Pictorul Marina Capațîna participa ca artist selectat in cadrul expozitiei aniversare  UNArte 150 de ani, sectiunile de Pictura, Sculptura si Grafica cu lucrarea Iluzii Copil.

Intr-un mediu select de copii de mai multe nationalitati si intr-o locatie foarte frumoasa, sub indrumarea unui profesionist si conform unui program de studiu unic, creat de catre Marina, copiii isi dezvolta creativitatea, simtul si perceptia volumelor in spatiu, si se distreaza intr-un mod foarte interesant si util.

Copiii invata sa lucreze cu diverse materiale, tehnici si isi dezvolta abilitatile motorii fine (care ajuta la dezvoltarea creierului unui copil).

Pentru inscrierea copiilor la cursurile de modelaj, va rugam sa ne contactati telefonic sau sa folositi pagina de inregistrare.

Rezultate de exceptie

Galerie foto cu rezultate de exceptie obtinute la cursurile de modelaj. Pentru vizualizare galerie, clic aici.

Atmosfera la cursuri

Arta modelajului si a olaritului dateaza inca din preistorie.

Istoricii le plaseaza in timp chiar in prima jumatate a mezoliticului, numita si Epoca de mijloc a pietrei sau Epipaleoliticul  (anii 10.000-5.000 I.Hr ). Aceasta este si perioada de retragere si disparitie a glaciatiunii, precum si perioada de variatiuni climatice care au condus la  schimbarea faunei si solurilor.

Cand vorbim de Ceramica, ne ducem cu gandul la Lut, iar omul preistoric observand ca o urma de copita lasata de un animal intr-o zona argiloasa poate sa retina apa de ploaie mai multe zile la rand, a realizat cat este de benefic acel pamant(Argila) iar aceasta concluzie i-ar fi sugerat un start in confectionarea unor obiecte, recipiente din lutut moale observandu-i si plasticitatea acestuia.

La inceput s-au limitat la confectionarea vaselor dupa propria imaginatie, primitiv, grosolan fara o forma concreta. In timp au deprins diverse tehnici de ridicare la mana care au valorificat obiectele si materia prima.

In timp, evoluand, oamenii au descoperit ca lutul poate fi benefic in constructii, asa au inceput sa confectioneze caramizi din lut.  Avand o buna plasticitate putea fi modelat intr-o forma regulata, iar in amestec cu alte materiale isi puteau construi case eliminand munca cioplirii in piatra. Descoperind aceasta caracteristica, plasticitatea, oamenii au confectionat vase, figurine si podoabe.

Pe baza vestigiilor s-a descoperit cel mai vechi centru de modelaj ceramic, ce se presupune a fi in Asia Occidentala si  incepand cu mileniul al VI-lea i.Hr raspandindu-se si in Europa.

Pe langa plasticitatea ridicata  are si particularitati cum ar fi culoarea, care poate sa difere de la gri, maro, rosiatic pana la galben, ocru in functie de locul de extractie si adancimea acestuia.

Lutul in contact cu aerul se usuca, dar se poate uda si refolosi, dar odata cu acestea isi pierde din plasticitate. Pentru o mai buna plastictate, in trecut, lutul era lasat sa inghete in timpul iernii iar apoi dupa dezgetare era combinat cu apa si calcat cu picioarele intr-o groapa sapata in pamant pentru a-l amesteca.

Astazi lutul este  folosit in modelarea obiectelor artistice ceramice si sculpturale, fabricarea materialelor in domeniul constructiilor, sobelor etc.

Lutul a fost gasit benefic consumat intr-o anumita cantitate si in medicina umana.

Asa cum in fiecare domeniu de activitate fie ca este vorba de muzica, matematica, fizica, exista anumiti termeni distincsi, asa si domeniul artelor plastice are propriul limbaj de specialitate. Aceste elementele de limbaj plastic constituie alfabetul artelor vizuale şi reprezintă mijloacele de comunicare specifice si prin care se pot recunoaste subiectul (motivul). Necunoscând acest limbaj special, nu vom putea înţelege mesajul transmis de o operă de artă, la fel cum un om fara scoala nu este capabil să citească o carte.

Limbajul sculpturii, modelajului, se raporteaza la perioadele din istoria artelor dar si la termenii de baza folositi in domeniul modelajului cum ar fi: proportiile, abordare a volumului, ridicarea la mana, sectiunea, redarea miscarii, dinamicii, armatura formei etc.

De-a lungul timpului educaţia plastică a devenit obiect de studiu, având drept scop iniţierea copiilor în cunoaşterea şi utilizarea principalelor mijloace de expresie plastică. Dintre limbajele artei, limbajul plastic este cel mai apropiat şcolarului. Acest limbaj are misiunea de a echilibra şi de a armoniza relaţiile copilului cu natura, ori cu sine.

Limbajul artelor este de mare ajutor copiilor dar si adultilor, de a putea descifra mesajele si secretele unei opere de arta, unui articol scris din domeniul artelor sau a temelor.

Valorificarea limbajului artelor plastice inca de la primul contact cu arta plastică formeaza o temelie in dezvoltarea pe viitor indiferent de domeniul de activitate a ideilor, subiectelor plastice sau a proiectelor artistice personale.

Inca de la o vârstă frageda trebuie cultivate unele valori, originalitatea, perseverenţa, interesele cognitive, dar şi artistice.

De-a lungul secolelor lemnul a fost prelucrat şi a fost transformat in adevărate opere de artă. Acest material nobil (lemnul), care uneori este mai dur decât metalul si mai longeviv decât piatra, a fost şi este modelat de artişti şi transformat în obiecte cu utilizări casnice sau decoraţiuni.

Din lemn se pot realiza obiecte de la farfurii, linguri, lăzi de zestre, paturi , icoane, instrumente muzicale, jucării, fiecare avand particularitati dobandite de la esenta lemnului sau modelul acestuia. Exista numerosi meşteşugari de artizanat care duc mai departe moştenirea culturală ce le-a fost lasata din tata in fiu.

Începuturile meşteşugăreşti din România datează din 1879, când a fost înfiinţată prima organizaţie de acest fel – „Societatea meseriaşilor de încălţăminte”.

Arta Lemnului presupune un anumit efort fizic dar si o serie de cunostinte tehnice precum:

• Eliminarea treptata a surplusului de material pana se ajunge la forma aproximativ dorita prin tehnica degrosarii, pana la finisarea obiectului dorit.
• Cunostinte asupra instrumentelor de lucru: diferite tipuri de dalti, cutite pentru cioplit, utilaje electrice etc.
• Asamblarea bucatilor de lemn (pentru o sculptura mare)
• Toate tehnicile si tipurile sculpturii bi si tridimensionale

Etape realizarii unui obiect din lemn

De la sursa (padure), la produs finit, transformarea lemnului parcurge etape bine stabilite.

Maeştrii aleg esenţele şi fibra lemnului, pentru a pune în valoare viitorul obiect, fie că sunt jucării, farfurii, linguri, lăzi de zester sau sculpturi de mari dimensiuni.

Daca se realizeaza forme simetrice, obiectele sunt prelucrate mecanic prin strunjire.

Desenul joaca un rol important, acesta trebuie sa fie precis, urmand sa fie urmarit de daltile ascutite.

Traforarea si pirogravarea sunt doua tehnici foarte des intalnite in arta lemnului. In procesul de cioplire a lemnului cele mai multe operaţiuni sunt executate manual.

În arta prelucrarii lemnului au fost introduse masinarii care pot copia forma originalului multiplicand-o, acestea reducand spiritul artistic si unicitatea operelor.

Sculptura in lemn, nu este doar o arta, ci si o abilitate a sculptorului de a decide cum sa taie o bucata de lemn si cum sa o asambleze ca aceasta sa fie un tot unitar.

Un sculptor de lemn trebuie să fie capabil să se adapteze acestor serii de tehnici de bază in sculptură în lemn și sa dobandeasca abilități plastice pentru a termina un proiect de la început până la sfârșit.

Lemnul a fost din totdeauna principalul material folosit in construirea caselor si la confectionarea uneltelor gospodaresti. Mesterii populari nu erau doar simpli cioplitori in lemn, ei dobandeau calitati avand un simt artistic si o buna indemanare. Cu un simt al proportiilor bine echilibrat, cioplitorii in lemn realizau lucrari de dificultati diverse cum ar fi: scaune, dulapuri, lazi de zestre, culmi de pat, cruci etc. Toate acestea erau decorate cu ajutorul daltilor si a cutitelor, cu diverse simboluri traditionale inspirate din natura si stilizate sau prin elemente zoomorfe si vegetale.

Confectionarea lor presupunea o specializare temeinica, transmisa din generatie in generatie uneori folosind unelte simple ca securea, ferastraul, tesla, scoaba, cutitul sau compasul. In constructia caselor materialul de constructie era aproape in exclusivitate lemnul, folosit sub forma barnelor lungi suprapuse orizontal. In decursul timpului au intervenit diferentieri legate de tehnica de prelucrare a lemnului. Vechile constructii erau facute din barne rotunde, cele noi sunt construite din barne cioplite cu patru planuri drepte.

Decorul fiind foarte important in impodobirea caselor, acestuia i s-a oferit un mare interes artistic. Cea mai raspandita tehnica a cioplirii in lemn a fost cea a reliefului, daltuite in lemn elemente principale puternic reliefate au fost ramele usilor, ferestrelor si portile mari din lemn. Din lemn sunt executate artistic si majoritatea obiectelor folosite cu ocazia unor sarbatori sau ceremonii cum ar fi prescurnicere sau pecetare, adevarate sculpturi in miniatura, utilizate la imprimarea pe painea speciala pentru biserica.

De asemenea, se cioplesc cruci cu o simbolistica speciala dar, incadrate perfect stilului arhitecturii traditionale. Crucile de morminte au ca ornamente, pe langa crestaturi in forma de dinte de lup, si celebrele franghii dispuse pe bratele crucii, sau ca un colac marcand centrul de imbinare al bratelor.

Simboluri

Funia rasucita – reprezinta infinitul, necuprinsul, dar si legatura dintre cer si pamant. Soarele – simbolul Dumnezeirii este “datator de viata”. El vede tot, stie tot si mai presus de toate, stie adevarul

Discul solar – cultul soarelui nu lipseste de pe nici o poarta, nici de pe leagan, ori de pe lada de zestre si alte obiecte de trebuinta.

Arborele vietii – simbolizeaza viata vesnica, tineretea fara batranete.

Figurile antropomorfe – sculptate in stalpii portilor aveau rolul de a proteja casa, gospodaria de fortele raului.

Toate aceste simboluri fie ca sunt cioplite pe lingurile de lemn, pe lazile de zestre, pe scaune sau pe mese, sunt dovezi ale mostenirii unui popor dornic de frumos.

In artele plastice adesea intalnim cuvantul “zoomorf“, ca termen de specialitate, acesta facand trimitere la ornamente decorative. Este definit ca: zoo- animal si morf-forma (forme ale animalelor).

Sculpturile zoomorfe au fost destul de numeroase pe teritoriul Romaniei, acestea reprezentand mai ales cornutele dar si alte statuete de mici dimensiuni. Mai in toate culturile au fost descoperite obiecte artistice decorative, dar mai ales in cultura Precucuteni unde au fost gasite animale modelate din lut cu decoratiuni formate din siruri de puncte-gaurele pe corp, unele statuete avand gatul mai lung si diverse modele incizate care redau si materialitatea. De cele mai multe ori modelajul nu era unul precis, dar modelatorul reusea sa dea caracterul dorit la reprezentarea animalelor (oi sau berbeci). Din studiul modelarii, nu au lipsit nici animalele salbatice ca de exemplu: soimii, fiind reprezentati in zbor urmarind prada, sau porumbeii (care puteau fi de altfel si pui de gaina). Tinand seama de dimensiunile modeste ale acestor figurine, talentul modelatorilor este evident mai ales atunci cand surprindem miscarea a cate unui animal, sau cand putem recunoaste specia reprezentata.

Ceramica Precucuteniana a avut un domeniu de activitate incadrat in zona ornamentelor cu decoratiuni antropomorfe si zoomorfe, precum si vasele in forma umana si animala. Ornamentele aplicate de tip “toarta” au forma de capete de cornute, foarte bine reprezentate prin expresivitatea modelajului. Reprezentarea chipului omenesc in relief, foarte rara de altfel, constituie un alt element de integrare in repertoriul ornamenticii.

Modelele chipului omenesc au fost redate prin schematizarea formelor dar acestea au putut fi recunoscute prin sugerarea sprancenelor reliefate si arcuite imbinate la radacina nasului in care se continuau, ochii redati fie printr-o pastila in relief, fie printr-o crestatura orizontala. Cateva trasaturi dar suficiente pentru o schita corecta a chipului omenesc. Figurile umane au fost realizate fie vazute cu spatele, fie cu fata, capul rotund, mainile intinse, corpul plin cu solduri arcuite, iar picioarele unite. Acest tip de figurine erau realizate in tehnica reliefului si aplicate pe suprafetele vaselor ceramice.

Sculptura zoomorfa din cultura Precucuteniana a fost in mare parte reprezentata prin mici figurine foarte atent modelate si aplicate pe suprafetele vaselor ceramice.

Sculptura de mici dimensiuni joaca un rol important in manifestarea artistica tactila tridimensionala, avand un camp vast de inspiratie dar poate cu o oarecare dificultate in realizarea sa excluzand categoric materialul prim de reprezentare, acesta putand fi clasic sau inedit.

O sculptura nu tine cont de dimensiune, indiferent daca aceasta este de marime mare sau mica. Plasticitatea obiectului, spatialitatea, volumetria, semnificatia, simbolistica, mesajul formei sunt unele din criteriile care partajeaza obiectul sculptural sau ii anuleaza intrebuintarea. Sculptura de dimensiune mica uneori poate fi chiar mai greu de realizat si poate fi mult mai apreciata decat o sculptura monumentala. Sculptura mica poate fi reprezentata chiar printr-o macheta a proiectului de mari dimensiuni sau poate fi intocmai dorinta modelatorului de reprezentare la scara mica, prin volumetrii de mici dimensiuni.

In sculptura secolului al XIl-lea, gustul si dorinta pentru ornamentatia rafinata s-a resimtit, iar acesta fapt a dat efecte atat de izbutite in miniaturi, fiind simtit in sculptura, intr-o maniera eleganta si complexa a motivelor, dedicandu-se grija si atentie mai mare fata de executie.

In arta moderna, materialele precum bronzul, marmura, lemnul, ceramica, se regasesc in dorintele artistilor contemporani de exprimare, in lucrarile figurative sau abstracte, cu diferite conotatii de natura simbolista sau a cultului.

Sculptura gotica se regaseste in mare masura pe fatadele bisericilor si este reprezentata prin statui-coloane imaginand siluete de regi si profeti cu aspect imobil, fete austere, trupuri fara solduri si umeri.

La inceputul secolului XIII, sculptura se anima, figurile sunt juvenile, vestimentele au falduri ample. Elementele caracteristice ale stilului gotic sunt: bolta pe ogive, arcul butant (sprijinind in exteriorul edificiului presiunea laterala a peretilor) si un tip de ornamentatie cu totul nou, care nu se mai supune unei traditii.

Spre deosebire de stilul romanic, în care personajele erau stilizate, abstractizate, create din forme unghiulare, cu aparență expresionistă, în sculptura perioadei gotice secolul al XII-lea până în secolul al XV-lea se revine la formele naturale, se studiază mai bine vestimentația și formele anatomice, sculptura capătă animație, figurile sunt copilaresti, vestimentatia bogata in falduri ample iar drapajele căzând în mod natural.

Atitudinile sunt mai autentice, fizionomiile au expresii studiate care denotă o analiză psihologică.

Perioada gotica a fost foarte bine reprezentata prin catedrale si biserici importante din perioada medievala, începând cu secolul XII-lea si încheind cu anii 1500.

Exemple reprezentative ale stilului gotic arhitectural

Catedrala Notre-Dame din Paris – a fost construita intre 1163- 1245. Este un monument al arhitecturii gotice. Reprezentative pentru aceasta perioada sunt vitraliile si rozetele.

Catedrala din Reims – a fost construita in secolele XIII-XIV, aceasta are o lungime de 138 m si este vestita prin decorul ei sculptural, cu cea mai impunatoare fatada principala din toata arta gotica.

Biserici in stilul gotic tarziu de proportii mai mici si de o valoare artistica mai redusa, intalnim si in Transilvania in judetul Brasov – Biserica Neagra.

Cele mai multe catedrale gotice sunt asemanate cu “Bibliile cioplite in piatra” deoarece personajele par sa ilustreze, subiecte inspirate din Biblie. Majoritatea lucrarilor nu sunt semnate iar acestea infatiseaza semnificatiile morale ale religiei si bisericii.

Vitraliile – sunt elemente marcante ale catedralelor gotice. Acestea sunt alcatuite din parti de sticla colorata si fixate int-o retea de plumb. Vitraliile reprezinta motive decorative sau figuri umane care compun scene religioase, iar tonurile folosite sunt vii si stralucitoare.

Temele vitraliilor au avut ca inspiratie ca si in sculptura, subiecte biblice si scene din viata contemporana.

Istoria sculpturii se refera la evolutia acestui gen artistic de la inceputul istoriei omenirii. Sculptura ca forma artistica de-a lungul timpului a suferit o multitudine de transformari, modificandu-se de la o perioada la alta si schimbandu-se genuri, stiluri, viziuni asupra sculpturii in ce cele mai multe cazuri fiind implicate religia si politicul, ce se manifestau in aceeasi perioada.

Din cadrul cultelor antice au ramas numeroase dovezi ale sculpturii ca forma de manifestare artistica, apoi crestinismul si catolicismul adopta si apar cerinte de tipul reprezentarilor sculpturale in diverse tehnici cu imaginea lui Hristos si a Fecioarei, dar si alte scene religioase. In cazul budismului se poate discuta despre o multitudine de variante reprezentand statuete infatisand-ul pe Buddha.

Arta din perioada preistoriei

Exista dovezi ale unor obiecte gasite in sapaturi care fac trimitere la fertilitatea feminina, ceea ce sugereaza faptul ca actul procreativ era asociat unei ideei de natura metafizica in antichitate si preistorie. Templele din Mesopotamia au devenit centre importante religioase industriale politice si culturale ale oraselor.

Sumerenii sunt iventatorii rotii olarului, ai plugului rotii carului, dar si ai scrierii. In jurul anului 3.000 i.Hr apar statuetele si stelele cu caracter votiv. Tot acestei epoci ii apartin si statuile ce-i reprezinta pe regi ca mesageri ai zeilor.

Cultura si civilizatia Arcadiana, Asiriana si Babiloniana din Mesopotamia au ajuns sa fie strans intrepatrunse. Palatele conducatorilor asirieni si babilonieni erau decorate cu basoreliefuri si sculpturi monumentale.

In China dinastiei Shang a fost o prima perioada de inflorire culturala in secolul II-lea i.Hr. Neputand fi afectata de influentele externe, arta chineza si-a dezvoltat timp de 4.000 de ani propriul stil.

Cea mai faimoasa opera de arta fiind o comanda din dinastia imparatului Qin, au fost realizati 10.000 de calareti si razboinici, aceasta opera constituie o marturie a inaltului nivel atins in arta chineza.

Statuia in marime naturala a imparatului Djaser marcheaza inceputurile sculpturii in regatul vechi al egiptului antic, in jurul anului 2.600 i.Hr. De-a lungul secolelor dinastiile Egiptului, ale celor trei regate: cel vechi, cel mijlociu, cel nou, au patronat crearea a nenumarate sculpturi, picturi murale si basoreliefuri.

Sculptura in antichitate

Daca ar fi sa situam perioada de inceput a sculpturii aceasta ar fi considerata in paleoliticul superior intre 40.000-10.000 i.Hr. De la homo-sapiens avem lasate numeroase dovezi artistice pe peretii pesterilor, care au fost decorate cu scene din viata de zi cu zi, cu motive animaliere, de vegetatie cele mai des intalnite fiind scenele vanatoresti si cele de lupte. Acestia reproduceau imaginile reale pe care apoi le desenau, gravau sau modelau in sculpturi de mici dimensiuni.

Incepand cu secolul XII-lea, i.Hr incepe un lent proces de dezvoltare a unor noi culturi si civilizatii. Apar intalniri cu Orientul Mijlociu si cu Egiptul ce au oferit stimuli in asigurarea continuitatii unui stil grecesc independent in arta si arhitectura.

Stilul grecesc antic a contribuit la dezvoltarea culturii printr-o viziune proprie asupra artei, fara a avea influente externe. Ca prime subiecte au fost temele mitologice, o sursa inepuizabila. Odata cu dezvoltarea artei ceramicii apar diverse motive, siluete si un decor initial limitat la geometrizari pe suprafetele vaselor ceramice.

Aristocratii politici erau idealizati prin portretizarea in sculptura. Primele statui in marime naturala ale unor figuri masculine Kouros si feminine Kore au fost create in perioada orientalizarii. Incepe punerea accentului pe realizarea figurilor dupa un canon al proportiilor si studiul anatomic si pe o miscare a intregului corp.

Multitudinea lucrarilor de arta ne sunt astazi adresate, acestea proiectand imagini istorice lasand ca fiecare dintre receptori sa-si imagineze propriile viziuni asupra trecutului.