Au inceput inscrierile pentru anul scolar 2017-2018. Clic aici.

Articole cu eticheta ‘ceramica’

Arta Modelajului, Ceramicii si Originile acestora

Arta modelajului si a olaritului dateaza inca din preistorie.

Istoricii le plaseaza in timp chiar in prima jumatate a mezoliticului, numita si Epoca de mijloc a pietrei sau Epipaleoliticul  (anii 10.000-5.000 I.Hr ). Aceasta este si perioada de retragere si disparitie a glaciatiunii, precum si perioada de variatiuni climatice care au condus la  schimbarea faunei si solurilor.

Cand vorbim de Ceramica, ne ducem cu gandul la Lut, iar omul preistoric observand ca o urma de copita lasata de un animal intr-o zona argiloasa poate sa retina apa de ploaie mai multe zile la rand, a realizat cat este de benefic acel pamant(Argila) iar aceasta concluzie i-ar fi sugerat un start in confectionarea unor obiecte, recipiente din lutut moale observandu-i si plasticitatea acestuia.

La inceput s-au limitat la confectionarea vaselor dupa propria imaginatie, primitiv, grosolan fara o forma concreta. In timp au deprins diverse tehnici de ridicare la mana care au valorificat obiectele si materia prima.

In timp, evoluand, oamenii au descoperit ca lutul poate fi benefic in constructii, asa au inceput sa confectioneze caramizi din lut.  Avand o buna plasticitate putea fi modelat intr-o forma regulata, iar in amestec cu alte materiale isi puteau construi case eliminand munca cioplirii in piatra. Descoperind aceasta caracteristica, plasticitatea, oamenii au confectionat vase, figurine si podoabe.

Pe baza vestigiilor s-a descoperit cel mai vechi centru de modelaj ceramic, ce se presupune a fi in Asia Occidentala si  incepand cu mileniul al VI-lea i.Hr raspandindu-se si in Europa.

Pe langa plasticitatea ridicata  are si particularitati cum ar fi culoarea, care poate sa difere de la gri, maro, rosiatic pana la galben, ocru in functie de locul de extractie si adancimea acestuia.

Lutul in contact cu aerul se usuca, dar se poate uda si refolosi, dar odata cu acestea isi pierde din plasticitate. Pentru o mai buna plastictate, in trecut, lutul era lasat sa inghete in timpul iernii iar apoi dupa dezgetare era combinat cu apa si calcat cu picioarele intr-o groapa sapata in pamant pentru a-l amesteca.

Astazi lutul este  folosit in modelarea obiectelor artistice ceramice si sculpturale, fabricarea materialelor in domeniul constructiilor, sobelor etc.

Lutul a fost gasit benefic consumat intr-o anumita cantitate si in medicina umana.

Cum se pastreaza lutul moale

Lutul este o argila cu o mai mare plasticitate decat pamantul normal, avand o anumita cantitate de apa si nisip in compozitie, dar acesta in contact cu aerul incepe procesul de eliminare a apei prin uscare, uscandu-se treptat de la: partea cea mai subtire la partea cea mai groasa, iar daca avem un vas acesta se v-a usca de la buza vasului coborand spre baza acestuia.

Atunci cand incepem sa modelam, lutul trebuie sa fie moale, plastic, ca sa se poata modela usor cu acesta. Daca lutul incepe sa devina tare pe parcursul lucrului, trebuie sa punem apa peste el, dar nu foarte multa deoarece incepe sa devina mult prea moale, ca un noroi. Cel mai indicat atunci cand lucram cu materiale pentru modelaj precum: lutul, kera-plast, aluatul, sau ori ce tip de material, pe toata perioada modelarii, materialul sa fie tinut intr-o punga, bucata de plastic si acoperit. De altfel si lucrarea modelata in lut trebuie acoperita o perioada, pentru a nu tensiona brusc la contactul cu aerul sau la deformarile suferite datorita temperaturilor.

De cele mai multe ori, in timpul modelajului in lut bucatile mici de lut (ramasitele) raman pe suportul de lucru, intarindu-se cel mai repede. De aceea trebuie sa verificam mereu daca avem mici bucati pe masa, pentru a nu risipi materialul de lucru. Daca avem multe bucati mici intarite, atunci le strangem intr-un recipient de plastic si le stropim cu apa. Lutul uscat, tare, in contact cu apa se inmoaie, devenind plastic si bun de modelat inca o data. Este valabil si pentru cantitatile mai mari de lut uscat sau pentru lucrarile nu foarte reusite, acestea se sparg marunt si li se adauga apa.

Trebuie mentionat ca lutul, isi pierde din plasticitate odata cu repetarea procesului de udare si refolosire. Dupa finalizarea oricarei lucrari din lut, aceasta trebuie lasata la uscat intr-un spatiu cu temperatura controlata (temperatura camerei). Este indicat ca lucrarea sa fie mutata din cand in cand pentru a nu tensiona baza acesteia cel mai indicat fiind pe un suport din ipsos sau pe un ziar.

Lutul are calitati remarcabile, de la plasticitate, pana la rezistenta sa dupa ardere, atunci cand devine ciob ceramic.

Sa nu uitam insa ca lutul este un material reciclabil iar acesta se poate refolosi pe termen lung in realizarea obiectelor, animalelor preferate, prin modelare, punandu-ne la provocare abilitatile creative.

Cum pastram corect o lucrare in lut dupa finalizare

Cu totii avem o mare satisfactie atunci cand reusim sa finalizam un modelaj fie ca este in lut, plastilina sau kera-plast, mai ales daca lucrarea a iesit exact asa cum ne-am propus in schita inainte de a incepe.

Pentru a avea o satisfactie dubla si pentru a nu fi dezamagiti datorita unor mici pasi omisi in a pastra cu grija lucrarea finalizata, trebuie sa cunoastem cateva mici secrete despre lut.

Asa cum bine stim, lutul, are o plasticitate mai mare decat celalalte tipuri de pamanturi pe care le gasim in scoarta terestra, putand fi modelat cu mare usurinta.

Procesul de uscare incepe inca din timpul modelarii, cand adesea lasam lucrarea descoperita, cand facem o pauza lunga de lucru. Crapaturile, fisurile sau deformarile obiectelor se datoreaza acestui fapt. Lutul, in contact cu aerul sau expus la o temperatura prea inalta sau prea joasa risca unele tensionari, fisurand bucati din lucrare. Este indicat sa lasam lucrarea in prima zi la temperatura camerei si acoperita partial deasupra, cu o bucata de hartie.

Suportul de lucru, (blatul unde este pornita lucrarea) este si el un factor important in procesul de uscare corecta a lucrarii din lut. Acesta trebuie sa aibe suprafata unde este asezata lucrarea dreapta, orizontal. Cel mai indicat este sa folosim un suport din ipsos (blat), deoarece ipsosul prin proprietatile sale absoarbe apa din lut si ajuta baza obiectului sa contracte fara fisuri. Daca nu avem o planseta din ipsos, se poate folosi un suport din lemn sau rigips dar care trebuie acoperita cu o bucata de ziar. Ziarul, este mai eficient decat o hartie normala deoarece hartia se increteste, fisurand baza lucrarii (ex: baza unui vas) atunci cand contracta in timpul uscarii.

Pentru a grabi timpul de uscare, se poate lasa obiectul pe un raft, pe ultimul nivel, deoarece temperatura este mai calda si sporeste uscarea materialului.

Un aspect foarte important din procesul de uscare a unui obiect modelat in lut este acela de a fi miscat, mutat din locul unde a fost asezat initial, si mutat de pe o zi pe alta din loc in loc pe suprafata blatului din ipsos. Acest secret micsoreaza garantat riscul fisurilor.

Exista posibilitatea ca obiectul modelat din lut sa devina obiect ceramic, fiind necesara un tip de ardere intr-un cuptor ceramic special si la o temperatura de 960 grade. Pentru ca obiectul modelat sa fie pregatit pentru a deveni ceramica, trebuie sa tinem cont de procesul de uscare a lutului pentru a nu avea un esec in timpul arderii datorat nerespectarii timpului de uscare al lucrarii.

Vasele ceramice chinezesti

Decorul chinez este de cele mai multe ori simbolic si cu dublu inteles. Semnele si scrierile intalnite pe suprafetele vaselor fac trimiteri la: longevitate, bogatie, liniste etc. Aceste scrieri sunt reprezentate cu ajutorul desenelor reprezentand animale precum: broasca testoasa, barza.

Sunt intalnite si ramurile de natura vegetaliera precum bambusul. Toate acestea denota simboluri ale longevitatii. Lunile anului si anotimpurile sunt reprezentate prin diferite flori si plante. Simbolul balaurului în general este reprezentat ca o creatură blândă și benefică. Cele mai multe dintre aceste simboluri au fost folosite în decorarea ceramicii, înainte de dinastia Ming (timp de 276 ani (1368 – 1644 ).

Obiecte de ceramică din China arată o dezvoltare continuă, deoarece industria ceramicii este una dintre cele mai importante forme de artă chineză. China este bogat înzestrată cu materiile prime necesare pentru fabricarea ceramicii. Primele tipuri de ceramică au fost făcute în timpul epocii paleolitice. Ceramica chineza variaza de la forme, inscriptii utilitare pana la decorul bogat, specific cu simboluri si desene aplicate specifice artei chineze. Materialul principal folosit a fost portelanul, acesta variind de la culori, transparente, fiind descoperit si folosit prima data in China. O mare parte din ceramica chinezeasca se clasifica in diferite tipuri de vesela colorata si in obiecte decorative.

Ceramica are o tradiție de mai multe mii de ani, dar ea a devenit cu adevărat o artă originală și vitală de-a lungul erei Tang (618-906 d.Hr.) in China. In aceasta perioada au apărut multe forme noi acoperite cu glazuri care le transformau mult înfățișarea inițială. La începutul perioadei Tang, chinezii au descoperit metoda de producere a porțelanului, subțire, dur, neted, de un alb pur și translucid, el a devenit de neegalat prin eleganța sa.

Astazi China este cel mai important exportator de obiecte ceramice din portelanuri decorate, fiind recunoscuta inca din secolul al VII- lea. Cele mai cunoscute si intalnite sunt obiectele utilitare decorate cu albastru pe obiectul alb din portelan.

Sculpturile zoomorfe

In artele plastice adesea intalnim cuvantul “zoomorf“, ca termen de specialitate, acesta facand trimitere la ornamente decorative. Este definit ca: zoo- animal si morf-forma (forme ale animalelor).

Sculpturile zoomorfe au fost destul de numeroase pe teritoriul Romaniei, acestea reprezentand mai ales cornutele dar si alte statuete de mici dimensiuni. Mai in toate culturile au fost descoperite obiecte artistice decorative, dar mai ales in cultura Precucuteni unde au fost gasite animale modelate din lut cu decoratiuni formate din siruri de puncte-gaurele pe corp, unele statuete avand gatul mai lung si diverse modele incizate care redau si materialitatea. De cele mai multe ori modelajul nu era unul precis, dar modelatorul reusea sa dea caracterul dorit la reprezentarea animalelor (oi sau berbeci). Din studiul modelarii, nu au lipsit nici animalele salbatice ca de exemplu: soimii, fiind reprezentati in zbor urmarind prada, sau porumbeii (care puteau fi de altfel si pui de gaina). Tinand seama de dimensiunile modeste ale acestor figurine, talentul modelatorilor este evident mai ales atunci cand surprindem miscarea a cate unui animal, sau cand putem recunoaste specia reprezentata.

Ceramica Precucuteniana a avut un domeniu de activitate incadrat in zona ornamentelor cu decoratiuni antropomorfe si zoomorfe, precum si vasele in forma umana si animala. Ornamentele aplicate de tip “toarta” au forma de capete de cornute, foarte bine reprezentate prin expresivitatea modelajului. Reprezentarea chipului omenesc in relief, foarte rara de altfel, constituie un alt element de integrare in repertoriul ornamenticii.

Modelele chipului omenesc au fost redate prin schematizarea formelor dar acestea au putut fi recunoscute prin sugerarea sprancenelor reliefate si arcuite imbinate la radacina nasului in care se continuau, ochii redati fie printr-o pastila in relief, fie printr-o crestatura orizontala. Cateva trasaturi dar suficiente pentru o schita corecta a chipului omenesc. Figurile umane au fost realizate fie vazute cu spatele, fie cu fata, capul rotund, mainile intinse, corpul plin cu solduri arcuite, iar picioarele unite. Acest tip de figurine erau realizate in tehnica reliefului si aplicate pe suprafetele vaselor ceramice.

Sculptura zoomorfa din cultura Precucuteniana a fost in mare parte reprezentata prin mici figurine foarte atent modelate si aplicate pe suprafetele vaselor ceramice.

Sculptura de mici dimensiuni

Sculptura de mici dimensiuni joaca un rol important in manifestarea artistica tactila tridimensionala, avand un camp vast de inspiratie dar poate cu o oarecare dificultate in realizarea sa excluzand categoric materialul prim de reprezentare, acesta putand fi clasic sau inedit.

O sculptura nu tine cont de dimensiune, indiferent daca aceasta este de marime mare sau mica. Plasticitatea obiectului, spatialitatea, volumetria, semnificatia, simbolistica, mesajul formei sunt unele din criteriile care partajeaza obiectul sculptural sau ii anuleaza intrebuintarea. Sculptura de dimensiune mica uneori poate fi chiar mai greu de realizat si poate fi mult mai apreciata decat o sculptura monumentala. Sculptura mica poate fi reprezentata chiar printr-o macheta a proiectului de mari dimensiuni sau poate fi intocmai dorinta modelatorului de reprezentare la scara mica, prin volumetrii de mici dimensiuni.

In sculptura secolului al XIl-lea, gustul si dorinta pentru ornamentatia rafinata s-a resimtit, iar acesta fapt a dat efecte atat de izbutite in miniaturi, fiind simtit in sculptura, intr-o maniera eleganta si complexa a motivelor, dedicandu-se grija si atentie mai mare fata de executie.

In arta moderna, materialele precum bronzul, marmura, lemnul, ceramica, se regasesc in dorintele artistilor contemporani de exprimare, in lucrarile figurative sau abstracte, cu diferite conotatii de natura simbolista sau a cultului.

Mulaje din ipsos

In Grecia antica mulajele erau realizate din argila arsa in care se presau formele de relief, ca mai apoi ipsosul sa fie descoperit.

Un mulaj de ipsos nu este nimic altceva decat o copie fidela realizata dupa forma uneia originale. De exemplu: un portret realizat din ipsos, el se poate multiplica cu ajutorul unui mulaj (matrite). Aceasta prima forma poate sa fie un obiect oarecare sau o sculptura (cel mai frecvent).

Materialul din care este realizata forma originala difera si poate fi din lut, ipsos, ceara, bronz sau diferite materiale folosite la realizarea sculpturilor.

Mulajul ce permite realizarea matritei poate fi tot din ipsos sau din silicon ( acesta din urma fiind mai practic si mai durabil in timp).

Exista trei tipuri de mulaje:

  • Mulajul pentru sculptura modelata in lut (basorelief)
  • Mulajul pentru un original din ipsos (ronde-bosse)
  • Mulajul (sticlul) pentru o piesa complexa din mai multe bucati(pentru ceramica)

Mulajul pentru o forma modelata in lut (ex: basorelief)

Acest tip de mulaj este cel mai frecvent intalnit si se realizeaza prin putine etape.

Dupa ce s-a modelat forma dorita in lut, se inconjoara cu pereti din lut sau cu o virola din plastic sau metal, si se toarna ipsosul lichid preparat cu apa in cantitati egale. Dupa turnare, in timp, ipsosul, are o reactie chimica de incalzire treptat, iar acesta se intareste ( 15-20 min). Dupa ce ipsosul s-a intarit, se scoate lucrarea modelata in lut, rezumand forma inversa a lucrarii originale (negativul).

Negativul din ipsos se curata de ramasitele din lut si se spala. Apoi se pregateste negativul si se toarna ipsos in acesta. Dupa turnare ,procesul se repeta asteptand sa se intareasca. In ultima etapa negativul se sparge, dezvelind mulajul dorit. In cazul pieselor sculpturale negativul este spart daca are conicitati, dar in cazul sticlurilor ceramice, acestea se pastreaza, forma originala fiind lacuita inainte de inceperea operatiunilor.Aceast tip de sticlu fiind utilizat la reproducerea in serie a lucrarii originale.

Mulajul pentru un original din ipsos (ex: portret, ronde-bosse)

In cazul in care dorim sa realizam un pozitiv dupa un original modelat in lut trebuie sa urmarim cateva etape. Dupa ce lucrarea in tehnica ronde-bosse a fost finalizata se pregatesc fasii de lut sau bucati de metal late, pe care le atasam portretului in linie verticala, inaintea urechilor continandu-se traseul pana in cealalta parte unde se termina lucrarea. Aceasta operatiune presupune separarea capului modelat, in doua jumatati (fata-spate). Dupa separarea portretului in doua parti ,fata si spate, urmeaza aplicarea ipsosului pe o parte a capului, avand grija sa pastram o bavura (bordura de jur-imprejurul capului) pentru a putea face chei( forme concave si convexe in ipsos), si sa pastram o forma curata. Toate etapele sunt de ajutor la imbinare a celor doua parti. Dupa ce ipsosul de pe o parte s-a intarit, se repeta procesul si pe parte ramasa a capului. Daca ipsosul s-a intarit, cele doua carcase (fata si spate) se pot separa cu atentie sa nu se rupa marginea celor doua forme cu o dalta. Apoi lutul este scos din cele doua parti separate, iar acestea se spala si se curata de ramasite. Dupa spalarea carcaselor fata si spate, acestora li se aplica un strat de ipsos lichid pe intreaga suprafata a negativului. Se imbiba bucati de calti sau material textil( fasii) in ipsos si se aplica in cele doua forme. Aceasta etapa asigura armatura portretului. Cele doua carcase, fata si spate se unesc si se leaga strans, si se aplica un ultim strat pentru lipire a celor doua. Forma se poate sparge a doua zi dar in bucati mici, pe rand si cu mare atentie pana la dezvelirea portretului din interior. Acesta se curata si se poate patina. Pentru a pastra matrita cu forma respectiva se poate aplica in prima faza o pelicula din silicon pe suprafata portretului urmand realizarea unei”camasi” exterioare peste siliconul aplicat. In acest mod, mulajul din silicon este sustinut de camasa din ipsos exterioara putand fi utilizata pentru multe turnari.

Mulajul (sticlul) pentru o piesa complexa din mai multe bucati (pentru ceramica)

Atunci cand dorim sa realizam un sticlu pentru o forma ceramica ce implica turnarea unor materiale lichide precum portelanul, trebuie sa luam in calcul mai multe aspecte cum ar fi: grosimea formei, impurificarea ipsosului, impartirea sticlului, gurile de turnare etc. Operatiunile de realizare a unui sticlu pentru o forma ceramica sunt mai dificile de realizat si implica o anumita atentie, fata de sticlurile pentru sculptura.

Cel mai indicat pentru a realiza o forma originala este de a o realiza din ipsos, deoarece ipsosul se poate modela, lacui, astfel ajutand la realizarea sticlurilor ceramice fara a avea impuritati. Piesa originala se strunjeste, se finiseaza , se lacuieste, ca mai apoi sa fie turnata o carcasa peste aceasta tot din ipsos, in proces fiind folosita o virola. Surplusul se indeparteaza prin strunjire manuala, dandu-i o forma regulata carcasei exterioare. Dupa intarirea ipsosului forma originala se scoate cu atentie, rezultand o forma pentru turnare. Acest tip de sticlu este format dintr-o singura piesa si este cel mai intalnit tip de sticlu( folosit in special pentru presare). Un al doilea tip de sticlu este realizat prin impartirea formei originale in doua jumatati simetrice si o baza fixate intre ele cu ajutorul cheiilor ( convexitati sapate in ipsos ), avand o gura de turnare a materialului lichid.

Atunci cand forma originala este compusa din mai multe corpuri si are conicitati, se realizeaza mai multe sticluri pe forma respectiva. Aceste forme sunt utilizate separat in procesul de turnare, iar corpurile turnate separat sa fie asamblate prin tehnica colajului ceramic.

Tipuri de ipsos

Exista mai multe tipuri de ipsos care difera intre ele prin: componenta, culoare, intrebuintare.

  • Ipsosul pentru mulaje – acesta se recunoaste atat dupa finetea lui, cat si dupa albul curat. La fabricarea lui se pune pret pe calitatea materiei prime. Nu se foloseste in constructii in schimb, dupa cum o spune si numele, este foarte utilizat la fabricarea ornamentelor interioare, a mulajelor si, mai ales, a formelor de turnare pentru produse ceramice de portelan si faianta.
  • Ipsosul pentru constructii – acesta are o buna lucrabilitate si un timp de uscare care-l face un material preferat in amenajarile interioare. Acesta se foloseste ca atare, sub forma de pasta, sau prefabricat ca panouri sau placi de diferite grosimi.

Modelajul artistic

Daca am incepe sa discutam despre Lut, cu siguranta ca am gasi cu totii o definitie care sa se apropie de adevar, dar daca ar fi sa gasim o definitie pentru modelajul artistic, nu cel al caracterelor umane, cum l-am defini pe acesta?

Cum definim modelajul?

Modelajul sau Volumul este o latura artistica, aceasta latura face parte din marele ansamblu al artelor plastice si decorative avand ca prim-scop o buna dezvoltare a abilitatilor vizuale ca mai apoi sa poata fi transpuns dintr-o imagine bidimensionala intr-una tridimensionala.

Tipuri de modelaj

Exista mai multe tipuri de modelaj, cel mai cunoscut fiind cel in lut sau in plastilina. Se mai poate modela si in ceara, ipsos, hartie, aluat, sarma, metal si in tot ce are plasticitate.

Despre lut si ce este el

Lutul este un tip de argila, naturala, avand ca si caracteristici importante plasticitatea si culoarea, acesta se poate modela cu ajutorul mainilor sau cu instrumente dedicate modelarii pentru a reda volumul obiectelor.

Culorile lutului

Culorile lutului diversificandu-se de la cel comun gri, pana la rosiatic, maro si galben. Acestea se pot combina si se pot experimenta noi game cromatice.
Lutul isi schimba culoarea daca este realizata o ardere speciala intr-un cuptor special ceramic, transformandu-se de la culoarea gri cenusiu intr-o culoare rosiatica (caramida).

Instrumente de modelaj

Instrumentele pentru modelaj, considerate instrumente profesionale, sunt: ebosoare, debosoare, mirete, pensula, sucitor, furculita, acestea avand diferite marimi si capete pentru functii diferite. Pentru a incepe realizarea unei lucrari in lut avem nevoie de urmatoarele ustensile:
Suport de lemn sau plastic,

  • Lut
  • Apa
  • Ebosoare
  • Mirete
  • Carpa umeda cu care acoperim lutul sau Polietilena
  • si un Model in caz ca nu avem inspiratie

Veti observa cum fiecare instrument se va intrebuinta unde este necesar.

Daca vrem sa facem pauza

Pe parcursul realizarii obiectului din lut acesta se stropeste cu apa, iar daca dorim sa facem pauza (1,2 zile), obiectul se acopera cu Polietilena, pentru ca lutul sa ramana moale.

Despre obiectul ceramic si etapele realizarii

Exista posibilitatea ca lucrarea sa devina un obiect ceramic, necesare fiind o serie de etape.

Uscarea obiectului modelat se realizeaza pe parcursul a mai multor zile pana la eliminarea partiala a apei.

Apoi lucrarea realizata se supune unor arderi speciale intr-un cuptor special ceramic la o temperatura ridicata. Aceasta etapa este cunoscuta si ca “ardere de biscuitare”.

Ulterior obiectul putand fi pictat cu culori speciale pentru ceramica.

Prima ardere se realizeaza la o temperatura mai joasa, iar dupa aceasta ardere obiectul v-a deveni rosiatic.

A doua etapa este cea a decorarii obiectului cu culori speciale ceramice, angobe, cele folosite in decorarea vaselor traditionale, oxizi, pigmenti fabricati in industrie. Exista diferite tipuri de coloranti, unii avand nevoie de glazuri pentru a intensifica culorile sau pentru a le schimba, pentru a le da o stralucire, iar unele culori care nu au nevoie de glazura, avand-o pe aceasta in compozitie.

Dupa decorare obiectele se pun din nou in cuptoarele speciale dar la o temperatura mai inalta.

Temperatura difera de la un material ceramic la altul. Fiecare avand gradul sau de maxima si minima temperatura. Ca si materiale exista: lutul comun, care poate fi de mai multe culori. De asemenea, trebuie avut in vedere si faptul ca materiale ceramice sufera un anume grad de contractare, de exemplu portelanul se contracta cu pana la 14%.

Asadar trebuie sa stim ca obiectul nostru modelat se va micsora inca din timpul uscarii la aer, urmand tot procesul de eliminare a apei, pana ce v-a iesi din cuptor.

Gresia este un material mai dur de o temperatura mai inalta si cu diferite marimi de granulatie, (“samota”).
Portelanul care are cel mai inalt grad de ardere si care este si cel mai scump, dar si obiectele sunt mai spectaculoase. Acest material se lucreaza cu ajutorul formelor de ipsos datorita faptului ca este lichid.

Obiectele ceramice cat si coloritul acestora difera in functie de tipul de ardere si cuptorul in care se realizeaza aceasta. Exista doua tipuri de cuptoare frecvent intalnite:

  • Cuptoarele traditionale din domeniul olaritului unde arderile se realizeaza cu ajutorul lemnelor
  • Cuptoarele moderne cu ardere electrica, care se folosesc in industria ceramicii sau in atelierele de ceramica specializate (fabrici, scoli de arta)

Astazi ceramica ca hobby a devenit foarte accesibila pentru multi pasionati, iar domeniul ceramicii s-a extins ajungand sa se poata lucra chiar si intr-un spatiu de mici dimensiuni, folosindu-se cuptoare cu un volum relativ mic.

Decorarea vaselor ceramice

Nevoia de decor, de frumos, a fost resimtita inca din neolitic, de cand oamenii au inceput sa ralizeze obiecte din pamant pentru uzul casnic. Decorul a aparut mai tarziu. Prima data au fost realizate obiectele si vasele fara decor. Primele forme de decor au fost realizate in timpul modelarii cand pamantul fiind inca moale acesta putea fi foarte usor incizat, zgariat. Femeile in special decorau vasele pe alocuri, aceastea lasandu-si unghiile lungi, special pentru decorarea cu linii simetrice, puncte sau forme geometrice. Mai tarziu oamenii si-au construit diverse ustensile din diferite materiale cum ar fi: oase de animale, bucati de lemn cu diverse capete ascutite cu care decorau unde simteau nevoia de decor.

La inceput ornamentele erau simple, incizate pe suprafata obiectului sau adaugate forme din acelasi material in reliefuri joase, ca mai tarziu sa descopere culorile de pamant, astazi purtand denumirea de angobe. Acestea sunt culori obtinute din diverse pamanturi sau metale arse si macinate. Adeseori intalnim acest tip de culori pe vasele traditionale cu specific popular.

Decorul din arta traditionala populara

Pe teritoriul tarii noastre exista mai multe tipuri de ceramica, cum ar fi ceramica neagra sau cea rosie, ceramica de hurezu si cate tipuri de ceramica atatea tipuri de decor. Decorul fie el simplu sau amanuntit a fost transmis din olar in olar sau lasat in familiile lor din generatii in generatii. Ornamentele sunt diversificate de la forme simple stilizate, semne geometrice cum ar fi: spirala, melcul, bradutul, siragul, diverse flori pana la diverse scene cu reprezentari religioase sau simboluri lumesti cum ar fi: cocosul, simbolul vredniciei si ceasul desteptator, sarpele-pazitorul casei (se spune ca fiecare casa are sarpele ei undeva ascuns), sau spicul graului, spirala, pesti etc. Exista in fiecare regiune cate un stil propriu si specific care difera de la: linii drepte, frante, spiralate, puncte sau traforuri mici. Intalnim si decorul aplicat ca de exemplu figurile zoomorfe, vegetale, foarte bine angrenate intr-un decorativ redus la simplitate si naivitate sincera.

Instrumente necesare decorarii ceramicii

Obiectele ceramice dupa ce au fost modelate fie cu ajutorul rotii, fie au fost ridicate la mana, se lasa la zvantat la umbra si dupa aceea se trece la procesul de decorare. De cele mai multe ori ceramica traditionala sub forma de farfurii se decoreaza, asezandu-se pe roata si rotindu-se usor in timp ce se astern culorile de pamant. Aceste instrumente sunt: troaca, mezdreaua, cutitoaia, fachiesul si plotogul, cornul si gaita (denumire specifica).

Ceramica moderna

Astazi decorul variaza de la fiecare familie de olari in parte si de la diversele tipuri de obiecte lucrate din pamant. Arta ceramicii a evoluat cu repeziciune ajungand sa fie introduse formele de ipsos, reducand efortul fizic si timp. Aceste forme, (matrite sau sticluri) fiind de mare ajutor la multiplicarea originalelor, realizandu-se in serie un numar mare de piese identice. Aceasta tehnica se foloseste frecvent in industrie, in special cand se lucreaza cu portelanul care este un material ceramic lichid.