasta etapa are loc imediat dupa scoaterea matritei de la calcinat.
8. Dupa turnarea bronzului, forma plina este lasata la racit cateva ore, urmand sa fie sparta cu atentie, dezvelind sculptura nefinisata.
9. Se finiseaza indepartand surplusul de bronz , fragmentele de ceramica si nisipul.
10. In unele cazuri daca sculptura este de mari dimensiuni(figura intreaga) se imparte in mai multe sticluri (forme de turnare). Ulterior la finisare aceste parti se suzeaza intre ele.
11. Sculpturile se pot patina si lustrui cu diverse substante chimice ce confera bronzului nuante diverse.

Astazi sculptura moderna a evoluat ajungand sa se foloseasca in realizarea lucrarilor materiale inedite precum plasticul, sticla, hartia ori diverse materiale reciclabile.

Marcel Duchamp (1887-1968) a jucat un rol decisiv în evoluţia artei moderne, readymade-ul fiind cea mai marcanta invenţie a lui Duchamp.

Barocul ca stil artistic, plastic si decorativ a fost definit si a luat amploare inca din secolul XVIII-lea. Acest termen (Baroc) a fost folosit pentru a descrie si a recunoaste orientarea stilistica a perioadei.

Inca din anul 1600, in Italia s-a folosit acest termen atat in sculptura dar si in pictura, urmand parcursul tarilor ca : Olanda, Germania, Franta, Flandra, etc. Arta baroca a avut cea mai mare dezvoltare la Roma, aceasta raspandindu-se apoi in toata Europa. La inceput termenul de Baroc a fost privit si sub-apreciat fata de valoarea si importanta acestui stil de mai tarziu.

Un reprezentant de seama si un initiator al acestei perioade in sculptura a fost Giovanni Lorenzo Bernini (1598-1680), acest artist fiind sculptor dar si un arhitect important italian.

Despre acest artist se vorbeste ca fiind inventatorul sculpturii baroce.

Lucrarile acestuia par a fi de poveste, intr-o miscare permanenta, bogate in detalii sau avand un caracter religios si de un lirism dramatic. In lucrarile acestui artist se intalnesc scene mitologice sau cu un caracter religios. O lucrare sculpturala reprezentativa stilului baroc este “Extazul Sfintei Tereza” considerata fiind o capodopera a acestui stil din Roma. Sculptura ilustreaza extazul Sfintei Tereza ca pe un spectacol de lumini, artistul redand miscarea si expresiile faciale cu o naturalete remarcabila. Predomina abundenta faldurilor de o mare finete, redate cu meticulozitate

Biserica a jucat un rol important in dezvoltarea artelor. In timpul contrareformei aceasta s-a bazat in mare masura pe influenta artelor.

In pictura un reprezentant se seama din perioada barocului a fost pictorul Caravaggio (1571-1610). Acesta a adoptat tehnica clar-obscurului fiind bogata in contraste si de un mare naturalism. In mai toate lucrarile sale se intalneste un puternic spirit dramatic, prin scenele violente sau cele dramatice.

In pictura flamanda, Peter Paul Rubens (1577-1640) a fost unul dintre reprezentantii de seama ai barocului. Temele sale au pus accent in special pe miscare, forta, senzualitate si patos.

In sculptura baroca se intalnesc lucrari spectaculoase, monumentale de tip fantana, amplasate de cele mai multe ori in pietele publice.

Acestea au un decor spectaculos si bogat, cu multe scene mitologice, diverse personaje, animale (sculpturi ecvestre) vizibile din orice punct. Cele mai multe sunt compozitii ample, complexe, cu un caracter dinamic de cele mai multe ori infatisand zeitati marine. Marmura si bronzul fiind materialele preferate ale artistilor sculptori din timpul barocului.

Sculptura ca forma artistica dateaza de la inceputul omenirii. In epoca pietrei omul a inceput sa-si ciopleasca diverse arme de vanatoare: varfuri de sulite ascutite, pietre cu taisuri, in diverse materiale. Cu timpul perfectionandu-se mestesugul cioplitului a devenit o ocupatie, iar formele au inceput sa diversifice.

In Egipt, cioplitorii sculptau sarcofage destinate cultului religios si redau diverse scene pe zidurile de piatra.

Marmura a fost folosita in Grecia antica unde au fost puse bazele studiului uman, realizandu-se in materiale dure. De-a lungul timpului au fost descoperite diverse materiale alternative celor dure, ca fildesul sau lemnul.

Acestui tip de sculptura, ronde-bosse, i se atribuie o caracteristica specifica tridimensionalului, aceasta arta putand fi privita de jur-imprejur. Tehnica ronde-bosse face parte din grupul celor patru tipuri de sculptura:

• Basorelief
• Altorelief
• Mezorelief
• Ronde-bosse

Aceasta arta este adresata vazului dar si tactilului, putand fi studiata si atinsa din orice unghi. Exemple numeroase se gasesc in sculpturile din perioada barocului unde au fost realizate o multitudine de lucrari publice arteziene, avand un decor bogat in personaje sau animale, diversificate in ample compozitii dinamice.

Sculpturi importante realizate in tehnica ronde-bosse

David – Sculptura este o capodoperă a Renașterii, creată între 1501și 1504 de artistul italian Michelangelo. Este o statuie de marmura alba care măsoară 4,34 metri si reprezinta infatisarea unui bărbat nud. Statuia îl reprezintă pe eroul biblic David. Statuia a fost realizată dintr-un bloc de marmură albă de Carrara.

Pieta – Pieta este una din cele mai valoroase lucrari sculpturale ale renascentismului Italian si o reprezinta pe Fecioara Maria, tinand in brate trupul lui Iisus, dupa coborarea de pe cruce.

In arta romaneasca reprezentativi pentru demersul sculpturii contemporane sunt: Dimitrie Paciurea si Constantin Brancusi.

In arta romaneasca se poate mentiona una dintre cele mai importante si reprezentative lucrari publice de arta sculpturala monumentala: Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși de la Târgu Jiu – Acesta este un omagiu adus eroilor căzuți în timpul Primului Razboi Mondial, acesta a fost proiectat și construit de Constantin Brancusi. Contine patru componente sculpturale — Masa tăcerii, Aleea scaunelor, Poarta sărutului și Coloana fără sfârșit — toate acestea sunt dispuse pe aceeași axă, orientată de la apus spre răsărit, cu o lungime de 1275 m.

Sculptura in tehnica ronde-bosse este cea mai preferata si la indemana metoda de modelat. Modelajul ajuta la concentrare si determina o gandire de ansamblu asupra rezolvarii obiectului tridimensional.

Portelanul este un material ceramic realizat prin arderea materiilor prime, incluzand argila sub forma de caolin.

Caolinul este o argila care s-a format prin degradarea feldspatiilor (tip de mineral) si contine elemente cu structura microcristalina. Caolinul este cel mai important mineral folosit in industria ceramicii. Prima data a fost descoperit in China de unde a luat amploare catre Europa.

Tehnica si arta prelucrarii portelanului s-a obtinut pentru prima data in China si a cunoscut mai multe perioade de dezvoltare.

Din timpul dinastiei Shang, portelanul a inceput sa fie pictat.

In secolul XVII – XVIII-lea portelanul chinezesc a cunoscut o mare inflorire artistica.

In Europa portelanul a inceput sa fie cunoscut in secolul XVII-lea prin piese chinezesti, aduse de marinarii portughezi, piese care se vindeau pentru o greutate egala de aur.

Arderea portelanului se realizeaza intr-un cuptor special la o temperatura de pana la 1.400°C. Rezistenta si transluciditatea portelanului provin in principal din formarea sticlei care acopera produsul. Acest mineral este cunoscut sub numele de glazura, si se afla in interiorul produsului care este ars la temperaturi inalte.

Portelanul, in functie de destinatia lui, se imparte in mai multe categorii:

• Portelanul pentru menaj : farfurii, cesti, platouri, boluri etc.
• Portenalul decorativ: vaze, bibelouri, pana la lucrari artistice profesionale.

Daca am incepe sa discutam despre Lut, cu siguranta ca am gasi cu totii o definitie care sa se apropie de adevar, dar daca ar fi sa gasim o definitie pentru modelajul artistic, nu cel al caracterelor umane, cum l-am defini pe acesta?

Cum definim modelajul?

Modelajul sau Volumul este o latura artistica, aceasta latura face parte din marele ansamblu al artelor plastice si decorative avand ca prim-scop o buna dezvoltare a abilitatilor vizuale ca mai apoi sa poata fi transpuns dintr-o imagine bidimensionala intr-una tridimensionala.

Tipuri de modelaj

Exista mai multe tipuri de modelaj, cel mai cunoscut fiind cel in lut sau in plastilina. Se mai poate modela si in ceara, ipsos, hartie, aluat, sarma, metal si in tot ce are plasticitate.

Despre lut si ce este el

Lutul este un tip de argila, naturala, avand ca si caracteristici importante plasticitatea si culoarea, acesta se poate modela cu ajutorul mainilor sau cu instrumente dedicate modelarii pentru a reda volumul obiectelor.

Culorile lutului

Culorile lutului diversificandu-se de la cel comun gri, pana la rosiatic, maro si galben. Acestea se pot combina si se pot experimenta noi game cromatice.
Lutul isi schimba culoarea daca este realizata o ardere speciala intr-un cuptor special ceramic, transformandu-se de la culoarea gri cenusiu intr-o culoare rosiatica (caramida).

Instrumente de modelaj

Instrumentele pentru modelaj, considerate instrumente profesionale, sunt: ebosoare, debosoare, mirete, pensula, sucitor, furculita, acestea avand diferite marimi si capete pentru functii diferite. Pentru a incepe realizarea unei lucrari in lut avem nevoie de urmatoarele ustensile:
Suport de lemn sau plastic,

• Lut
• Apa
• Ebosoare
• Mirete
• Carpa umeda cu care acoperim lutul sau Polietilena
• si un Model in caz ca nu avem inspiratie

Veti observa cum fiecare instrument se va intrebuinta unde este necesar.

Daca vrem sa facem pauza

Pe parcursul realizarii obiectului din lut acesta se stropeste cu apa, iar daca dorim sa facem pauza (1,2 zile), obiectul se acopera cu Polietilena, pentru ca lutul sa ramana moale.

Despre obiectul ceramic si etapele realizarii

Exista posibilitatea ca lucrarea sa devina un obiect ceramic, necesare fiind o serie de etape.

Uscarea obiectului modelat se realizeaza pe parcursul a mai multor zile pana la eliminarea partiala a apei.

Apoi lucrarea realizata se supune unor arderi speciale intr-un cuptor special ceramic la o temperatura ridicata. Aceasta etapa este cunoscuta si ca “ardere de biscuitare”.

Ulterior obiectul putand fi pictat cu culori speciale pentru ceramica.

Prima ardere se realizeaza la o temperatura mai joasa, iar dupa aceasta ardere obiectul v-a deveni rosiatic.

A doua etapa este cea a decorarii obiectului cu culori speciale ceramice, angobe, cele folosite in decorarea vaselor traditionale, oxizi, pigmenti fabricati in industrie. Exista diferite tipuri de coloranti, unii avand nevoie de glazuri pentru a intensifica culorile sau pentru a le schimba, pentru a le da o stralucire, iar unele culori care nu au nevoie de glazura, avand-o pe aceasta in compozitie.

Dupa decorare obiectele se pun din nou in cuptoarele speciale dar la o temperatura mai inalta.

Temperatura difera de la un material ceramic la altul. Fiecare avand gradul sau de maxima si minima temperatura. Ca si materiale exista: lutul comun, care poate fi de mai multe culori. De asemenea, trebuie avut in vedere si faptul ca materiale ceramice sufera un anume grad de contractare, de exemplu portelanul se contracta cu pana la 14%.

Asadar trebuie sa stim ca obiectul nostru modelat se va micsora inca din timpul uscarii la aer, urmand tot procesul de eliminare a apei, pana ce v-a iesi din cuptor.

Gresia este un material mai dur de o temperatura mai inalta si cu diferite marimi de granulatie, (“samota”).
Portelanul care are cel mai inalt grad de ardere si care este si cel mai scump, dar si obiectele sunt mai spectaculoase. Acest material se lucreaza cu ajutorul formelor de ipsos datorita faptului ca este lichid.

Obiectele ceramice cat si coloritul acestora difera in functie de tipul de ardere si cuptorul in care se realizeaza aceasta. Exista doua tipuri de cuptoare frecvent intalnite:

• Cuptoarele traditionale din domeniul olaritului unde arderile se realizeaza cu ajutorul lemnelor
• Cuptoarele moderne cu ardere electrica, care se folosesc in industria ceramicii sau in atelierele de ceramica specializate (fabrici, scoli de arta)

Astazi ceramica ca hobby a devenit foarte accesibila pentru multi pasionati, iar domeniul ceramicii s-a extins ajungand sa se poata lucra chiar si intr-un spatiu de mici dimensiuni, folosindu-se cuptoare cu un volum relativ mic.

Nevoia de decor, de frumos, a fost resimtita inca din neolitic, de cand oamenii au inceput sa ralizeze obiecte din pamant pentru uzul casnic. Decorul a aparut mai tarziu. Prima data au fost realizate obiectele si vasele fara decor. Primele forme de decor au fost realizate in timpul modelarii cand pamantul fiind inca moale acesta putea fi foarte usor incizat, zgariat. Femeile in special decorau vasele pe alocuri, aceastea lasandu-si unghiile lungi, special pentru decorarea cu linii simetrice, puncte sau forme geometrice. Mai tarziu oamenii si-au construit diverse ustensile din diferite materiale cum ar fi: oase de animale, bucati de lemn cu diverse capete ascutite cu care decorau unde simteau nevoia de decor.

La inceput ornamentele erau simple, incizate pe suprafata obiectului sau adaugate forme din acelasi material in reliefuri joase, ca mai tarziu sa descopere culorile de pamant, astazi purtand denumirea de angobe. Acestea sunt culori obtinute din diverse pamanturi sau metale arse si macinate. Adeseori intalnim acest tip de culori pe vasele traditionale cu specific popular.

Decorul din arta traditionala populara

Pe teritoriul tarii noastre exista mai multe tipuri de ceramica, cum ar fi ceramica neagra sau cea rosie, ceramica de hurezu si cate tipuri de ceramica atatea tipuri de decor. Decorul fie el simplu sau amanuntit a fost transmis din olar in olar sau lasat in familiile lor din generatii in generatii. Ornamentele sunt diversificate de la forme simple stilizate, semne geometrice cum ar fi: spirala, melcul, bradutul, siragul, diverse flori pana la diverse scene cu reprezentari religioase sau simboluri lumesti cum ar fi: cocosul, simbolul vredniciei si ceasul desteptator, sarpele-pazitorul casei (se spune ca fiecare casa are sarpele ei undeva ascuns), sau spicul graului, spirala, pesti etc. Exista in fiecare regiune cate un stil propriu si specific care difera de la: linii drepte, frante, spiralate, puncte sau traforuri mici. Intalnim si decorul aplicat ca de exemplu figurile zoomorfe, vegetale, foarte bine angrenate intr-un decorativ redus la simplitate si naivitate sincera.

Instrumente necesare decorarii ceramicii

Obiectele ceramice dupa ce au fost modelate fie cu ajutorul rotii, fie au fost ridicate la mana, se lasa la zvantat la umbra si dupa aceea se trece la procesul de decorare. De cele mai multe ori ceramica traditionala sub forma de farfurii se decoreaza, asezandu-se pe roata si rotindu-se usor in timp ce se astern culorile de pamant. Aceste instrumente sunt: troaca, mezdreaua, cutitoaia, fachiesul si plotogul, cornul si gaita (denumire specifica).

Ceramica moderna

Astazi decorul variaza de la fiecare familie de olari in parte si de la diversele tipuri de obiecte lucrate din pamant. Arta ceramicii a evoluat cu repeziciune ajungand sa fie introduse formele de ipsos, reducand efortul fizic si timp. Aceste forme, (matrite sau sticluri) fiind de mare ajutor la multiplicarea originalelor, realizandu-se in serie un numar mare de piese identice. Aceasta tehnica se foloseste frecvent in industrie, in special cand se lucreaza cu portelanul care este un material ceramic lichid.

Cultura cicladică

Cultura cicladică – a fost dezvoltată în zona insulelor cicladice (Marea Egee). Aici se confecționează lucrări din ceramică (vasele fiind ornate cu motive rectangulare), argint și marmură. Apare frecvent nuditatea feminină cu brațele încrucișate pe piept sau în poziția întins, probabil sugerând trecerea în lumea de dincolo, deoarece au fost găsite în morminte. Mai apar și imagini cu muzicanți, un exemplu în acest sens fiind un cântăreț la liră datat prin 2000 î.Hr. De asemenea, într-un mormânt din Keros (Grecia), s-au descoperit statuete reprezentând muzicanți datate în perioada 2750 – 2700 î.Hr. Apogeul acestei civilizații a fost atins în prima fază a epocii bronzului.

Cultura minoică

Cultura minoică – atinge maximul de înflorire în al doilea mileniu î.Hr, când cea cicladică decade. Sculptura acestei perioade constă în statuete și sigilii din piatră semiprețioasă. Una dintre cele mai renumite sculpturi este cea reprezentând o zeiță ținând câte un șarpe în ambele mâini, găsită la Knossos, datând din 1.600 î.Hr. Atât în sculptură, cât și în pictură este frecventă reprezentarea taurilor, precum și a toporului cu două tăișuri, probabil o reprezentare a sacrificiului.

Cultura miceniană

Cultura miceniană – înflorește către sfârșitul epocii bronzului în zona Greciei continentale. Un exemplu în acest sens este “Poarta Leilor” din Micene (în jurul lui 1.400 î.Hr.). Printre alte exponate reprezentative putem enumera: măști funerare, cupe de aur ornate cu tauri, etc. Au fost descoperite numeroase obiecte ceramice, acestea avand o importanta cultura in prelucrarea lutului, multe obiecte au fost gasite in tot bazinul mediteranean. Cele mai importante au fost ceramica protogeometrica, apoi geometrica..

Cultura Boian

Cultura Boian – a fost descoperita inca din neolitic dupa cultura Hamangia in anii 5.000 i.Hr. Aceasta cultura a ocupat suprafata estica pe teritoriul Dobrogei de astazi, in directia Marii Negre. Primele vestigii au fost descoperite in jurul anului 1867 in judetul Brasov, sub forma obiectelor ceramice. Ceramica acestei culturi este sub forma de vase, obiecte antropomorfe care au un caracter al cultului. Decorul obiectelor este realizat prin linii simetrice excizate incrustrate apoi cu diverse pamanturi de culoare alba (huma, var). Cultura a avut mai multe perioade in domeniul ceramicii de la realizarea vaselor de uz comun ca de exemplu: borcane, vase cu borduri aplicate, pana la mici siluete feminine asezate in picioare de natura antropomorfa.

Civilizatia sumeriana

Civilizatia sumeriana – cunoscuta ca fiind cea mai veche civilizatie de pe pamant isi are originile la inceputul istoriei umane. Aceasta civilizatie a facut parte din poporul Mesopotamian, unde asezarea ei geografica se afla pe teritoriul Irakului de astazi. Sumerenii foloseau argila, piatra si bronzul pentru confectionarea obiectelor casnice dar si celor sculpturale. Fiind primii care au inventat scrisul, au lasat cele 7 tablite sacre cu explicatii realizate in tehnica basoreliefului,  cu diverse reprezentari ale celor 7 zile ale creatiei. Toate scenele de natura cultului religios avand legatura cu diverse zeitati, de asemenea si scrierile erau reprezentate prin tehnica ciopitului in piatra.

Cultura cucuteni

Cultura cucuteni –  dateaza din neolitic (5500-2750) i.Hr, dovada stau la baza numeroasele sapaturi arheologice de pe teritoriul Romaniei. Civilizatia cucuteni a fost raspandita in sud-est-ul Transilvaniei si Moldova, avand ca durata de existenta aproximativ doua milenii. Aceasta a evoluat constant avand o buna organizare si activitati in mai multe domenii. Astazi civilizatia cucuteni fiind cunoscuta in special pentru arta ceramicii. Acest tip de ceramica fiind unic in europa, foarte spectaculos datorita rafinamentului, tehnicii de realizare, diverselor forme  si decorului unic al vaselor.  Au fost realizate vase de diferite dimensiuni de la obiecte mici pana la amfore uriase unde adesea se pastra cenusa membrilor. Acestea aveau in special intrebuintari casnice. Pe langa vasele cu intrebuintari, au fost realizate o varietate de forme animaliere de mici dimensiuni si figurine feminine cu volume robuste semn al fertilitatii feminine.  Decorul obiectelor ceramice fiind simplu pana la complex dar unic, varia de la insertii si incizii la un decor coloristic, ce avea ca simbol principal spirala in mai multe variante.  Obiectele ceramice erau decorate cu o gama restransa de culori rezumandu-se la numai trei: rosu, negru si alb. Aceste culori erau obtinute din diverse pamanturi naturale.

Astazi, aceste vase cu decorul specific sunt reproduse si expuse la diversele targuri cu specific traditional. Sunt raspandite in muzeele de arta si contribuie la o  buna documentare ce atesta populatia de pe teritoriul preistoric in spatiul carpato-danubiano-pontic.

Basorelieful reprezinta un gen al sculpturii bidimensional care reuseste sa introduca a treia dimensiune prin reprezentarea volumelor pe un plan cu care acestea fac un corp comun, dimensiunea intaltimii volumelor fata de plan fiiind relativ mica.

Evolutia Basoreliefului

Tehnica exista inca din Antichitate, in special in Egipt unde sculpturile basorelief ajungeau sa fie si pictate. De asemenea si in multe alte culturi din Orientul Mijlociu erau prezente reliefurile de tip basorelief  pe peretii cladirilor de piatra.

In Evul Mediu s-a pus foarte mare accent pe realizarea sculpturii in tehnica reliefului, care se resimte cel mai mult in cultura romanica.

Aceasta traditie a fost continuata de perioada gotica unde totusi s-a preferat un relief mai mare decat cel din Evul Mediu.

Cu toate acestea  perioada renascentista a cunoscut apogeul basoreliefului.

In timpul Italiei renascentiste gusturile artistilor incep sa se schimbe si apare un nou interes pentru reproducerea cu fidelitate a subiectelor.

Aici apar doua tendinte in sculptura de relief, cea a reliefurilor delicate si cele in terracota.

Sculptorii din perioada baroca au continuat aceste experimente iluzioniste pe o scara larga.

Artistii neoclasici de la inceputul secolului al 19-lea  s-au bazat pe modelarea suprafetelor fine si de o mare claritate.

Incepand cu secolul XX, basorelieful a devenit o parte importanta a arhitecturii, astfel de opere de arta fiind utilizate cu precadere pentru decorarea cladirilor.

Alte tipuri de relief

In arta sculpturii exista mai multe tipuri de relief iar acestea sunt: Altorelieful, Mezorelieful si Ronde-bosse.
In secolul XXI toate aceste tehnici se studiaza in institutiile de invatamant cu specific artistic-vocational.

Termenul sculptural Altorelief provine din italiana unde a fost practicat si a luat nastere, insemnand “relief-inalt”. Acesta este o tehnica a sculpturii, ele fiind patru la numar (basorelief, altorelief, mezorelief si ronde-bosse), care se afla in relief fata de baza, planul de care este atasat, aplicat (daca vorbim despre modelarea in lut). Se realizeaza prin aplicare (argila) sau cioplit daca este folosit lemnul, piatra sau marmura.

Altorelieful este caracteristic in mare masura sculpturii arhitecturale si de monument, acest stil a fost bine dezvoltat in perioada Greciei Antice.
Tehnica a fost folosita de artistii cioplitori in toate perioadele artistice, medievala, gotica, dar apogeul a fost atins in timpul perioadei renascentiste secolele XIV-XVII. Cel mai bun exemplu si unul dintre cele mai cunoscute monumente decorate cu sculpturi in tehnica altoreliefului este Parthenonul, care a fost ridicat in cinstea zeilor pe muntele Acropole. Printre varietatea decoratiunilor se intalnesc sculpturi altorelief ce descriu diverse scene bataliste mitice ale atenienilor contra centaurilor, amazoanelor etc.

Arta sculpturala, din perioada de apogeu a renasterii din Italia, a capatat amploare datorita sustinerii oferite de catre familiile instarite, care investeau in acest demers si promovau arta cioplitului in piatra si sculptorii de curti. Au fost puse bazele scolilor de arta unde sculptura se studia si avea un rol important.

In sculpturile lui Michelangelo regasim multe lucrari in tehnica altoreliefului, celebre fiind personajele (sclavii) surprinsi in diverse ipostaze dinamice, ciopliti in marmura, calcar, ce par a iesi din blocul de marmura.

In zona arhitecturii regasim decoratiuni in tehnica altoreliefului in special pe importantele monumente de mari dimensiuni cum ar fi: Arcul de triumf sau pe Frontoanele si Metopele templelor grecesti. Celebre exemple sunt si in Roma, coloana lui Marcus. In Grecia antica a fost realizat altarul lui Zeus. Toate acestea astazi sunt considerate capodopere si sunt reprezentative pentru tehnica altoreliefului.

Astazi putini artisti sculptori se implica in realizarea acestei tehnici sculpturale, rezumandu-se la realizarea monumentelor publice de diferite dimensiuni sau la studiul individual, independent. In arta moderna aceasta tehnica altoreliefului este mai putin folosita, dar se studiaza in cadrele organizate ale institutiilor de invatamant cu profil artistic-vocational.