Este un vis, este un vis care, din pacate, foarte rar devine real, dar in fiecare zi, in ultimii 8 ani, traieste in inima mea. Este SULINA – Paradisul Indepartat.
Sulina – acolo unde se termina Romania, acolo unde istoria nu inceteaza sa transpara din fiecare balconas, din fiecare casuta din lemn, din fiecare adiere de vant, acolo unde timpul parca sta in loc, acolo unde simti ca esti liber si fericit…
In 2004 am donat Catedralei Sf. Nicolae si Sf. Alexandru din Sulina o icoana bizantina cu Sfantul Nicolae. Dupa 8 ani, mi-a fost foarte greu sa o recunosc, caldura si fumul candelelor au schimbat-o extraordinar de mult. Intrucat parea o icoana cu o vechime mare nu mi-a venit sa cred ca este icoana mea si singurul indiciu care m-a convins a fost inscriptia cu numele sfantului de pe icoana, apoi treptat, treptat, tuseul liniei si pensulatia mi-au sters orice urma de indoiala.
Etichete: catedrala, donatie, icoana bizantina, romania, sfantul nicolae, sulina