Azi ca o leneşă mi-am permis să dorm până la 12. Aseară după ce am predat cele două portete, nu mă mai puteam ţine pe picioare de oboseală. Am lucrat o lună fără weekend-uri şi a fost foarte obositor.

Aşa că ieri, la 9 seara deja eram în  pat… Am visat vrute şi nevrute, aşa mi se întâmplă mereu ori de câte ori mă culc obosită şi istovită. Dar azi sunt iar plină de viaţă şi gata de start. Deocamdată sunt liberă de la comenzi, aşa că voi picta săptămâna aceasta ceva pentru sufletul meu.

Am promis că voi publica pozele la cele două lucrări, portrete, la care am lucrat ultimele două luni. Abia ieri reuşisem să le vernisez şi imediat după aceea am făcut şi mult aşteptatele poze.

Aceste două portrete au fost pictate la comandă, beneficiarul lor este acelaşi domn pentru care am lucrat şi “Portretul de fată cu câine“. A fost din nou o experienţă inedită, în care mi-am propus să rezolv încă o serie de probleme legate de portretistică.

Am ales această formă, ovală, pentru că am vrut să aduc un iz de istorie şi atmosferă aparte în aceste portrete – “medalion”, aşa le-am numit.

Partea cea mai grea a fost găsirea şasiurilor de formă ovală, ramele au venit primele, dar munca nu o puteam începe din cauza întârzierii pânzelor.

Dar în cele din urmă, totul era pregătit pentru a le picta…

Cele două portete au fost gândite unul într-o gamă cromatică rece şi celălalt în cea caldă. Am considerat că este esenţial ca între cele două personaje să se observe diferenţa de : atitudine, expresie faţă, vestimentaţie, precum şi coloristică.

De asemenea, în cazul portretului îmbrăcat în rochie de satin şi guler vaporos, am optat pentru materialităţi de factură lucioasă şi transparentă. Iar în cel cu ursuleţul de pluş, pentru texturi de natură mai densă şi mai mată, fără prea multe reflexe sau contraste dintre lumini şi umbre puternice.

Dimensiunea portretelor este de 30 cm x 40 cm. Au fost finisate cu vernice de retuş.

Când am luat decizia să merg la Bucureşti pentru a studia pictura, eram prin clasa a 8, la liceul din Chişinău. Am aflat de această posibilitate de la bunul meu profesor de limba română, Petru Stepan.

El a fost cel care mi-a povestit despre şcolile din România (el era din Fălticeni, dar în timpul războiului, pentru că tatăl său era preot au fost nevoiţi să se refugieze în Moldova şi aici au rămas), despre învăţământul românesc şi mai ales despre oamenii din România.

Am fost atât de impresionată de toate cele povestite, încât ardeam de nerăbdare să vină momentul în care să pot da examenele necesare pentru admitere.
Deci, eram în clasa a 8, dar aşa cum capacitatea la noi este în clasa a 9, am fost nevoită să mai aştept un an.

A trecut şi a clasa a 9 cu capacitatea, cu tot, şi nu am avut la dispoziţie decât 2 săptămâni după examene să mă pregătesc pentru admiterea în România. Dar nu mai conta timpul, eram nerăbdătoare să mă ştiu la liceul “Nicolae Tonitza”. În acel an s-au oferit 3 locuri pentru acest liceu, restul de locuri erau pe undeva prin ţară, Timişoara parcă, Cluj, etc.

Venise şi ziua mult aşteptată, dar de dimineaţă am avut multe neplăceri, care cât pe ce nu mi-au rupt visul. Dosarele au fost amestecate şi al meu era pus la cei de limbă străină, examenul a avut loc în altă parte decât acolo unde se stabilise iniţial, şi multe altele, dar peste toate am trecut cu bine şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a protejat.

La finalul zilei a venit şi vestea, pe la 9 seara. S-a întâmplat totul repede, nu am avut la dispoziţie decât câte o oră şi jumătate pentru fiecare examen în parte (desen, culoare şi compoziţie).

Am fost prima pe listă şi am avut posbilitatea să îmi aleg oraşul în care vreau să merg, bineînţeles a fost Bucureştiul.

Cred că a fost cea mai fericită zi…

P.S. Tin meditatii pentru cei care isi doresc sa dea admitere la acest liceu de arta. Mai multe detalii aici.

Cu dedicaţie pentru profesorul meu de limba română, Petru Stepan

Cum mângâie dulce, alină uşor
Speranţa pe toţi muritorii!
Tristeţe, durere şi lacrimi, amor
Azilul îşi află în sânu-i de dor
Şi pier, cum de boare pier norii.
(“Speranţa”, Mihai Eminescu)

Când mă gândesc la Liceul de Arte “Igor Vieru” nu pot să trec cu vederea toţi acei profesori care au contribuit foarte mult la evoluţia mea profesională.

Prima mea profesoară de pictură, D-na Olga Guţu, un om deosebit şi un pictor foarte talentat. Cu ea am făcut primele exerciţii de amestec culori.

După ea a urmat un profesor care venise pentru prima oară în liceul nostru şi noi am fost prima lui clasă în această şcoală, D-nul Stanislav Babiuc. Este omul la care mă gândesc ori de câte ori primesc laude şi aprecieri din partea celor care îmi apreciază munca şi talentul. Cu el am pus bazele fără de care azi nu aş fi putut ajunge la o asemenea performanţă.

Acest om a pus suflet în tot ce a făcut. Atunci când noi nu înţelegeam sau nu reuşeam ceva, el era întotdeauna lângă noi; îmi aduc aminte că la un moment dat i se făcuse rău pentru simplul fapt că nu ne reuşeau desenele aşa cum ar fi vrut el, vroia să ne înveţe tot ce ştia el, să fim cu mult înainte faţă de vârsta noastră, să putem trece peste acel capitol şi să învăţăm ceva nou. A fost un profesor nemaipomenit…

Însă cel mai important profesor (de limba română), prieten şi “bunic”, din viaţa mea, rămâne D-nul Petru Stepan. Îmi permit să îl numesc bunic pentru că mi-a fost ca un bunic, m-a ajutat când am avut nevoie de el cel mai mult, m-a învăţat să vorbesc limba română corect, când l-am cunoscut în clasa a 5, încă nu ştiam să vorbesc româna fluent şi corect, dar cu ajutorul şi sprijinul lui am reuşit până în clasa a 9 să fiu cea mai bună la această materie, iar la admitere pentru România am luat 10 cu felicitări la examen scris română.

Cu mult regret în suflet, mă gândesc că nu îl mai pot vedea ori de câte ori mă întorc acasă, pentru a-mi vizita părinţii şi pe el. Încă nu mă pot împăca cu ideea că acest om deosebit, cu o cultură excepţională şi inteligent a încetat din viaţă… Nimeni nu mă mai aşteaptă la portiţa lui, nimeni nu îmi mai urează la plecare mult succes şi ambiţie, curaj în tot ce mi-am propus să fac, nimeni nu îmi mai povesteşte atât de multe lucruri interesante (uneori aveam impresia că este o enciclopedie vie) şi de viaţă. A fost cel mai bun şi apropiat prieten al familiei noastre, cu toţii l-am iubit şi am ţinut la el foarte mult.

Chiar şi acum, în timp ce scriu aceste rânduri, nu vreau să cred că nu mai este. De ce Dumnezeu ne ia exact pe acei oameni pe care îi iubim atât de mult? Putea să mai trăiască, să ne mai bucure cu prezenţa lui şi să ne mai povestească atât de multe lucruri frumoase. Îmi pare rău pentru toate acele zile în care l-am putut vizita dar nu am făcut-o pentru că aveam altceva de făcut…

Domnul profesor să vă odihniţi în pace, să vă fie acolo sus mai bine decât v-a fost aici pe pământ, noi toţi vă iubim şi ne lipsiţi foarte mult.

Detaliu faţă, păr

Pictura “Portret de fată cu câine” a fost o comandă realizată în tehnica ulei pe pânză de in.

Detaliu faţă, ochi, nas

În procesul de execuţie a acestui tablou am folosit numai culori de ulei de calitate superioară (cu precădere, cele produse în Sankt Petersburg).

Dorinţa beneficiarului a fost reprezentarea acestui portret într-un cadru, cu mobilier şi vestimentaţie specifice perioadei de domnie a  Ecaterinei a II.

Detaliu ochi

Alături de această fată prezenţa favoritului familiei, câinele ciobănesc, a fost obligatorie.

Detaliu păr, stânga

Gamă cromatică a acestui potret este una caldă şi limitată la folosirea a 4 culori de bază: roşu, galben, alb şi negru şi câteva accente mici (la ochi şi ornamentaţia de pe fotoliu) de verde şi albastru.

Personajul portretizat m-a uimit prin albeaţa tenului şi blondul-auriu al părului, toate acestea pline de saturaţie care poate fi observată şi în pictura mea.

Detaliu păr, dreapta

Am insistat pe detaliile care pun cel mai bine în evidenţă caracterul acestui personaj, expresia feţei, surprinderea stării în care se află această fată.

Detaliu pictură de pe fundal

Ochi albaştri, gânditori şi în acelaşi timp care ascund ceva, nasul mic şi fin, uşor lăţit în nări, tăietura deosebită a gurii, conturul expresiv al buzelor, vorbesc despre o persoană hotărâtă şi stăpână pe propriile emoţii.

Sprâncenele uşor arcuite şi ridicate spre exterior le-am studiat cu o mare atenţie, fără să scap vreun detaliu semnificativ pentru finisarea fidelă a chipului fetei.

Detaliu vestimentaţie

Cu acelaşi interes a fost pictat şi părul, umbrele şi luminile care îi dau volum, precum şi diferitele nuanţe ale acestui păr blond frumos ondulat.

Detaliu câine ciobănesc

În spatele fotoliului şi al portretului am ales un fundal de un roşu închis cu câteva accente de roşu aprins. Prin folosirea unei pensulaţii mai libere am vrut să fac o evidenţiere mai mare a portetului, tratat în detaliu, faţă de fundalul pe care acesta se află.

În partea stângă am adăugat în această compoziţie şi o pictură înrămată, reprezentând o cetate, astfel s-a creat un efect de “tablou în tablou”.

Detaliu urechi, ochi

Mergând mai jos cu studiul acestei picturi, veţi descoperi textura şi detaliile de pe vestimentaţia acestei fete.

Detaliu ochi, blană

Cutele şi decoraţiile de pe rochie au reprezentat un punct important în realizarea portretului; întrucât, partea de sus a picturii se caracterizează prin multe detalii, nu puteam lăsa fără atenţie şi partea de jos, pentru că s-ar fi creat un gol.

Cu toate acestea, faţa şi detaliile faciale rămân cele care primează în acest portet şi după ele se evidenţiază şi alte zone ale acestui tablou.

Detaliu botic

Un alt personaj important din această pictură este câinele ciobănesc, stând la picioarele fetei, cu o atitudine foarte serioasă, cu privirea fixată către privitor şi gata oricând să îşi apere stăpâna.

Portret de fată cu câine

Am o pasiune mare pentru această rasă de câini, în acest fel procesul de creare al portretului acestui ciobănesc a fost mai mult decât o execuţie a comenzii date, reprezentând pentru mine o mare plăcere.

Nu am lăsat să îmi scape nici un detaliu, de pe urechiuşele, boticul sau blăniţa acestui animal frumos.

Toate acestea au fost pictate cu multă atenţie, cu o pensulă subţire, care să îmi permită redarea mai realistă a texturii blănii, a  strălucirii din ochii câinelui şi a boticului umed din care răsar câteva fire de păr.

Printre firele de blană albe se ascund cele întunecate, prin acest joc am creat un contrast vizibil între zonele de diferite culori ale blănii.

Este un portret a cărui atmosferă atrage atenţia, o dată prin expresia mistică şi pătrunzătoare a celor portretizaţi, fata şi câinele, şi altă dată prin detaliile compoziţionale şi tehnice folosite.

La sfârşitul unui proces îndelungat de muncă, efort şi emoţii, căldura cu care beneficiarul a primit pictura m-a făcut să uit de toate.

Îmi place foarte mult ceea ce fac şi sunt fericită ori de câte ori lucrările mele sunt apreciate şi aduc lucruri frumoase în vieţile oamenilor.

Dimensiunea picturii fără ramă este: 84.5 cm x 104.5 cm. Tabloul este finisat cu verniu de retuş şi după 6 luni cu verniu final pentru ulei.

Furtună noaptea

Pictura “Furtună noaptea” este o replică după lucrarea cu acelaşi nume de Ivan Konstantinovich Aivazovsky.

Beneficiarul acestui tablou este un pasionat al operei marelui pictor al mărilor, Aivazovsky.

Dintre multele picturi, care reprezintă marea în toate ipostazele ei, a fost aleasă aceasta spre a fi reprodusă, tocmai pentru atmosfera sa sumbră şi tragică (a se vedea omul care este întins pe pietre, aşadar este vorba despre un naufragiu).

Aivazovsky nu a fost doar un pictor marin, ci a iubit cu adevărat marea şi acest lucru se observă în fiecare dintre picturile sale. Reuşita acestei replici a stat, mai cu seamă, în înţelegerea dragostei pe care o avea pictorul pentru mare, precum şi participarea la scena dramatică a unui naufragiu care se desfăşoară mai întâi în faţa artistului şi apoi în faţa privitorului.

Un element esenţial în pictura lui Aivazovsky este lumina. Atunci când pictează norii, valurile, întinsul cerului, artistul le dă fie numai o reflexie de lumină, dar aceasta reprezintă un simbol al vieţii, speranţei şi credinţei, atunci când pare că ea nu mai există.

M-am apropiat cât mai mult de tehnica originală a tabloului, precum şi de maniera de lucru a pictorului, astfel, ca în cele din urmă, tabloul-replică să fie cât mai aproape de cel original.

Predarea acestei lucrări a fost o mare bucurie pentru mine, întrucât, la vederea picturii, beneficiarul (care a văzut această lucrare, în original, de nenumărate ori la Muzeul din Theodosia; detaliu pe care nu mi l-a spus la început) a fost plăcut surprins să vadă un tablou cu un nivel de fidelitate foarte mare; zona mării fiind chiar, citez, “fără îndoială, cea din pictura originală”.

Îmi aduc aminte cu multă plăcere de acest moment inedit, în care oamenii m-au apreciat pentru munca şi efortul depus în crearea acestui tablou.

Dimensiunea picturii fără ramă este: 80 cmx 120 cm. Tabloul este finisat cu verniu de retuş, iar după 6 luni cu verniu final pentru ulei.

Detaliu pocal din argint

Dintotdeauna am fost fascinată de naturile statice olandeze.

Detaliu lămâi

Pictura “Natură statică” este rezultatul experienţei şi a studiului asupra picturii olandeze.

Inspiraţia s-a oprit la tehnica şi pensulaţia folosită de artiştii olandezi, mai exact, am preluat doar tema şi organizarea compoziţională, acestea din urmă fiind pictate într-o manieră personală.

Detaliu pahar

În această compoziţie am inclus binecunoscutele pocale, pahare şi farfurii din argint şi aramă, atât de specifice naturii statice olandeze.

Detaliu ulcior din sticlă

Detalierea materialităţii, precum şi observarea atentă a luminilor şi reflexelor care s-au format pe aceste obiecte din metale a reprezentat o adevărată provocare, dar şi o mare satisfacţie la finalizarea acestei picturi.

Fascinaţia pentru texturile complexe întotdeauna m-a provocat să îmi aleg dintre cele mai diferite materialităţi şi să le studiez cu multă atenţie şi plăcere.

Detaliu zona centrală

Pe lângă acele pahare şi pocale din materiale dure ca arama sau argintul am introdus şi câteva lămâi, felii tăiate din acestea, o pâine mică şi câţiva peştişori, aranjaţi atent pe farfurie.

Natura statică

La acestea se adaugă bineînţeles şi o bucată de draperie din mătase prezentă în partea dreaptă a tabloului; mai există şi faţa de masă din stofă de un verde întunecat; împreună cu fundalul ea pune în evidenţă zona care m-a interesat cel mai mult şi unde este concentrat întreg interesul.

Tuşa este foarte puţin vibrată, singurul loc în care se observă acest lucru este cel din jurul ulciorului din sticlă, restul picturii fiind tratat cu o pensulaţie şi un desen mai riguros, chiar uneori mai grafic ca în cazul pocalului din argint, cel din partea dreapta.

Am ales o ramă care să aibă o patină cu efect de învechit, dar şi una care să alcătuiască un întreg cu această pictură, să facă parte din ea.

Dimensiunea picturii fără ramă este: 56 cm x 65 cm. Tabloul este finisat cu verniu de retuş şi după 6 luni cu verniu final pentru ulei.

Detaliu cap

Pictura “Nud, Ivone” este una din lucrările în care subiectul principal este femeia, mai exact nudul feminin.

Detaliu spate

Mi-am ales un model suplu, cu o osatură delicată şi o constituţie cu adevărat feminină. M-au atras liniile sinuoase şi curbele care se împleticesc, formând un corp atât de perfect.

Ideea de a o picta stând cu spate la privitor a venit din dorinţa de a crea o aură de mister în jurul acestei femei.

Detaliu

Detaliile anatomice, puse în evidenţă printr-un contur sau contrast dintre lumină şi umbră, conturează un corp frumos proporţionat şi un nud senzual.

Nud, Ivone

Corpul feminin, deşi prezentat în plină nuditate, într-un caru clarobscur intenţionat ales, păstrează ideea de intimitate şi discreţie.

Pentru această lucrare mi-am permis să folosesc o pensulaţie mai liberă, cu tuşe de culoare, pe alocuri, de grosime medie şi mare.

Mi-am concentrat mai mult atenţia pe surprinderea atmosferii şi a stării misterioase în care este învăluit modelul. Această pictură stă sub semnul femeii şi a feminităţii, este un spaţiu în care femeia îşi ţine cele mai ascunse secrete şi se simte liberă.

Mai exact, este vizată feminitatea, surprinsă în formele sale cele mai inedite, intime şi fermecătoare, în atitudini şi ipostaze dominate de graţie, senzualitate şi delicateţe.

Lumina care îi descoperă o parte din faţă contribuie şi ea la accentuarea ideii de mister feminin.

Dimensiunea picturii fără ramă este: 70 cm x 100 cm. Tabloul este finisat cu verniu de retuş, iar după 6 luni cu verniu final pentru ulei.

Deşeu

Pictura “Deşeu” este realizată în tehnica ulei pe pânză de in.

Detaliu corp, textură

Lucrarea este un manifest artistic şi stă sub semnul simbolului, iar prin compoziţia sa cromatică şi ideatică sugerează degradare, singurătate, mizerie, descompunere, suferinţă şi resturile societăţii (aceşti oameni ai străzii), rezultate prin edificarea din ce în ce mai mare a celor care ne fură, ne înstrăinează, ne înjosesc şi ne degradează.

Detaliu picioare

Atmosfera sinistră a fost intenţionat aleasă, cu scopul de a sublinia groapa întunecată şi adâncă în care se află aceşti bieţi oameni.

Detaliu picioare, textură

Goliciunea trupului simbolizează în acelaşi timp goliciunea sufletului, lipsa oricăror speranţe, dorinţe, idealuri, valori, cât şi lipsa unor haine propriu-zise, sărăcia lor este cumplită, totul le-a fost luat, singurul lucru care le-a mai rămas este viaţa mizerabilă pe care o trăiesc zi de zi.

Detaliu picioare

Condiţia jalnică a acestui bătrân este dusă la extremă şi reprezintă corpul tăvălit în noroi, stând pe jos, cu braţele desfăcute, supus în totalitate şi lipsit de orice urmă de revoltă şi indignare.

El a ajuns un “deşeu” în ochii multora, în urma nepăsării, neglijenţei şi neinteresului acelor oameni care ne înrobesc zilnic.

Desenul, plasticitatea liniilor trupului şi atmosfera obţinută prin cromatica sumbră, te conduce la contemplarea în linişte şi cu milă a acestui om din tablou.

Lucrarea a fost expusă în cadrul Expoziţiei de grup “Sin City”, galeria Simeza, Bucureşti.

Dimensiunea picturii fără ramă este: 115 cm x 164 cm. Tabloul a fost finisat cu verniu de retuş.

Ciclul ritmic

Pictura este realizată în tehnica ulei pe pânză de in.

Pictura a fost gândită sub forma unui triptic, adică este compusă dintr-o lucrare mare, centrală şi 2 picturi de aceeaşi dimensiune, unite în partea de sus a lucrării.

Detaliu – 002

Ideea de a crea acest tablou a pornit de la un obiect făcut din hârtie, reprezentând o formă în care se împleticesc două figuri, separat acestea sunt forme geometrice deschise şi doar unite împreună formează un “spaţiu închis”.

Detaliu tablou, stânga sus

Cele 3 picturi se pot aranja în mai multe feluri, în toate ipostazele pictura are în centrul ei ideea de cerc ca formă de echilibru, de continuitate, de ritmicitate.

Detaliu – 001

Este o combinaţie modernă a formelor şi ideatică contemporană, într-o armonioasă simbioză a culorilor.

Pictura “Ciclul Ritmic” reprezintă uniunea dintre “început” şi “sfârşit”, dintre “naştere” şi “dispariţie”, dintre “aprindere” şi “stingere”.

Detaliu textură foiţă de aur

Formele circulare se împleticesc într-un unul singur, “Cercul Mare”, care prin valorile sale dimensionale domină compoziţia.

Alburile echilibrează lucrarea, lăsând în evidenţă zonele de importanţă majoră şi accentele subtile de culoare.

Detaliu tablou, dreapta sus

Tehnica compoziţională, îmbină într-un colaj bazat pe simetrie, pensulaţia pe volume a culorilor de ulei şi reliefurile neregulate formate de foiţa de aur, precum şi strălucirea discretă a foiţei de argint.

Lucrarea a fost expusă în cadrul Expoziţiei de grup “Maestru şi discipolii săi”, galeria “NIT”, Bucureşti.

Dimensiunea picturii fără ramă este: 120 cm x 170 cm.

Tabloul este finisat cu verniu de retuş.