Lutul este o argila cu o mai mare plasticitate decat pamantul normal, avand o anumita cantitate de apa si nisip in compozitie, dar acesta in contact cu aerul incepe procesul de eliminare a apei prin uscare, uscandu-se treptat de la: partea cea mai subtire la partea cea mai groasa, iar daca avem un vas acesta se v-a usca de la buza vasului coborand spre baza acestuia.

Atunci cand incepem sa modelam, lutul trebuie sa fie moale, plastic, ca sa se poata modela usor cu acesta. Daca lutul incepe sa devina tare pe parcursul lucrului, trebuie sa punem apa peste el, dar nu foarte multa deoarece incepe sa devina mult prea moale, ca un noroi. Cel mai indicat atunci cand lucram cu materiale pentru modelaj precum: lutul, kera-plast, aluatul, sau ori ce tip de material, pe toata perioada modelarii, materialul sa fie tinut intr-o punga, bucata de plastic si acoperit. De altfel si lucrarea modelata in lut trebuie acoperita o perioada, pentru a nu tensiona brusc la contactul cu aerul sau la deformarile suferite datorita temperaturilor.

De cele mai multe ori, in timpul modelajului in lut bucatile mici de lut (ramasitele) raman pe suportul de lucru, intarindu-se cel mai repede. De aceea trebuie sa verificam mereu daca avem mici bucati pe masa, pentru a nu risipi materialul de lucru. Daca avem multe bucati mici intarite, atunci le strangem intr-un recipient de plastic si le stropim cu apa. Lutul uscat, tare, in contact cu apa se inmoaie, devenind plastic si bun de modelat inca o data. Este valabil si pentru cantitatile mai mari de lut uscat sau pentru lucrarile nu foarte reusite, acestea se sparg marunt si li se adauga apa.

Trebuie mentionat ca lutul, isi pierde din plasticitate odata cu repetarea procesului de udare si refolosire. Dupa finalizarea oricarei lucrari din lut, aceasta trebuie lasata la uscat intr-un spatiu cu temperatura controlata (temperatura camerei). Este indicat ca lucrarea sa fie mutata din cand in cand pentru a nu tensiona baza acesteia cel mai indicat fiind pe un suport din ipsos sau pe un ziar.

Lutul are calitati remarcabile, de la plasticitate, pana la rezistenta sa dupa ardere, atunci cand devine ciob ceramic.

Sa nu uitam insa ca lutul este un material reciclabil iar acesta se poate refolosi pe termen lung in realizarea obiectelor, animalelor preferate, prin modelare, punandu-ne la provocare abilitatile creative.

Cu totii avem o mare satisfactie atunci cand reusim sa finalizam un modelaj fie ca este in lut, plastilina sau kera-plast, mai ales daca lucrarea a iesit exact asa cum ne-am propus in schita inainte de a incepe.

Pentru a avea o satisfactie dubla si pentru a nu fi dezamagiti datorita unor mici pasi omisi in a pastra cu grija lucrarea finalizata, trebuie sa cunoastem cateva mici secrete despre lut.

Asa cum bine stim, lutul, are o plasticitate mai mare decat celalalte tipuri de pamanturi pe care le gasim in scoarta terestra, putand fi modelat cu mare usurinta.

Procesul de uscare incepe inca din timpul modelarii, cand adesea lasam lucrarea descoperita, cand facem o pauza lunga de lucru. Crapaturile, fisurile sau deformarile obiectelor se datoreaza acestui fapt. Lutul, in contact cu aerul sau expus la o temperatura prea inalta sau prea joasa risca unele tensionari, fisurand bucati din lucrare. Este indicat sa lasam lucrarea in prima zi la temperatura camerei si acoperita partial deasupra, cu o bucata de hartie.

Suportul de lucru, (blatul unde este pornita lucrarea) este si el un factor important in procesul de uscare corecta a lucrarii din lut. Acesta trebuie sa aibe suprafata unde este asezata lucrarea dreapta, orizontal. Cel mai indicat este sa folosim un suport din ipsos (blat), deoarece ipsosul prin proprietatile sale absoarbe apa din lut si ajuta baza obiectului sa contracte fara fisuri. Daca nu avem o planseta din ipsos, se poate folosi un suport din lemn sau rigips dar care trebuie acoperita cu o bucata de ziar. Ziarul, este mai eficient decat o hartie normala deoarece hartia se increteste, fisurand baza lucrarii (ex: baza unui vas) atunci cand contracta in timpul uscarii.

Pentru a grabi timpul de uscare, se poate lasa obiectul pe un raft, pe ultimul nivel, deoarece temperatura este mai calda si sporeste uscarea materialului.

Un aspect foarte important din procesul de uscare a unui obiect modelat in lut este acela de a fi miscat, mutat din locul unde a fost asezat initial, si mutat de pe o zi pe alta din loc in loc pe suprafata blatului din ipsos. Acest secret micsoreaza garantat riscul fisurilor.

Exista posibilitatea ca obiectul modelat din lut sa devina obiect ceramic, fiind necesara un tip de ardere intr-un cuptor ceramic special si la o temperatura de 960 grade. Pentru ca obiectul modelat sa fie pregatit pentru a deveni ceramica, trebuie sa tinem cont de procesul de uscare a lutului pentru a nu avea un esec in timpul arderii datorat nerespectarii timpului de uscare al lucrarii.

Lemnul a fost din totdeauna principalul material folosit in construirea caselor si la confectionarea uneltelor gospodaresti. Mesterii populari nu erau doar simpli cioplitori in lemn, ei dobandeau calitati avand un simt artistic si o buna indemanare. Cu un simt al proportiilor bine echilibrat, cioplitorii in lemn realizau lucrari de dificultati diverse cum ar fi: scaune, dulapuri, lazi de zestre, culmi de pat, cruci etc. Toate acestea erau decorate cu ajutorul daltilor si a cutitelor, cu diverse simboluri traditionale inspirate din natura si stilizate sau prin elemente zoomorfe si vegetale.

Confectionarea lor presupunea o specializare temeinica, transmisa din generatie in generatie uneori folosind unelte simple ca securea, ferastraul, tesla, scoaba, cutitul sau compasul. In constructia caselor materialul de constructie era aproape in exclusivitate lemnul, folosit sub forma barnelor lungi suprapuse orizontal. In decursul timpului au intervenit diferentieri legate de tehnica de prelucrare a lemnului. Vechile constructii erau facute din barne rotunde, cele noi sunt construite din barne cioplite cu patru planuri drepte.

Decorul fiind foarte important in impodobirea caselor, acestuia i s-a oferit un mare interes artistic. Cea mai raspandita tehnica a cioplirii in lemn a fost cea a reliefului, daltuite in lemn elemente principale puternic reliefate au fost ramele usilor, ferestrelor si portile mari din lemn. Din lemn sunt executate artistic si majoritatea obiectelor folosite cu ocazia unor sarbatori sau ceremonii cum ar fi prescurnicere sau pecetare, adevarate sculpturi in miniatura, utilizate la imprimarea pe painea speciala pentru biserica.

De asemenea, se cioplesc cruci cu o simbolistica speciala dar, incadrate perfect stilului arhitecturii traditionale. Crucile de morminte au ca ornamente, pe langa crestaturi in forma de dinte de lup, si celebrele franghii dispuse pe bratele crucii, sau ca un colac marcand centrul de imbinare al bratelor.

Simboluri

Funia rasucita – reprezinta infinitul, necuprinsul, dar si legatura dintre cer si pamant. Soarele – simbolul Dumnezeirii este “datator de viata”. El vede tot, stie tot si mai presus de toate, stie adevarul

Discul solar – cultul soarelui nu lipseste de pe nici o poarta, nici de pe leagan, ori de pe lada de zestre si alte obiecte de trebuinta.

Arborele vietii – simbolizeaza viata vesnica, tineretea fara batranete.

Figurile antropomorfe – sculptate in stalpii portilor aveau rolul de a proteja casa, gospodaria de fortele raului.

Toate aceste simboluri fie ca sunt cioplite pe lingurile de lemn, pe lazile de zestre, pe scaune sau pe mese, sunt dovezi ale mostenirii unui popor dornic de frumos.

Amfora este un tip de vas ceramic antic, cu diverse proportii si volume interioare, care au servit drept recipient de depozitare sau de transport. Aceste vase au fost unele dintre primele vase din ceramica greaca, definindu-se prin: corpul alungit bombat la mijloc, gatul alungit si ingust si doua manere laterale prinse de buza vasului si corpul acestora. Amforele au fost realizate in scopul utilitarului dar si esteticului, unele vase fiind decorate specific pentru a fi daruite ca si premii in unele competitii olimpice, dar asta mai tarziu.

Au existat doua tipuri de amfore: cel cu gatul subtire prins de corpul alungit, si cel unde cele doua componente, corpul si gatul realizau un intreg fiind conturate de o linie continua.

Aceste vase, pe langa utilitar, aveau functia recipientului de masurare, toate vasele avand volumele interioare precise. Amforele au fost realizate din argila, cu ajutorul rotii olarului, prima data ridicandu-se corpul, ca apoi dupa uscarea partiala sa fie atasat gatul subtire.

Interiorul amforelor era tratat cu o rasina speciala ce nu permitea lichidelor sa patrunda in peretii vaselor ceramice. Vasele de tip amfora, inca tin timpul modelarii, erau notate cu timbre (stampile) speciale cu datele de productie, serii, numele atelierelor de creatie, greutatea si volumul acestora.

Amfore au fost răspândite în întreaga lume antică mediteraneană, fiind folosite de vechii greci și romani ca mijlocul principal pentru transportul și depozitarea de struguri, ulei de măsline, vin, ulei, masline, cereale, pește și alte mărfuri. Din secolul al VII-lea, containere din lemn și piele au inceput sa înlocuiasca amforele ceramice. Pe langa amforele grosiere utilizate pentru depozitare și transport, de înaltă calitate, au existat o categorie aparte de amfore ce au fost produse în Grecia antică, în număr semnificativ pentru o varietate de scopuri sociale și ceremoniale.

Cele mai impresionante si apreciate amfore au fost cele din Grecia Antica, acestea erau pictate cu siluete atletice ori cu scene mitologice, fiind decorate printr-o gama cromatica restransa formata din rosu si negru.

Amforele au reprezentat o grupa de vase de mari dimensiuni si care au fost utilizate pentru depozitarea si transportul lichidelor si marfurilor in Grecia si Orientul Mijlociu.

Prezenţa la gurile Dunarii a amforelor de mari dimensiuni ilustrează traseul şi circulaţia unor mărfuri între centrele de la Marea Neagră în sec. XIII-XIV pe teritoriul Romaniei.

Decorul chinez este de cele mai multe ori simbolic si cu dublu inteles. Semnele si scrierile intalnite pe suprafetele vaselor fac trimiteri la: longevitate, bogatie, liniste etc. Aceste scrieri sunt reprezentate cu ajutorul desenelor reprezentand animale precum: broasca testoasa, barza.

Sunt intalnite si ramurile de natura vegetaliera precum bambusul. Toate acestea denota simboluri ale longevitatii. Lunile anului si anotimpurile sunt reprezentate prin diferite flori si plante. Simbolul balaurului în general este reprezentat ca o creatură blândă și benefică. Cele mai multe dintre aceste simboluri au fost folosite în decorarea ceramicii, înainte de dinastia Ming (timp de 276 ani (1368 – 1644 ).

Obiecte de ceramică din China arată o dezvoltare continuă, deoarece industria ceramicii este una dintre cele mai importante forme de artă chineză. China este bogat înzestrată cu materiile prime necesare pentru fabricarea ceramicii. Primele tipuri de ceramică au fost făcute în timpul epocii paleolitice. Ceramica chineza variaza de la forme, inscriptii utilitare pana la decorul bogat, specific cu simboluri si desene aplicate specifice artei chineze. Materialul principal folosit a fost portelanul, acesta variind de la culori, transparente, fiind descoperit si folosit prima data in China. O mare parte din ceramica chinezeasca se clasifica in diferite tipuri de vesela colorata si in obiecte decorative.

Ceramica are o tradiție de mai multe mii de ani, dar ea a devenit cu adevărat o artă originală și vitală de-a lungul erei Tang (618-906 d.Hr.) in China. In aceasta perioada au apărut multe forme noi acoperite cu glazuri care le transformau mult înfățișarea inițială. La începutul perioadei Tang, chinezii au descoperit metoda de producere a porțelanului, subțire, dur, neted, de un alb pur și translucid, el a devenit de neegalat prin eleganța sa.

Astazi China este cel mai important exportator de obiecte ceramice din portelanuri decorate, fiind recunoscuta inca din secolul al VII- lea. Cele mai cunoscute si intalnite sunt obiectele utilitare decorate cu albastru pe obiectul alb din portelan.

In artele plastice adesea intalnim cuvantul “zoomorf“, ca termen de specialitate, acesta facand trimitere la ornamente decorative. Este definit ca: zoo- animal si morf-forma (forme ale animalelor).

Sculpturile zoomorfe au fost destul de numeroase pe teritoriul Romaniei, acestea reprezentand mai ales cornutele dar si alte statuete de mici dimensiuni. Mai in toate culturile au fost descoperite obiecte artistice decorative, dar mai ales in cultura Precucuteni unde au fost gasite animale modelate din lut cu decoratiuni formate din siruri de puncte-gaurele pe corp, unele statuete avand gatul mai lung si diverse modele incizate care redau si materialitatea. De cele mai multe ori modelajul nu era unul precis, dar modelatorul reusea sa dea caracterul dorit la reprezentarea animalelor (oi sau berbeci). Din studiul modelarii, nu au lipsit nici animalele salbatice ca de exemplu: soimii, fiind reprezentati in zbor urmarind prada, sau porumbeii (care puteau fi de altfel si pui de gaina). Tinand seama de dimensiunile modeste ale acestor figurine, talentul modelatorilor este evident mai ales atunci cand surprindem miscarea a cate unui animal, sau cand putem recunoaste specia reprezentata.

Ceramica Precucuteniana a avut un domeniu de activitate incadrat in zona ornamentelor cu decoratiuni antropomorfe si zoomorfe, precum si vasele in forma umana si animala. Ornamentele aplicate de tip “toarta” au forma de capete de cornute, foarte bine reprezentate prin expresivitatea modelajului. Reprezentarea chipului omenesc in relief, foarte rara de altfel, constituie un alt element de integrare in repertoriul ornamenticii.

Modelele chipului omenesc au fost redate prin schematizarea formelor dar acestea au putut fi recunoscute prin sugerarea sprancenelor reliefate si arcuite imbinate la radacina nasului in care se continuau, ochii redati fie printr-o pastila in relief, fie printr-o crestatura orizontala. Cateva trasaturi dar suficiente pentru o schita corecta a chipului omenesc. Figurile umane au fost realizate fie vazute cu spatele, fie cu fata, capul rotund, mainile intinse, corpul plin cu solduri arcuite, iar picioarele unite. Acest tip de figurine erau realizate in tehnica reliefului si aplicate pe suprafetele vaselor ceramice.

Sculptura zoomorfa din cultura Precucuteniana a fost in mare parte reprezentata prin mici figurine foarte atent modelate si aplicate pe suprafetele vaselor ceramice.

Sculptura de mici dimensiuni joaca un rol important in manifestarea artistica tactila tridimensionala, avand un camp vast de inspiratie dar poate cu o oarecare dificultate in realizarea sa excluzand categoric materialul prim de reprezentare, acesta putand fi clasic sau inedit.

O sculptura nu tine cont de dimensiune, indiferent daca aceasta este de marime mare sau mica. Plasticitatea obiectului, spatialitatea, volumetria, semnificatia, simbolistica, mesajul formei sunt unele din criteriile care partajeaza obiectul sculptural sau ii anuleaza intrebuintarea. Sculptura de dimensiune mica uneori poate fi chiar mai greu de realizat si poate fi mult mai apreciata decat o sculptura monumentala. Sculptura mica poate fi reprezentata chiar printr-o macheta a proiectului de mari dimensiuni sau poate fi intocmai dorinta modelatorului de reprezentare la scara mica, prin volumetrii de mici dimensiuni.

In sculptura secolului al XIl-lea, gustul si dorinta pentru ornamentatia rafinata s-a resimtit, iar acesta fapt a dat efecte atat de izbutite in miniaturi, fiind simtit in sculptura, intr-o maniera eleganta si complexa a motivelor, dedicandu-se grija si atentie mai mare fata de executie.

In arta moderna, materialele precum bronzul, marmura, lemnul, ceramica, se regasesc in dorintele artistilor contemporani de exprimare, in lucrarile figurative sau abstracte, cu diferite conotatii de natura simbolista sau a cultului.

Modelajul este o activitate creativa de relaxare, care iti dezvolta abilitatile creatoare. Prin modelaj noi putem reprezenta un obiect bi sau tridimensional cu ajutorul mainilor su cel al instrumentelor pentru modelaj (ebosoare) sau putem reproduce anumite imagini sau diverse obiecte.

Materiale

Materialele in care se poate modela sunt:

• Lutul
• Plastilina
• Kera-Plast
• Fimo
• Aluatul din faina

Se mai poate modela si in materiale precum: sarma, ceara, hartia etc, dar necesita o mai mare experienta si ustensile adecvate.

Cea mai simpla tehnica este aceea de a modela direct in material cu ajutorul mainilor. Acest tip de modelaj iti ofera posibilitatea de a fi spontan si personal. Atunci cand dorim sa realizam un obiect mai complex cum ar fi: un vas, o cutie sau un bassorelief, sunt necesare cateva cunostinte asupra tehnicilor de lucru.

Tehnici

Tehnica serpisorilor din lut aceasta tehnica este una descoperita inca din timpul neoliticului si este cea prin care au fost realizate vasele ceramice. Tehnica presupune ridicarea doar cu mainile a formelor verticale (vase, boluri etc) prin lipirea serpisorilor din lut suprapusi si cu ajutorul barbotinei ( un amestec de lut si apa).

Tehnica colajului ceramic prin lipire, cu ajutorul blaturilor din lut: aceasta tehnica presupune realizarea unor placi din lut, intinse prin presare, ca apoi sa fie lipite intre ele pe margini cu ajutorul lipiciului (barbotina din lut si apa), astfel creand un nivel de inaltime dorit.

Tehnica modelarii dintr-o singura bucata de lut: tehnica aceasta presupune realizarea unui obiect (pasare, animal) dintr-o singura bucata de argila sau material plastic, modeland cu mainile si tragand din forma mare, mici forme pe care le modelam pana devin volume. Astfel din bucata mare de lut, vom realiza un obiect complex cu multe componente doar cu ajutorul mainilor, modeland partile componente dintr-un intreg.

Tehnica inlaturarii sau scobirii in lut: cu ajutorul debosoarelor (instrumente pentru modelaj) putem sapa in lutul moale unde avem anumite grosimi foarte mari, pentru a subtia stratul de lut sau putem scobi in interiorul unei sfere pana devine goala in interior.

Tehnica traforului: traforul a fost foarte mult folosit in arhitectura fiind realizat in piatra, marmura, lemn sau metal. Aceasta tehnica presupune decuparea unor modele stabilite in prealabil alternand jocul de spatiu plin si spatiu gol. In ceramica, tehnica traforului este raspandita, aceasta creand un decor spectaculos.

Tehnica modelajului aplicat: se poate modela un relief subtire iar apoi dupa multiplicarea acestuia se aplica pe suprafete dorite.

Fie ca vorbim de un modelaj liber sau cu ajutorul instrumentelor cel mai important este sa gasim noi insine propriul nostru stil si solutia de lucru. Arta modelajul trebuie sa ramana in primul rand o pasiune care sa vina din dorinta de exprimare prin arta.

Sculptura gotica se regaseste in mare masura pe fatadele bisericilor si este reprezentata prin statui-coloane imaginand siluete de regi si profeti cu aspect imobil, fete austere, trupuri fara solduri si umeri.

La inceputul secolului XIII, sculptura se anima, figurile sunt juvenile, vestimentele au falduri ample. Elementele caracteristice ale stilului gotic sunt: bolta pe ogive, arcul butant (sprijinind in exteriorul edificiului presiunea laterala a peretilor) si un tip de ornamentatie cu totul nou, care nu se mai supune unei traditii.

Spre deosebire de stilul romanic, în care personajele erau stilizate, abstractizate, create din forme unghiulare, cu aparență expresionistă, în sculptura perioadei gotice secolul al XII-lea până în secolul al XV-lea se revine la formele naturale, se studiază mai bine vestimentația și formele anatomice, sculptura capătă animație, figurile sunt copilaresti, vestimentatia bogata in falduri ample iar drapajele căzând în mod natural.

Atitudinile sunt mai autentice, fizionomiile au expresii studiate care denotă o analiză psihologică.

Perioada gotica a fost foarte bine reprezentata prin catedrale si biserici importante din perioada medievala, începând cu secolul XII-lea si încheind cu anii 1500.

Exemple reprezentative ale stilului gotic arhitectural

Catedrala Notre-Dame din Paris – a fost construita intre 1163- 1245. Este un monument al arhitecturii gotice. Reprezentative pentru aceasta perioada sunt vitraliile si rozetele.

Catedrala din Reims – a fost construita in secolele XIII-XIV, aceasta are o lungime de 138 m si este vestita prin decorul ei sculptural, cu cea mai impunatoare fatada principala din toata arta gotica.

Biserici in stilul gotic tarziu de proportii mai mici si de o valoare artistica mai redusa, intalnim si in Transilvania in judetul Brasov – Biserica Neagra.

Cele mai multe catedrale gotice sunt asemanate cu “Bibliile cioplite in piatra” deoarece personajele par sa ilustreze, subiecte inspirate din Biblie. Majoritatea lucrarilor nu sunt semnate iar acestea infatiseaza semnificatiile morale ale religiei si bisericii.

Vitraliile – sunt elemente marcante ale catedralelor gotice. Acestea sunt alcatuite din parti de sticla colorata si fixate int-o retea de plumb. Vitraliile reprezinta motive decorative sau figuri umane care compun scene religioase, iar tonurile folosite sunt vii si stralucitoare.

Temele vitraliilor au avut ca inspiratie ca si in sculptura, subiecte biblice si scene din viata contemporana.

Porţelanul chinezesc a atins cel mai înalt nivel de calificare şi perfecţionare in timpul dinastiei Shang 960-1279. La fabricarea porţelanului în acea vreme au fost angajaţi sute de mii de oameni. Au fost implicati lucrători speciali care spălau lutul, în timp ce alţii se ocupau cu menţinerea temperaturii în cuptor. Intr-un cuptor din acea perioadă găsit de arheologi, încăpeau 25 000 de produse din porţelan. El se afla pe panta unui deal. Unele cuptoare se foloseau pentru arderea lemnului, altele pentru arderea cărbunelui.

Portelanul a suferit schimbari de-a lungul perioadelor istorice odata cu schimbarile imparatilor.

In perioada dinastiei Shang, care a durat aproape 600 de ani, formele produselor au fost simple şi calme. Cu timpul tehnologia de producere a bronzului a avansat dand nastere la procesul de unificare a bronzului cu materialul ceramic, din care se producea portelanul (caolinul). De asemene foarte importanta a fost si producerea smalturilor care ofereau o gama larga de nuante. O contributie importanta adusa de dinastia Shang este utilizarea bronzului in arta.

In perioada dinastiei Ming (1369-1644) la realizarea obiectelor de portelan au fost folosite tehnici decorative din perioada Shang. A fost adaugat un tip de relief usor pe portelanul subtire si foarte delicat. Peretii subtiri aproape transparenti si proportiile fine ale obiectelor erau principalele realizari in perioada Ming. Din portelan au fost realizate: farfurii, cupe, bibelouri sau instrumente muzicale.

În timpul dinastiei Yuan, industria porţelanului şi-a continuat o dezvoltare rapidă. Porţelanul albastru şi alb, care apăruse în dinastiile Tang şi Song, a ajuns la maturitate.

Dinastia Song, a fost cea mai importană în istoria porţelanului chinezesc aceasta a adus prosperitate în producţia şi aprecierea porţelanului.
Secretul de fabricare a portelanului a fost pazit de vizitatorii Europei chiar si in secolul al XIV-lea. Produsele din portelan fiind rar intalnite, acestea erau doar sub forma cadourilor dedicate regilor.