Pictor Marina Capaţîna

Anul 2008 a fost anul absolvirii Universităţii de Arte din Bucureşti. Un an special, atât prin importanţa sa în evoluţia educaţiei mele artistice, cât şi prin problematica pe care am atins-o la proiectul de diplomă.

Am vrut cu tot dinadinsul, să fie o temă şi o problemă contemporană, actuală şi de o importanţă majoră.

Chiar dacă la susţinerea diplomei am avut o serie de impedimente din partea unor persoane din cadrul didactic al acestei Universităţi, totuşi au fost şi oameni care m-au susţinut pe parcursul acestui proiect.

Ei m-au ghidat, mi-au dat multe sfaturi utile în abordarea acestei tematici, dar şi în reprezentarea ei vizuală, şi chiar la expoziţia finală mi-au spus cuvinte pe care nu le voi uita niciodată.

Păcat că pentru unii a fost privită ca o temă aberantă, derizorie şi lipsită de orice esenţă, ba chiar catalogarea ei ca ceva pornografic.

Lucrarea de licenţă, sub genericul titlu de “Homosexualitate”, ilustrează preocuparea  personală pentru această categorie de personaje, studiate prin perspectiva intermedierii dintre contextul social contemporan, adică societatea românească şi comunitatea gay.

Proiectul “Homosexualitate” este un manifest artistic, o atitudine vis-a-vis de ceea ce înseamnă identitatea gay, interacţiunea homosexual-heterosexual şi imaginea, impactul pe care homosexualii îl produc asupra sensibilităţii noastre/mele vizuale şi emoţionale.

În elaborarea proiectului de licenţă m-a mânat cel mai mult dorinţa de a găsi un subiect care să ridice o problemă socială actuală, şi în cele din urmă subiectul a fost găsit.

Am răsfoit zeci de articole, studii ştiinţifice, am parcurs opere de artă (fotografii, picturi) care au atins această temă, am recurs chiar şi la câteva discuţii cu cei care sunt gay, şi în final mi-am dezvoltat problematica subiectului în acest text şi lucrările pe care le voi prezenta.

Mi-am propus, şi consider că am reuşit, în toate tablourile realizate pentru acest proiect, să abordez o reprezentare şi interpretare vizuală proprie a acestei teme.

Spre deosebire de Mapplethorpe (o prezenţă foarte controversată,  cunoscută pentru nudurile sale de bărbaţi, prezentând o latură homo-erotică provocătoare, masochistă şi sado-masochistă, în gama alb-negru, prin ilustrarea sexualităţii corpului masculin, a liniilor muşchiilor dar şi foarte explicit, câteodată dusă la extremă, a homosexualităţii acestora), în scopul creării unui mesaj deschis pentru un public mai larg, am folosit o metodă subtilă în transmiterea mesajului, dar cu elemente de maximă tensiune strict concentrate pe punctele-cheie ale tabloului.

Urmând cursul problemelor şi ideilor expuse în cele de mai sus am realizat 5 lucrări, cu dimensiunea de 140 cm/160 cm, pe format orizontal, în care un rol important am acordat impactului vizual şi psihologic, mesajului ascuns în atitudinile şi gesturile personajelor, orchestrării cromatice şi complexităţii compoziţionale, folosind o modalitate specifică de structurare a elementelor plastice, astfel încât să formeze un ansamblu omogen, echilibrat, şi indestructibil.

În toate aceste lucrări, pictate în ulei pe pânză, am folosit detalii din mai multe lucrări fotografice; în ele se confruntă nuditatea şi adevărul, fenomenul şi esenţa, înţelegerea şi ignorarea.

Am redat subiectul într-o manieră extrem de clară, concisă şi lipsită de un lirism patetic.

Picturile sunt concepute pe mai multe planuri, fiecare dintre ele defenind o stare de spirit.

Preferinţa pentru fotografie explică, de fapt, abordarea figurativă a acestei teme, cât mai expresivă a mimicii personajelor, atitudinilor şi ipostazelor acestora, evitarea povestirii şi surprinderea esenţei problemei abordate, întrucât modul de realizare al compoziţiei plastice este cel care contribui la realizarea unei imagini percutante şi inechivoce.

De-a lungul timpului artiştii au încercat să prezinte homosexualitatea în lumină mai mult sau mai puţin favorabilă.

De la Socrate, un reprezentant al homosexualităţii care în Fedru şi Banchetul descria mitul sufletului şi conferea autoritate morală iubirii homosexuale se ajunge la poeziile lui Michelangelo, care se inspira din frumuseţea adolescentină a băieţilor din anturajul său.

Cele mai vechi documente ale culturii europene cu această temă vin din Grecia antică, unde relaţiile homosexuale făceau parte din unele norme sociale. Aceste relaţii, folosite ca o metodă de control demografic, în mare parte de natură pederastică, co-existau cu mariajul, împreună cu care constituiau un univers bisexual.

Recent în animaţia japoneză, pentru publicul ţintă homosexual, a apărut o anume tendinţă,  “Yaoi”, benzi desenate şi desene animate destul de explicite “axate pe relaţii între doi bărbaţi”.

În arta fotografică din ultimele secole, mai mulţi artişti au reprezentat acest subiect. Wilhelm Von Gloeden, în urma acestui artist  au rămas zeci de fotografii cu  portrete  sepia de tineri cu chipuri şi trupuri destul de grosolane, puşi de imaginaţia înfierbântată a lui von Gloeden să personifice semi-zeităţi greco-romane; unii sînt gracili ca nişte bondari zumzăind în harfă, alţii suflă în flaut, bine înfipţi în tălpi ca nişte copaci dezgoliţi.

Pierre&Giles, Bruce Weber, Vincenzo Galdi, Wilhelm (“Guglielmo”) von Pluschow şi lista poate continua, toţi aceşti artişti au  fotografiat cupluri de homosexuali în ipostaze romantice.

În urma acestor investigaţii în istoria artei, am hotărât ca lucrările mele să aibă la bază compoziţii intenţionat deschise, pentru a crea un dialog atât intern, al personajelor cu ele însăşi, cât şi unul extern, al personajelor cu privitorul, cu scopul de a deschide  un canal de comunicare.

Cele 5 picturi, cu titlurile “Maternitatea”, “Nunta”, “Opţiuni”, “Interzis minorilor” şi “Stop HIV”, alcătuiesc cupola sub care se ascunde avalanşa de sentimente si stări contradictorii; clar-obscurul din ele a fost ales de mine tocmai pentru latura sa puternic dramatică, treptat apare un alt fel de profunzime, o nelinişte exprimată plastic printr-o gamă cromatică atent aleasă.

Elementelor fotorealiste li se adaugă o conotaţie simbolică, o atitudine obiectivă, toate  acestea topite într-o viziune personală profundă.

Structura plastică a acestor lucrări este subliniată de unitatea gamei cromatice, ignorarea mediului adiacent, a anturajului concret în care se află acele personaje.

Puternicele contraste de lumină şi culoare, jocul fin al mişcării trupurilor, umbrelor şi   atitudinilor completează excepţional scena, leagă figurile între ele, alcătuind parcă din acestea o compoziţie de lumini.

Cu ajutorul liniilor curbe de factură riguroasă care sunt concentrate spre mijlocul lucrării se compensează dezechilibrarea picturilor, iar prin liniile lungi şi paralele, linii de forţă formate de corpurile personajelor reprezentate, am obţinut  stabilitate şi unitate compoziţională, dar şi tensiune emoţională, descendentă şi ascendentă, combinaţia acestora din urmă reprezintă întreaga paletă de sentimente şi atitudini care se vor a fi descoperite.

Reprezentarea unor fizionomii diverse, care denotă diferite faze ale unui proces, sau a emoţiilor contradictorii înscrise pe chipul personajelor, sugerează la rândul lor devenirea psihologică prin care privitorul poate recupera întreaga idee expusă de mine.

Fizionomia sugestivă, capabilă a spune prin ea însăşi un mesaj, poate fi o cheie pentru caracterul personajului, deoarece prin adecvarea aspectului exterior la trăsăturile psihologice am recurs la un cod ce permite reprezentarea caracterelor urmărite.

Pictura “Deşeu” este realizată în tehnica ulei pe pânză de in.

Lucrarea este un manifest artistic şi stă sub semnul simbolului, iar prin compoziţia sa cromatică şi ideatică sugerează degradare, singurătate, mizerie, descompunere, suferinţă şi resturile societăţii (aceşti oameni ai străzii), rezultate prin edificarea din ce în ce mai mare a celor care ne fură, ne înstrăinează, ne înjosesc şi ne degradează.

Atmosfera sinistră a fost intenţionat aleasă, cu scopul de a sublinia groapa întunecată şi adâncă în care se află aceşti bieţi oameni.

Goliciunea trupului simbolizează în acelaşi timp goliciunea sufletului, lipsa oricăror speranţe, dorinţe, idealuri, valori, cât şi lipsa unor haine propriu-zise, sărăcia lor este cumplită, totul le-a fost luat, singurul lucru care le-a mai rămas este viaţa mizerabilă pe care o trăiesc zi de zi.

Condiţia jalnică a acestui bătrân este dusă la extremă şi reprezintă corpul tăvălit în noroi, stând pe jos, cu braţele desfăcute, supus în totalitate şi lipsit de orice urmă de revoltă şi indignare.

El a ajuns un “deşeu” în ochii multora, în urma nepăsării, neglijenţei şi neinteresului acelor oameni care ne înrobesc zilnic.

Desenul, plasticitatea liniilor trupului şi atmosfera obţinută prin cromatica sumbră, te conduce la contemplarea în linişte şi cu milă a acestui om din tablou.

Lucrarea a fost expusă în cadrul Expoziţiei de grup “Sin City”, galeria Simeza, Bucureşti.

Dimensiunea picturii fără ramă este: 115 cm x 164 cm. Tabloul a fost finisat cu verniu de retuş.

Pictura este realizată în tehnica ulei pe pânză de in.

Pictura a fost gândită sub forma unui triptic, adică este compusă dintr-o lucrare mare, centrală şi 2 picturi de aceeaşi dimensiune, unite în partea de sus a lucrării.

Ideea de a crea acest tablou a pornit de la un obiect făcut din hârtie, reprezentând o formă în care se împleticesc două figuri, separat acestea sunt forme geometrice deschise şi doar unite împreună formează un “spaţiu închis”.

După ce obiectul a fost gata, m-am folosit de un aparat foto, iar din pozele făcute, mi-am gândit într-un program de editare grafică, o compoziţie care să fie “un obiect în sine”, adică cele 3 picturi se pot aranja în mai multe feluri, în toate ipostazele pictura are în centrul ei ideea de cerc ca formă de echilibru, de continuitate, de ritmicitate.

Este o combinaţie modernă a formelor şi ideatică contemporană, într-o armonioasă simbioză a culorilor.

Pictura “Ciclul Ritmic” reprezintă uniunea dintre “început” şi “sfârşit”, dintre “naştere” şi “dispariţie”, dintre “aprindere” şi “stingere”.

Formele circulare se împleticesc într-un unul singur, “Cercul Mare”, care prin valorile sale dimensionale domină compoziţia.

Alburile echilibrează lucrarea, lăsând în evidenţă zonele de importanţă majoră şi accentele subtile de culoare.

Tehnica compoziţională, îmbină într-un colaj bazat pe simetrie, pensulaţia pe volume a culorilor de ulei şi reliefurile neregulate formate de foiţa de aur, precum şi strălucirea discretă a foiţei de argint.

Lucrarea a fost expusă în cadrul Expoziţiei de grup “Maestru şi discipolii săi”, galeria “NIT”, Bucureşti.

Dimensiunea picturii fără ramă este: 120 cm x 170 cm.

Tabloul este finisat cu verniu de retuş.