Modelajul este o activitate creativa de relaxare, care iti dezvolta abilitatile creatoare. Prin modelaj noi putem reprezenta un obiect bi sau tridimensional cu ajutorul mainilor su cel al instrumentelor pentru modelaj (ebosoare) sau putem reproduce anumite imagini sau diverse obiecte.

Materiale

Materialele in care se poate modela sunt:

• Lutul
• Plastilina
• Kera-Plast
• Fimo
• Aluatul din faina

Se mai poate modela si in materiale precum: sarma, ceara, hartia etc, dar necesita o mai mare experienta si ustensile adecvate.

Cea mai simpla tehnica este aceea de a modela direct in material cu ajutorul mainilor. Acest tip de modelaj iti ofera posibilitatea de a fi spontan si personal. Atunci cand dorim sa realizam un obiect mai complex cum ar fi: un vas, o cutie sau un bassorelief, sunt necesare cateva cunostinte asupra tehnicilor de lucru.

Tehnici

Tehnica serpisorilor din lut aceasta tehnica este una descoperita inca din timpul neoliticului si este cea prin care au fost realizate vasele ceramice. Tehnica presupune ridicarea doar cu mainile a formelor verticale (vase, boluri etc) prin lipirea serpisorilor din lut suprapusi si cu ajutorul barbotinei ( un amestec de lut si apa).

Tehnica colajului ceramic prin lipire, cu ajutorul blaturilor din lut: aceasta tehnica presupune realizarea unor placi din lut, intinse prin presare, ca apoi sa fie lipite intre ele pe margini cu ajutorul lipiciului (barbotina din lut si apa), astfel creand un nivel de inaltime dorit.

Tehnica modelarii dintr-o singura bucata de lut: tehnica aceasta presupune realizarea unui obiect (pasare, animal) dintr-o singura bucata de argila sau material plastic, modeland cu mainile si tragand din forma mare, mici forme pe care le modelam pana devin volume. Astfel din bucata mare de lut, vom realiza un obiect complex cu multe componente doar cu ajutorul mainilor, modeland partile componente dintr-un intreg.

Tehnica inlaturarii sau scobirii in lut: cu ajutorul debosoarelor (instrumente pentru modelaj) putem sapa in lutul moale unde avem anumite grosimi foarte mari, pentru a subtia stratul de lut sau putem scobi in interiorul unei sfere pana devine goala in interior.

Tehnica traforului: traforul a fost foarte mult folosit in arhitectura fiind realizat in piatra, marmura, lemn sau metal. Aceasta tehnica presupune decuparea unor modele stabilite in prealabil alternand jocul de spatiu plin si spatiu gol. In ceramica, tehnica traforului este raspandita, aceasta creand un decor spectaculos.

Tehnica modelajului aplicat: se poate modela un relief subtire iar apoi dupa multiplicarea acestuia se aplica pe suprafete dorite.

Fie ca vorbim de un modelaj liber sau cu ajutorul instrumentelor cel mai important este sa gasim noi insine propriul nostru stil si solutia de lucru. Arta modelajul trebuie sa ramana in primul rand o pasiune care sa vina din dorinta de exprimare prin arta.

Sculptura gotica se regaseste in mare masura pe fatadele bisericilor si este reprezentata prin statui-coloane imaginand siluete de regi si profeti cu aspect imobil, fete austere, trupuri fara solduri si umeri.

La inceputul secolului XIII, sculptura se anima, figurile sunt juvenile, vestimentele au falduri ample. Elementele caracteristice ale stilului gotic sunt: bolta pe ogive, arcul butant (sprijinind in exteriorul edificiului presiunea laterala a peretilor) si un tip de ornamentatie cu totul nou, care nu se mai supune unei traditii.

Spre deosebire de stilul romanic, în care personajele erau stilizate, abstractizate, create din forme unghiulare, cu aparență expresionistă, în sculptura perioadei gotice secolul al XII-lea până în secolul al XV-lea se revine la formele naturale, se studiază mai bine vestimentația și formele anatomice, sculptura capătă animație, figurile sunt copilaresti, vestimentatia bogata in falduri ample iar drapajele căzând în mod natural.

Atitudinile sunt mai autentice, fizionomiile au expresii studiate care denotă o analiză psihologică.

Perioada gotica a fost foarte bine reprezentata prin catedrale si biserici importante din perioada medievala, începând cu secolul XII-lea si încheind cu anii 1500.

Exemple reprezentative ale stilului gotic arhitectural

Catedrala Notre-Dame din Paris – a fost construita intre 1163- 1245. Este un monument al arhitecturii gotice. Reprezentative pentru aceasta perioada sunt vitraliile si rozetele.

Catedrala din Reims – a fost construita in secolele XIII-XIV, aceasta are o lungime de 138 m si este vestita prin decorul ei sculptural, cu cea mai impunatoare fatada principala din toata arta gotica.

Biserici in stilul gotic tarziu de proportii mai mici si de o valoare artistica mai redusa, intalnim si in Transilvania in judetul Brasov – Biserica Neagra.

Cele mai multe catedrale gotice sunt asemanate cu “Bibliile cioplite in piatra” deoarece personajele par sa ilustreze, subiecte inspirate din Biblie. Majoritatea lucrarilor nu sunt semnate iar acestea infatiseaza semnificatiile morale ale religiei si bisericii.

Vitraliile – sunt elemente marcante ale catedralelor gotice. Acestea sunt alcatuite din parti de sticla colorata si fixate int-o retea de plumb. Vitraliile reprezinta motive decorative sau figuri umane care compun scene religioase, iar tonurile folosite sunt vii si stralucitoare.

Temele vitraliilor au avut ca inspiratie ca si in sculptura, subiecte biblice si scene din viata contemporana.

Porţelanul chinezesc a atins cel mai înalt nivel de calificare şi perfecţionare in timpul dinastiei Shang 960-1279. La fabricarea porţelanului în acea vreme au fost angajaţi sute de mii de oameni. Au fost implicati lucrători speciali care spălau lutul, în timp ce alţii se ocupau cu menţinerea temperaturii în cuptor. Intr-un cuptor din acea perioadă găsit de arheologi, încăpeau 25 000 de produse din porţelan. El se afla pe panta unui deal. Unele cuptoare se foloseau pentru arderea lemnului, altele pentru arderea cărbunelui.

Portelanul a suferit schimbari de-a lungul perioadelor istorice odata cu schimbarile imparatilor.

In perioada dinastiei Shang, care a durat aproape 600 de ani, formele produselor au fost simple şi calme. Cu timpul tehnologia de producere a bronzului a avansat dand nastere la procesul de unificare a bronzului cu materialul ceramic, din care se producea portelanul (caolinul). De asemene foarte importanta a fost si producerea smalturilor care ofereau o gama larga de nuante. O contributie importanta adusa de dinastia Shang este utilizarea bronzului in arta.

In perioada dinastiei Ming (1369-1644) la realizarea obiectelor de portelan au fost folosite tehnici decorative din perioada Shang. A fost adaugat un tip de relief usor pe portelanul subtire si foarte delicat. Peretii subtiri aproape transparenti si proportiile fine ale obiectelor erau principalele realizari in perioada Ming. Din portelan au fost realizate: farfurii, cupe, bibelouri sau instrumente muzicale.

În timpul dinastiei Yuan, industria porţelanului şi-a continuat o dezvoltare rapidă. Porţelanul albastru şi alb, care apăruse în dinastiile Tang şi Song, a ajuns la maturitate.

Dinastia Song, a fost cea mai importană în istoria porţelanului chinezesc aceasta a adus prosperitate în producţia şi aprecierea porţelanului.
Secretul de fabricare a portelanului a fost pazit de vizitatorii Europei chiar si in secolul al XIV-lea. Produsele din portelan fiind rar intalnite, acestea erau doar sub forma cadourilor dedicate regilor.

Templele au aparut in Grecia antica incepand cu secolul al V-lea, acesta fiind caracteristic artei arhitecturale. Templele au fost construite si destinate zeitatilor protectoare dar au servit si cultului religios.

Aceste temple au fost construite pe tot teritoriul Greciei de astazi in perioada arhaica. Templele au fost construite dupa principii simple, acestea avand putine incaperi, una fiind destinata exclusiv zeului protector.

Aceste incaperi se numesc: Pronaos. Naos, Opistodom.

• Pronaosul – se afla la intrare in templu, iar aceasta incapere este situata inaintea sanctuarului. Aceasta mai serveste si ca vestibul.
• Naosul – Aceasta camera este una principala si se afla la mijlocul templelor. A fost camera destinata zeului caruia ii era destinat templul.
• Opistodomul – Aceasta camera se situa in partea din spate a templului iar in interior se pastra cultul si tezaurul civilizatiei.

Pe tot cuprinsul Greciei templele au fost construite in stiluri diferite, diferentiindu-se de la o regiune la alta. Aceste ordine arhitecturale sunt in numar de trei: Doric, Ionic si Corintic.

• Ordinul Doric – A fost cel mai adesea raspandit in Peloponese, acestea inpunandu-se printr-o postura greoaie neavand multe decoratiuni si avand un caracter auster. Partenonul situat in orasul Atena a fost construit in acest stil.
• Ordinul Ionic – Ordinul Ionic s-a dezvoltat in insulele Marii Egee. Aceste temple sunt mai bogat decorate avand si proportii colosale. Acest stil arhitectonic pune accent pe elemente decorative precum: frizele bogate in basoreliefuri si ornamente. Un exemplu pentru acest stil este templu Nike situal pe muntele Acropolis din Grecia.
• Ordinul Corintic – Ordinul corintic este cel mai nou aparut dintre cele trei ordine arhitectonice ale antichitatii grecesti. Acesta se poate identifica cel mai usor dupa abundenta ornamentelor vegetale( frunzele de acant) situate pe capitelurile coloanelor.

In Grecia antica mulajele erau realizate din argila arsa in care se presau formele de relief, ca mai apoi ipsosul sa fie descoperit.

Un mulaj de ipsos nu este nimic altceva decat o copie fidela realizata dupa forma uneia originale. De exemplu: un portret realizat din ipsos, el se poate multiplica cu ajutorul unui mulaj (matrite). Aceasta prima forma poate sa fie un obiect oarecare sau o sculptura (cel mai frecvent).

Materialul din care este realizata forma originala difera si poate fi din lut, ipsos, ceara, bronz sau diferite materiale folosite la realizarea sculpturilor.

Mulajul ce permite realizarea matritei poate fi tot din ipsos sau din silicon ( acesta din urma fiind mai practic si mai durabil in timp).

Exista trei tipuri de mulaje:

• Mulajul pentru sculptura modelata in lut (basorelief)
• Mulajul pentru un original din ipsos (ronde-bosse)
• Mulajul (sticlul) pentru o piesa complexa din mai multe bucati(pentru ceramica)

Mulajul pentru o forma modelata in lut (ex: basorelief)

Acest tip de mulaj este cel mai frecvent intalnit si se realizeaza prin putine etape.

Dupa ce s-a modelat forma dorita in lut, se inconjoara cu pereti din lut sau cu o virola din plastic sau metal, si se toarna ipsosul lichid preparat cu apa in cantitati egale. Dupa turnare, in timp, ipsosul, are o reactie chimica de incalzire treptat, iar acesta se intareste ( 15-20 min). Dupa ce ipsosul s-a intarit, se scoate lucrarea modelata in lut, rezumand forma inversa a lucrarii originale (negativul).

Negativul din ipsos se curata de ramasitele din lut si se spala. Apoi se pregateste negativul si se toarna ipsos in acesta. Dupa turnare ,procesul se repeta asteptand sa se intareasca. In ultima etapa negativul se sparge, dezvelind mulajul dorit. In cazul pieselor sculpturale negativul este spart daca are conicitati, dar in cazul sticlurilor ceramice, acestea se pastreaza, forma originala fiind lacuita inainte de inceperea operatiunilor.Aceast tip de sticlu fiind utilizat la reproducerea in serie a lucrarii originale.

Mulajul pentru un original din ipsos (ex: portret, ronde-bosse)

In cazul in care dorim sa realizam un pozitiv dupa un original modelat in lut trebuie sa urmarim cateva etape. Dupa ce lucrarea in tehnica ronde-bosse a fost finalizata se pregatesc fasii de lut sau bucati de metal late, pe care le atasam portretului in linie verticala, inaintea urechilor continandu-se traseul pana in cealalta parte unde se termina lucrarea. Aceasta operatiune presupune separarea capului modelat, in doua jumatati (fata-spate). Dupa separarea portretului in doua parti ,fata si spate, urmeaza aplicarea ipsosului pe o parte a capului, avand grija sa pastram o bavura (bordura de jur-imprejurul capului) pentru a putea face chei( forme concave si convexe in ipsos), si sa pastram o forma curata. Toate etapele sunt de ajutor la imbinare a celor doua parti. Dupa ce ipsosul de pe o parte s-a intarit, se repeta procesul si pe parte ramasa a capului. Daca ipsosul s-a intarit, cele doua carcase (fata si spate) se pot separa cu atentie sa nu se rupa marginea celor doua forme cu o dalta. Apoi lutul este scos din cele doua parti separate, iar acestea se spala si se curata de ramasite. Dupa spalarea carcaselor fata si spate, acestora li se aplica un strat de ipsos lichid pe intreaga suprafata a negativului. Se imbiba bucati de calti sau material textil( fasii) in ipsos si se aplica in cele doua forme. Aceasta etapa asigura armatura portretului. Cele doua carcase, fata si spate se unesc si se leaga strans, si se aplica un ultim strat pentru lipire a celor doua. Forma se poate sparge a doua zi dar in bucati mici, pe rand si cu mare atentie pana la dezvelirea portretului din interior. Acesta se curata si se poate patina. Pentru a pastra matrita cu forma respectiva se poate aplica in prima faza o pelicula din silicon pe suprafata portretului urmand realizarea unei”camasi” exterioare peste siliconul aplicat. In acest mod, mulajul din silicon este sustinut de camasa din ipsos exterioara putand fi utilizata pentru multe turnari.

Mulajul (sticlul) pentru o piesa complexa din mai multe bucati (pentru ceramica)

Atunci cand dorim sa realizam un sticlu pentru o forma ceramica ce implica turnarea unor materiale lichide precum portelanul, trebuie sa luam in calcul mai multe aspecte cum ar fi: grosimea formei, impurificarea ipsosului, impartirea sticlului, gurile de turnare etc. Operatiunile de realizare a unui sticlu pentru o forma ceramica sunt mai dificile de realizat si implica o anumita atentie, fata de sticlurile pentru sculptura.

Cel mai indicat pentru a realiza o forma originala este de a o realiza din ipsos, deoarece ipsosul se poate modela, lacui, astfel ajutand la realizarea sticlurilor ceramice fara a avea impuritati. Piesa originala se strunjeste, se finiseaza , se lacuieste, ca mai apoi sa fie turnata o carcasa peste aceasta tot din ipsos, in proces fiind folosita o virola. Surplusul se indeparteaza prin strunjire manuala, dandu-i o forma regulata carcasei exterioare. Dupa intarirea ipsosului forma originala se scoate cu atentie, rezultand o forma pentru turnare. Acest tip de sticlu este format dintr-o singura piesa si este cel mai intalnit tip de sticlu( folosit in special pentru presare). Un al doilea tip de sticlu este realizat prin impartirea formei originale in doua jumatati simetrice si o baza fixate intre ele cu ajutorul cheiilor ( convexitati sapate in ipsos ), avand o gura de turnare a materialului lichid.

Atunci cand forma originala este compusa din mai multe corpuri si are conicitati, se realizeaza mai multe sticluri pe forma respectiva. Aceste forme sunt utilizate separat in procesul de turnare, iar corpurile turnate separat sa fie asamblate prin tehnica colajului ceramic.

Tipuri de ipsos

Exista mai multe tipuri de ipsos care difera intre ele prin: componenta, culoare, intrebuintare.

• Ipsosul pentru mulaje – acesta se recunoaste atat dupa finetea lui, cat si dupa albul curat. La fabricarea lui se pune pret pe calitatea materiei prime. Nu se foloseste in constructii in schimb, dupa cum o spune si numele, este foarte utilizat la fabricarea ornamentelor interioare, a mulajelor si, mai ales, a formelor de turnare pentru produse ceramice de portelan si faianta.
• Ipsosul pentru constructii – acesta are o buna lucrabilitate si un timp de uscare care-l face un material preferat in amenajarile interioare. Acesta se foloseste ca atare, sub forma de pasta, sau prefabricat ca panouri sau placi de diferite grosimi.

Istoria sculpturii se refera la evolutia acestui gen artistic de la inceputul istoriei omenirii. Sculptura ca forma artistica de-a lungul timpului a suferit o multitudine de transformari, modificandu-se de la o perioada la alta si schimbandu-se genuri, stiluri, viziuni asupra sculpturii in ce cele mai multe cazuri fiind implicate religia si politicul, ce se manifestau in aceeasi perioada.

Din cadrul cultelor antice au ramas numeroase dovezi ale sculpturii ca forma de manifestare artistica, apoi crestinismul si catolicismul adopta si apar cerinte de tipul reprezentarilor sculpturale in diverse tehnici cu imaginea lui Hristos si a Fecioarei, dar si alte scene religioase. In cazul budismului se poate discuta despre o multitudine de variante reprezentand statuete infatisand-ul pe Buddha.

Arta din perioada preistoriei

Exista dovezi ale unor obiecte gasite in sapaturi care fac trimitere la fertilitatea feminina, ceea ce sugereaza faptul ca actul procreativ era asociat unei ideei de natura metafizica in antichitate si preistorie. Templele din Mesopotamia au devenit centre importante religioase industriale politice si culturale ale oraselor.

Sumerenii sunt iventatorii rotii olarului, ai plugului rotii carului, dar si ai scrierii. In jurul anului 3.000 i.Hr apar statuetele si stelele cu caracter votiv. Tot acestei epoci ii apartin si statuile ce-i reprezinta pe regi ca mesageri ai zeilor.

Cultura si civilizatia Arcadiana, Asiriana si Babiloniana din Mesopotamia au ajuns sa fie strans intrepatrunse. Palatele conducatorilor asirieni si babilonieni erau decorate cu basoreliefuri si sculpturi monumentale.

In China dinastiei Shang a fost o prima perioada de inflorire culturala in secolul II-lea i.Hr. Neputand fi afectata de influentele externe, arta chineza si-a dezvoltat timp de 4.000 de ani propriul stil.

Cea mai faimoasa opera de arta fiind o comanda din dinastia imparatului Qin, au fost realizati 10.000 de calareti si razboinici, aceasta opera constituie o marturie a inaltului nivel atins in arta chineza.

Statuia in marime naturala a imparatului Djaser marcheaza inceputurile sculpturii in regatul vechi al egiptului antic, in jurul anului 2.600 i.Hr. De-a lungul secolelor dinastiile Egiptului, ale celor trei regate: cel vechi, cel mijlociu, cel nou, au patronat crearea a nenumarate sculpturi, picturi murale si basoreliefuri.

Sculptura in antichitate

Daca ar fi sa situam perioada de inceput a sculpturii aceasta ar fi considerata in paleoliticul superior intre 40.000-10.000 i.Hr. De la homo-sapiens avem lasate numeroase dovezi artistice pe peretii pesterilor, care au fost decorate cu scene din viata de zi cu zi, cu motive animaliere, de vegetatie cele mai des intalnite fiind scenele vanatoresti si cele de lupte. Acestia reproduceau imaginile reale pe care apoi le desenau, gravau sau modelau in sculpturi de mici dimensiuni.

Incepand cu secolul XII-lea, i.Hr incepe un lent proces de dezvoltare a unor noi culturi si civilizatii. Apar intalniri cu Orientul Mijlociu si cu Egiptul ce au oferit stimuli in asigurarea continuitatii unui stil grecesc independent in arta si arhitectura.

Stilul grecesc antic a contribuit la dezvoltarea culturii printr-o viziune proprie asupra artei, fara a avea influente externe. Ca prime subiecte au fost temele mitologice, o sursa inepuizabila. Odata cu dezvoltarea artei ceramicii apar diverse motive, siluete si un decor initial limitat la geometrizari pe suprafetele vaselor ceramice.

Aristocratii politici erau idealizati prin portretizarea in sculptura. Primele statui in marime naturala ale unor figuri masculine Kouros si feminine Kore au fost create in perioada orientalizarii. Incepe punerea accentului pe realizarea figurilor dupa un canon al proportiilor si studiul anatomic si pe o miscare a intregului corp.

Multitudinea lucrarilor de arta ne sunt astazi adresate, acestea proiectand imagini istorice lasand ca fiecare dintre receptori sa-si imagineze propriile viziuni asupra trecutului.

• Arta in perioada Babiloniana – IV î.Hr. şi VI î.Hr.
• Sculptura in Epoca pietrei – mileniul al IV-lea i.Hr
• Sculptura in Mesopotamia – mileniul al IV-lea – secolul al VI-lea
• Epoca Bronzului – mileniul al IV-lea i.Hr
• Arta Cicladelor in Sculptura – 3000-1100 î.Hr
• Arta imperiului timpuriu in China – 1550 i.Hr – 220 d.Hr
• Sculptura in Egiptul antic – 5.000 î.Hr
• Perioada Arhaica in Sculptura – 800 î.Hr.– 480 î.Hr
• Antichitatea Clasica – 3000 î.Hr
• Perioada Augustana – 202 i.Hr-96 d.Hr
• Sculptura in Imperiul Roman – 27 î.Hr. – 395 d.Hr.

Arta in perioada Babiloniana – (IV î.Hr. şi VI î.Hr )

Termenul de sculptura a fost definit inca de acum 4.000 ani. In sculptura, materia prima de baza in care se sculpta a fost: bazaltul, gresia, alabastrul. Decorul era realizat prin insertii unde se atasau materiale pretioase ca aurul, alabastru si cuprul.

Figurile umane erau reprezentate cu ochii mari, privirea fixa si barbiile lungi.

Sculptura babiloniana se remarca prin vitalitate, masivitate si o bogata imaginatie. Leii, taurii inaripati cu cap de om erau reprezentati ca si aparatori ai palatelor importante. Se remarca multitudinea de basoreliefuri, reprezentari scenice vanatoresti, batalii sau festivitati.

Sculptura asiriana a fost celebra pentru basoreliefurile ce glorifica popoarele lor. In secolul VII i.Hr, au demonstrat cum drama si miscarea pot fi redate in piatra.

Sculptura in Epoca pietrei- (40.000-10.000 i.Hr)

Aceasta perioada este prima dintre cele trei epoci şi este împărţită în trei perioade: paleoliticul, mezoliticul, neoliticul.

Importanta ca de altfel toate perioadele antichitatii unde s-au gasit lucrari statuare realizate din fildes sau “roci moi” care au supravietuit pana tarziu.

Au fost descoperite animale si siluete feminine, simbol al fertilitatii. In neolitic apare arta ceramicii. Pe langa ceramica s-a descoperit si arta metalului, ipsosul si marmura. Toate aceste materiale au dus la simplificarea efortului fizic si in domeniul constructiilor.

Intre anii 40.000-10.000 i.Hr in epoca pietrei, au fost gasite cele mai vechi forme sculptate din lume realizate din fildes de mamut. Homo-sapiens omul, fiind cel care a reprezentat lumea animaliera cu propria viziune adesea reprezenta scene la care lua parte zilnic. Realiza figuri robuste si adesea lipsite de trasaturi faciale, reprezentand divinitati feminine de tip Venus fiind des intalnite, sau forme abstracte din cultura Magdaleniana. Homo-sapiens reprezenta miscarea animalelor, maimutelor si bizonilor. Toate aceste reprezentari au fost gasite pe zidurile pesterilor.

Sculptura in arta Mesopotamiana- (mileniul al IV-lea – secolul VI-lea)

Adesea in arta mesopotamiana formele ca si sculpturile erau reprezentate sub forme cilindrice sau cubice. Regii isi decorau palatele cu reliefuri si sculpturi de mari dimensiuni. Erau prezente reliefurile de diferite marimi si stele de argila folosite in diverse reprezentari, acestea erau preferate in arta Sumer. Majoritatea zidurilor aveau basoreliefuri sculptate în fildeș. Sculpturile erau de dimensiuni mari si forme cubice iar ochii personajelor erau reprezentati cu o minutie impresionanta. Arta sculpturii in piatra a glifelor a aparut odata cu aparitia sigiliilor cilindrice.

Sigiliul cilindric este o piatră cilindrică mică, gravată pentru a-şi imprima forma prin presare pe argila umedă. A apărut pentru prima dată în 3400-2900 î.Hr. şi este considerat una dintre cele mai deosebite realizări artistice din Mesopotamia.

Epoca Bronzului – (mileniul al IV-lea i.Hr)

Lucrarile acestei epoci stau la baza credintei religioase, primitive. Aceasta este o epoca a artei bijuteriilor si a podoabelor intr-o mare masura oferite apoi drept ofranda zeitatilor.

Decoratiunile in abundenta si ornamentele erau gasite pretutindeni in aceasta perioada. Se realizau lucrari din materiale pretioase ca aurul si argintul. Figurile umane si antropomorfe erau si ele prezente, uneori pareau ca se aseamana cu sculpturile Greciei antice.

Arta cicladelor in sculptura – (3000-1100 î.Hr )
Aceasta arta a aparut in Creta, in Epoca bronzului. In diferite palate au fost gasite sute de vase din lut ce aveau ca decor insertii si scrieri. Erau reprezentate zeitati cu mainile incrucisate de diferite marimi si forme. A fost una din primele civilizatii din Grecia. In insulele cicladice au fost create sculpturi din marmura de mici dimensiuni. A existat o perioada de idolatrizare a personajelor din marmura ce reprezentau zeitati.

Arta imperiului timpuriu in China – (1550 i.Hr – 220 d.Hr)

Arta chinezeasca si-a pastrat valorile caracteristice aproape 4.000 ani fara influente externe notabile. In China, in epoca de aur sub dinastia Shang in jurul anului 1550 i.Hr, au fost realizate multe vase de bronz, artistice dedicate activitatilor religioase. Intreaga suprafata a vasului era decorata. Ornamentele erau rotunjite, iar formele figurative au capatat cu timpul un caracter organic si dinamic. A existat o productie de sculpturi animaliere intr-un stil simplu si natural.

Sculptura in Egiptul antic – (5.000 î.Hr )

Civilizatiei egiptene i se poate asocia primul stil artistic care poate fi definit in istoria sculpturii. Egiptenii au avut reguli stricte si rigide de executie a formelor si a reprezentarilor umane. Operele fiind de natura sociala sau religioasa, astazi se pot indentifica cu usurinta.

Arta egipteana a fost destinata faraonilor. Un rol important l-au avut religia, dar si ritualurile pregatirii pentru lumea de dincolo. Aceasta arta a fost destinata exclusiv divinitatii. Faraonii erau reprezentati in piatra in tehnicile basoreliefului printr-o postura rigida si puternic schematizate formele corpului. Picioarele si corpul erau reprezentate din profil, dar bustul si ochii erau vazuti frontal. Toate acestea aveau proportii colosale si erau ciopliti in materiale foarte dure. Egiptenii foloseau materiale precum: piatra, marmura, granitul si lemnul.

O tema importanta in arta egipteana o constituie Sfinxul. Sfinxul de la Gizeh fiind cea mai mare sculptura a antichitatii. In aceasta arta dedicata in totalitate zeilor gasim monunente de tip sarcofag si portrete ale faraonilor. In timpul dinastiei a XVIII, sculptura egipteana atinge apogeul in arta basoreliefului.

Perioada arhaica in sculptura – (800 î.Hr.– 480 î.Hr )

Tipice pentru aceasta perioada sunt figurile antropomorfe Kouros si Kore. Aceste sculpturi erau utilizate in temple, ca ofrande votive aduse zeilor sau ca ornament funerar. Statuile Kouros aveau ca model tineri aristocrati a caror educatie includea si competitiile sportive la care se participa fara imbracaminte. Sculpturile acestei arte reprezentau sfincsi, personaje masculine si feminine, dar si razboinici.

Antichitatea clasica – (cca 3000 î.Hr )

Clasicismul timpuriu cu stilul sau precis si sever a reusit sa depaseasca rigiditatea perioadei arhaice, aceasta arta a incercat sa se apropie cat mai mult de o realitate a subiectelor tratate. Scenele de cele mai multe ori infatisau personaje in miscare, oferind prospetime corporalitatii.

Clasicismul tarziu a exploatat libertatile tehnice si de executie, castigate cum se poate observa in toate lucrarile finisate cu o mare perfectiune.

O celebră capodoperă a antichităţii este “Laocoon şi fiii săi”, strangulați de șerpii de mare trimiși de Poseidon.

Perioada Augustana – (202 i.Hr-96 d.Hr)

Octavian, devenit Augustus, a fost cel care a adoptat un stil clasic asemanator celui grecesc, cea mai mare parte a artei a constat in reprezentarile de busturi ale imparatilor si reliefuri cu scene politice in stilul clasic. Acest tip de sculptura apare pe tot cuprinsul imparatului Augustus.

Se cultiva un stil clasic iar pe cuprinsul teritoriului se impun construirea monumentelor si sculpturilor in tehnicile reliefului. Aceasta perioada a fost caracterizata prin scene ale unor adunari si aglomerari sau reprezentari ale unor interioare importante.

Sculptura in Imperiul Roman – (27 i.Hr – 395 d.Hr)

In aceasta perioada se dezvolta unele stiluri in arta, specifice stilului greco-roman, faimos pentru busturile, reliefurilor istorice si sarcofagele cu reliefuri.

Arta romana prin lucrarile in relief a tins sa serveasca unor scopuri politice.

Se urmarea modelarea dupa canoanele clasice, proportii si simplitate.

Tehnica sculpturala a basoreliefului a avut ca principal scop consemnarea, prin intermediul scenelor narative, a evenimentelor importante din istoria romana, indeosebi luptele, victoriile, faptele de vitejie ale unor imparati si conducatori de armate.

Basoreliefurile se intalnesc pe arcuri de triumf, altare, temple, sanctuare, sarcofage.

Unul dintre cele mai celebre basoreliefuri decoreaza Altarul Pacii din Roma, care este inconjurat de o incinta rectangulara din marmura, decorata cu doua benzi suprapuse de basoreliefuri. Se intalnesc motive decorative: frunze si muguri de acant, ciorchini de struguri, pasari iar cel superior infatiseaza o procesiune, precum personaje mitologice si alegorice.

Prin cucerirea Greciei, Roma a fost umpluta de statui grecesti, iar artistii greci si italieni au lucrat impreuna dand nastere sculpturii greco-romane.

Genul portretului se dovedeste a fi cel mai original, caracterizandu-se prin cautarea expresiei si asemanarii cu fiecare model.

Sculptura romana pastreaza un echilibru intre realism si idealizare.

Modelajul – este o disciplina creativo-artistica, care ajuta la dezvoltarea viziunii bi sau tridimensionale.

Inainte de a ne apuca sa modelam un obiect, in special in lut (argila), avem nevoie de ustensile necesare redarii volumelor. Instrumentele pentru modelaj ofera un avantaj in plus fata de modelarea doar cu ajutorul mainilor.

Intrumentele pot fi din mai multe materiale: metal, oase de animale sau lemn, acesta din urma fiind cel mai des intalnit in confectionarea ustensilelor.

Aceste intrumente se numesc Ebosoare si Mirete (debosoare) si sunt impartite in doua categorii:

• Ebosoarele – sunt instrumentele pentru modelaj in lut sau in plastilina confectionate dintr-un lemn dur, de marimi nu foarte mari, dar care au diferite taisuri ascutite la cele doua extremitati, acestea fiind fixe.
• Miretele – fac parte din categoria instrumentelor pentru modelarea lutului. Acestea sunt asemanatoare ebosoarelor (adesea sunt numite “Debosoare“) avand un corp din lemn dur (la fel ca si Ebosoarele) dar la cele doua extremitati sunt atasate capete metalice din sarma dura, acestea fiind detasabile. Miretele – sunt necesare atunci cand avem nevoie sa realizam un trafor (tehnica din domeniul ceramicii) sau la realizarea unor excizii.

Pe langa ebosoare si mirete atunci cand vrem sa incepem modelarea unui obiect, mai avem nevoie si de :

• Un vas cu apa – obiectul trebuie stropit cu apa din cand in cand in caz ca incepe sa se usuce lutul.
• Sarma – daca dorim sa desprindem obiectul de pe blatul de lucru.
• Un suport de lucru (Blat) – din ipsos este cel mai indicat, daca dorim sa realizam un vas ceramic, deoarece ipsosul absoarbe apa cel mai bine din lutul moale.
• Plastic (Polietilena) – este necesara atunci cand vrem sa facem pauza, acoperind obiectul in totalitate.

Intr-un set de instrumente pentru modelaj se gasesc si ebosoare si mirete. Acesta contine mai multe ustensile cu diverse capete ce sunt adaptate pentru realizarea volumelor de toate tipurile cat si la experimentarea texturilor.

Aparitia bronzului

Epoca Bronzului a fost o perioada importanta contribuind benefic la dezvoltarea civilizatiilor din toate punctele de vedere, in special cel cultural-artistic si cel al agriculturii. Aceasta epoca a dat nastere multor tehnologii de prelucrare a metalelor.

Domeniul metalurgiei a fost mult exploatat in tari precum: Turcia, Egiptul, Cipru sau Iranul.

Primele dovezi de prelucrare a bronzului dateaza din mileniul al IV-lea.

Primele obiecte din bronz au fost utilitare precum: topoarele,cutitele si utilajele agricole, ca mai tarziu sa fie create obiecte decorative ornate si podoabe.

Perioada bronzului a decazut odata cu aparitia tehnologiilor de prelucrare a fierului.

Producerea bronzului a permis fabricarea plugurilor aceasta fiind o premiera in dezvoltarea agriculturii.

Sculptura in bronz

In sculptura, pe langa: piatra, marmura, granit, calcar, lemn etc, bronzul a fost folosit ca material alternativ, avand calitati durabile in timp. Acesta a inceput sa devina material principal in realizarea lucrarilor statuare finale. Bronzul s-a folosit in realizarea operelor de tip baso-relief, alto-relief, mezzo-relief sau ronde-bosse (tehnici ale sculpturii).

Realizarea unei sculpturi in bronz

Exista un intreg proces tehnic de realizare a unei sculpturi prin turnarea bronzului cu metode traditionale. Etapele de turnare:

1. In prima faza este necesara realizarea unei matrite dupa sculptura originala, acest pas este esential. Matrita poate fi confectionata din rasina, lut, si ceara. In functie de dimensiuni, matrita se va sectiona in mai multe parti.
2. Dupa realizarea matritei din ipsos si zgura, se toarna ceara lichida in interiorul acesteia. Rezultatul este un duplicat perfect al formei originale. Ceara trebuie sa fie la o temperatura potrivita (daca este prea fierbinte se lipeste de forma)
3. Se lasa sa faca o anumita grosime (un perete subtire) cat se doreste sa fie grosimea bronzului, apoi se barbotineaza (varsa) surplusul. In interiorul formei de ipsos va ramane un perete subtire de ceara.
4. Dupa racire, modelul din ceara este scos din forma si finisat unde este necesar(daca are rupturi). Se adauga bare (o retea de aerisire, turnare si palnii care pot fi din ceara) impreuna vor ajuta la turnare fara ca forma sa iasa cu bule de aer.
5. Forma din ceara, se scufunda de mai multe ori in lut lichid (barbotina) la o temperatura ridicata ulterior lasandu-se la o uscare controlata. Dupa uscare, se scufunda si in nisip ceramic (cateva repetari). Dupa aplicarile efectuate, forma avand o grosime mica, se lasa la uscat.
6. Dupa uscare, imbracamintea ceramica din lut si nisip se coace intr-un cuptor ceramic pentru calcinarea ipsosului. Datorita temperaturii, ceara se topeste scurgandu-se afara lasand forma goala in interior. Ceara scursa se poate refolosi, remodela.
7. Etapa turnarii bronzului. Bronzul topit se toarna prin “gurile” de turnare din ceara, in forma din material refractar, acesta luand forma matritei din ceara. Bronzul este topit la o temperatura intre 1200-2000 grade. Aceasta etapa are loc imediat dupa scoaterea matritei de la calcinat.
8. Dupa turnarea bronzului, forma plina este lasata la racit cateva ore, urmand sa fie sparta cu atentie, dezvelind sculptura nefinisata.
9. Se finiseaza indepartand surplusul de bronz , fragmentele de ceramica si nisipul.
10. In unele cazuri daca sculptura este de mari dimensiuni(figura intreaga) se imparte in mai multe sticluri (forme de turnare). Ulterior la finisare aceste parti se suzeaza intre ele.
11. Sculpturile se pot patina si lustrui cu diverse substante chimice ce confera bronzului nuante diverse.

Astazi sculptura moderna a evoluat ajungand sa se foloseasca in realizarea lucrarilor materiale inedite precum plasticul, sticla, hartia ori diverse materiale reciclabile.

Marcel Duchamp (1887-1968) a jucat un rol decisiv în evoluţia artei moderne, readymade-ul fiind cea mai marcanta invenţie a lui Duchamp.

Barocul ca stil artistic, plastic si decorativ a fost definit si a luat amploare inca din secolul XVIII-lea. Acest termen (Baroc) a fost folosit pentru a descrie si a recunoaste orientarea stilistica a perioadei.

Inca din anul 1600, in Italia s-a folosit acest termen atat in sculptura dar si in pictura, urmand parcursul tarilor ca : Olanda, Germania, Franta, Flandra, etc. Arta baroca a avut cea mai mare dezvoltare la Roma, aceasta raspandindu-se apoi in toata Europa. La inceput termenul de Baroc a fost privit si sub-apreciat fata de valoarea si importanta acestui stil de mai tarziu.

Un reprezentant de seama si un initiator al acestei perioade in sculptura a fost Giovanni Lorenzo Bernini (1598-1680), acest artist fiind sculptor dar si un arhitect important italian.

Despre acest artist se vorbeste ca fiind inventatorul sculpturii baroce.

Lucrarile acestuia par a fi de poveste, intr-o miscare permanenta, bogate in detalii sau avand un caracter religios si de un lirism dramatic. In lucrarile acestui artist se intalnesc scene mitologice sau cu un caracter religios. O lucrare sculpturala reprezentativa stilului baroc este “Extazul Sfintei Tereza” considerata fiind o capodopera a acestui stil din Roma. Sculptura ilustreaza extazul Sfintei Tereza ca pe un spectacol de lumini, artistul redand miscarea si expresiile faciale cu o naturalete remarcabila. Predomina abundenta faldurilor de o mare finete, redate cu meticulozitate

Biserica a jucat un rol important in dezvoltarea artelor. In timpul contrareformei aceasta s-a bazat in mare masura pe influenta artelor.

In pictura un reprezentant se seama din perioada barocului a fost pictorul Caravaggio (1571-1610). Acesta a adoptat tehnica clar-obscurului fiind bogata in contraste si de un mare naturalism. In mai toate lucrarile sale se intalneste un puternic spirit dramatic, prin scenele violente sau cele dramatice.

In pictura flamanda, Peter Paul Rubens (1577-1640) a fost unul dintre reprezentantii de seama ai barocului. Temele sale au pus accent in special pe miscare, forta, senzualitate si patos.

In sculptura baroca se intalnesc lucrari spectaculoase, monumentale de tip fantana, amplasate de cele mai multe ori in pietele publice.

Acestea au un decor spectaculos si bogat, cu multe scene mitologice, diverse personaje, animale (sculpturi ecvestre) vizibile din orice punct. Cele mai multe sunt compozitii ample, complexe, cu un caracter dinamic de cele mai multe ori infatisand zeitati marine. Marmura si bronzul fiind materialele preferate ale artistilor sculptori din timpul barocului.