Au inceput inscrierile pentru anul scolar 2017-2018. Clic aici.

Pierro della Francesca

September 19, 2013

PIERRO DELLA FRANCESCA (Pietro dei Franceschi, 1420/16/10 – 12 octombrie 1492) este una dintre cele mai marcante figuri ale Quattrocento-ului italian, fiind o personalitate multilaterala, pictor, matematician, teoretician.

BIOGRAFIE

A facut soc, opera sa fiind foarte originala, dar avand si o mare influenta asupra contemporanilor sai.

Din pacate, dupa secolul al XVI-lea a fost dat uitarii, lucrarile sale fiind apreciate la justa lor valoare abia prin redescoperirea sa in secolul XX.

In formarea sa, Pierro della Francesca a fost la randul sau influentat de Domenico Veneziano, de la care invata problemele de culoare si lumina si de pictorii flamanzi (cel mai probabil a avut un contact direct cu pictorul Justus din Gand, care la 1475 se pare ca s-a aflat la Urbino).

De la ei se pare ca a preluat tehnica uleiului.

Doar ca, adept al tehnicii frescei, Della Francesca nu are curajul sa renunte total la culorile de apa, folosind o tehnica combinata de tempera peste care aplica un strat de glasiu.

Foarte cultivat, a avut doua mari pasiuni in viata, una dintre ele a fost pictura (despre care a scris o serie de lucrari si pe care a practicat-o pana aproape de sfarsitul vietii), iar cealalta matematica, in ultimii 20 de ani din viata dedicandu-i-se in intregime (scrie de asemenea o serie de tratate de geometrie).

In fapt, studiul matematicii i-a influentat aplicarea problemelor de compozitie, perspectiva sau exprimarea volumelor.

In acelasi timp, l-a indepartat de spiritul religios, permitandu-i ridicarea in planul abstractizarii si cunoasterii intelectuale.

Ca urmare, efectul direct al studiului matematicii a fost preocuparea sa pentru redarea miscarii, luminii sau aspectelor concrete ale obiectelor si fiintelor, interesul sau manifestandu-se mai putin pentru redarea sentimentelor personajelor.

Acestea, de cele mai multe ori cu fete imobile, devin simbolul demnitatii umane, omul capatand constiinta propriilor sale esente. Ele sunt monumentale, sculpturale si pline de demnitate.

Foloseste culori luminoase si vii, bazandu-se pe diferentierile cromatice pentru a sugera adancimea.

Astfel, in primele planuri foloseste culori saturate, pentru ca in cele secundare sa alterneze culorile saturate cu cele diluate sau sa foloseasca contrastul cald – rece.

In acelasi timp, prin dozarea diferentiata a intensitatilor valorice a culorilor, pictorul obtine redarea si calitatea speciala a atmoseferei prin care sugereaza unitatea spatiala.

In raport direct cu cromatica, problemele de lumina l-au preocupat de asemenea in mare masura. Desi, in aproape toate lucrarile sale foloseste lumina naturala uniforma, fara umbre purtate, el incearca si clar – obscurul.

Este printre primii pictori care realizeaza o scena nocturna, “Visul lui Constantin”, in care iluminarea artificiala a lucrarii determina aparitia contrastului de lumina-umbra.

Sursele de lumina sunt exterioare, prin iluminarea principalelor centre de interes el pune in valoare amanuntele si detaliile ce-l intereseaza.

Compozitiile sale cu teme exclusiv religioase, sunt matematic construite, rigoarea manifestandu-se in claritatea si detasarea planurilor si folosirea atat a perspectivei liniare, geometrice (prin popularea scenelor cu elemente de arhitectura sau constructii vazute in perspectiva), cat si a celei aeriene.

Folosindu-se de rapoartele muzicale, della Francesca isi alege linii directoare principale, amplasandu-si personajele sau obiectele, mai ales pe verticale si orizontale. De aceea, compozitiile sale sunt statice, linistite, doar rareori incercand sa exprime dinamismul prin folosirea oblicelor sau diagonalelor.

Ca si alti pictori ai secolului XV-lea, foloseste adeseori unghiuri de vedere diferite in aceeasi lucrare, de sus in jos pentru planurile secunde sau mai indepartate, obtinand un peisaj panoramat ce se intinde pana la mari departari sau de jos in sus pentru planurile mai apropiate.

Aceasta dubla perspectiva sau perspectiva binoculara este savant folosita mai ales in cazul frescelor ce decoreaza peretii palatelor sau bisericilor, caci pictorul are un deosebit simt al regulilor ce guverneaza picturile murale.

El urmareste reguli foarte stricte pentru a obtine aspecte monumentale si tine mereu cont de pozitia privitorului in raport cu cadrul arhitectonic decorat cu fresca.

Scenele de sus se desfasoara in spatiul de deasupra capetelor privitorului.

Compozitiile au un caracter narativ, povestirea facandu-se in secvente importante ale legendei, fara amanunte de prisos.

Frecvente in ansamblurile murale, secventele legendei sunt cuprinse uneori in acelasi cadru, fiind despartite doar prin elemente de arhitectura (coloane, arcade, etc – de exemplu, ca in cazul “Biciuirii lui Iisus”, “Buna Vestire” sau “Regina din Saba la Regele Solomon”).

Dintre cele mai importante lucrari se numara:

FRESCE

  • de la Capela din manastirea Campo Santo din Monterchi (“Sfanta Nascatoare”)’
  • din Palazzo Ducale din Urbino (“Biciuirea lui Iisus”)
  • din Palazzo Comunale din cadrul manastirii Borgo San Sepolcro (“Invierea lui Iisus”)
  • frescele pentru corul bisericii San Francesco din Arezzo (cu “Moartea lui Adam”, “Legenda adevaratei cruci” si “Victoria lui Constantin asupra lui Maxentiu”),

PALA

  • Montefeltro pentru biserica San Bernardino de langa Urbino (cu “Fecioara inconjurata de spini”)

TABLOURI DE ALTAR

  • “Botezul lui Iisus” pentru staretia manastirii Borgo San Sepolcro

Etichete: , , , , ,

Intrebari, pareri, etc.

Istoria Artei (35 / 37)


PICASSO, PABLO (25 octombrie 1881 - 8 aprilie 1973) este un pictor de origine spaniola, considerat geniul secolului in care a trait. Nu exista nici o indoiala ca arta lui Picasso, atat in ce priveste ...